Iubirea la timpul prezent (2)

Mit: Iubirea te va ajuta sa treci prin momentele grele dintr-o relatie.

Realitate: Valorile comune sunt acelea care-ti permit sa traversezi o criza.

In orice relatie intima exista o puternica atractie venita din trecut. Suntem atrasi de oameni care ne trezesc cele mai vechi stari afective, care ne fac sa ne simtim asa cum ne simteam in copilarie. Nu putem depasi atractia trecutului decat daca exista o la fel de puternica atractie spre prezent. Aceasta e data de viziunea si valorile noastre comune. Un cuplu poate fi de acord ca o anumita valoare e impartasita de amandoi, insa decizia de a actiona conform acelei valori e individuala. Daca pretuiesti un anumit lucru, vei actiona in virtutea acelei valori indiferent ce face partenerul tau. Valorile nu sterg suferinta din trecut, dar iti dau posibilitatea sa iei hotarari noi, mai bune. Cu cat poti recunoaste mai deplin influenta trecutului tau asupra a ceea ce simti in prezent, cu atat devii mai liber sa actionezi in concordanta cu valorile tale. Cand aceste valori sunt impartasite de partener si actionati amandoi in virtutea lor, te simti atras de partener din cele mai bune motive. Il respecti, il admiri si te bucuri de el si te respecti pe tine insuti pentru ca il iubesti.

 Mit: Trebuie sa lucrezi asupra relatiei tale daca vrei sa fie o relatie reusita.

Realitate: Nu relatiile, ci oamenii au probleme.

Suferinta emotionala apare intr-o relatie cand aceasta relatie ne declanseaza modele familiare- trairi afective ce-si au originea intr-un trecut indepartat. Modelele familiare pot sa complice relatiile, dar ele nu sunt provocate de relatia propriu-zisa si nici nu pot fi ameliorate prin intermediul ei.

Certurile prostesti sunt un semn de pierdere care n-a fost jelita. Daca nu jelesti direct o pierdere, tristetea va iesi la iveala indirect si-ti va otravi relatia.

Dedicarea fata de dezvoltarea personala determina mereu pierderi, pentru ca de fiecare data cand inaintezi si imbratisezi noul trebuie sa renunti la ceva vechi. Cu cat esti mai treaz si mai prezent in viata ta, cu atat vei simti mai tare pierderile. Schimbarile fericite nu te fac sa simti fericire daca pierderile pe care le presupun nu sunt planse.

Oricat de paradoxal ar parea, a jeli trecutul constituie calea catre fericirea in prezent. Partenerul nu constituie o problema.

 Mit: Altruismul si daruirea fata de altii dau nastere celor mai bune relatii.

Realitate: Limitele clare si granitele dau nastere la respect reciproc si relatii durabile.

Cand suntem bebelusi, simbioza cu mama e conditia de care depinde insasi viata noastra. Primele stadii ale indragostirii sunt o revenire extatica la simbioza. In cele din urma aceasta faza se incheie. E prima pierdere majora pe care o traim cu partenerii nostri. E un lucru trist, care e necesar sa fie jelit. Insa este esential sa traim aceasta pierdere. Dar, trebuie sa depasim acest stadiu.

Una dintre cele mai dificile provocari ale impunerii limitelor consta in a afla mai intai unde se afla sau unde ar trebui sa se afle. Problema cu o relatie simbiotica e ca nu stii. Ai pierdut din vedere unde se termina partenerul tau si unde incepi tu. Nu iti e foarte clar unde sa trasezi linia intre compromisul rezonabil si abandonul de sine.

Cand ne incalcam valorile fundamentale, ne incalcam si granitele. Daca ne concentram la a trai potrivit valorilor noastre, vom putea sa vedem clar care ne sunt limitele. Cand ii arati care sunt granitele tale il inviti la parteneriat si la intimitate.

 Mit: Acceptarea neconditionata a partenerului constituie temelia unei relatii reusite.

Realitate: Daca nu ai pretentii de la partener inseamna ca nu tii cu adevarat la el.

Filosofia asta e buna daca vrei ca relatia ta sa se transforme intr-o situatie de ajutor social afectiv.

Desi toate relatiile contin un element de contract nesanatos, un acord nerostit intre soti sa nu se puna la incercare unul pe altul, partea cea mai sanatoasa din noi se va simti jefuita daca acest contract ajunge sa domine. A nu-ti pune la incercare partenerul inseamna sa-l dezamagesti rau de tot. Inseamna ca nu-ti pasa cu adevarat. Inseamna, in esenta ca renunti la el. A nu-ti provoca partenerul este, la fel ca altruismul extrem, o forma de abandon afectiv.

Ca sa-ti provoci partenerul nu trebuie sa ai dreptate. Chiar daca sunt ranite sentimentele, se provoaca furia, reactia starnita de acestea il indeamna pe cel in cauza sa se transforme intr-un mod care, in ultima instanta va va face mult mai fericiti pe amandoi.

Orice relatie care merita pastrata poate supravietui schimbarilor de mari proportii- si nu merita pastrata daca nu risti acele schimbari.

Mit: Conflictele frecvente sunt un semn ca relatia are probleme.

Realitate: Cat esti dispus sa te implici in conflict determina profunzimea si calitatea relatiei tale.

Intensitatea afectiva a unui conflict depinde de locul unde se gasesc radacinile sale: in trecut sau in prezent. Conflictele raportate cu adevarat la prezent sunt usor de gestionat in prezent. Cele care nu se lasa rezolvate si trezesc simtaminte intense vin din trecut si din modelele noastree familiare. Uneori se petrece ca intr-un conflict unul din parteneri sa actioneze din perspectiva prezentului, celalalt se zbate intr-un model familiar.

Cand un conflict trezeste trairi afective puternice si te simti la fel de incapabil sa-l lasi la o parte sau sa-l rezolvi, nevoile ce-ti motiveaza comportamentul vin din trecut. Iata cateva semne ca asta se petrece :

• Nevoia ta pare imperioasa. Simti ca se va petrece ceva groaznic daca nu e indeplinita imediat.
• Intensitatea a ceea ce simti e disproportionata fata de circumstante.
• Partenerul nu-ti poate implini nevoia nici chiar daca face efort sustinut pentru asta.
• Simtamintele tale nu se lasa intrerupte. Odata ce te implici, pare ca nu te mai poti opri.
• Cand te simti asa iti pierzi flexibilitatea si deschiderea. Esti surd la orice idee noua.
• Iti poti aminti ca te-ai mai simtit asa si in alte relatii. Dezamagirea te face sa ai ganduri negative despre viata sau sexul opus.
• Intensitatea si caracterul imperativ al trairilor afective te determina sa faci lucruri pe care le regreti mai tarziu.

In spatele unei furii care nu se lasa nicicum potolita se afla o tristete. Cand sapi pana la acea tristete si afli care e cauza si o impartasesti cu partenerul, ceea ce a pornit ca o cearta devine un prilej de a adanci intimitatea intre voi.

Trairile afective sunt asezate in straturi. Furia se afla mai aproape de suprafata decat suferinta. E simtamantul pe care tinzi sa-l traiesti primul atunci cand un conflict iti activeaza un model familiar. Daca nu poti simti furie, nu vei reusi nici sa-ti accesezi durerea.

Compromisul constituie o solutie jalnica la orice problema pentru care merita sa te certi. Compromisul si alte solutii sunt inspirate din dorinta de a scapa rapid de un conflict. O relatie fara conflicte e moarta.

Daca puteti pastra curiozitatea cu privire la lucrurile pe care le invatati cu ajutorul disputelor, conflictul va va imbogati intimitatea.

Mit: E important ca partenerii sa petreaca mult timp impreuna.

Realitate: Cele mai bune relatii se intretin cu efort putin si multa intimitate.

Cand doi oameni se indragostesc, isi prefera tovarasia mai mult decat pe a oricui altcuiva. In cele din urma, tanjirea intensa unul dupa celalalt, cunoscuta de obicei ca romantism se estompeaza. Daca te-ai obisnuit sa crezi ca romantismul si intimitatea sunt unul si acelasi lucru, ai putea interpreta aceasta scadere a intensitatii ca pe o distantare. Dar nu inseamna distantare, inseamna maturizare. Concentrarea exclusiva unul asupra celuilalt va va bloca drastic dezvoltarea daca se prelungeste la nesfarsit.

Adevarata intimitate necesita granite ferme si provocari constante. Timpul petrcut separat este esential pentru dezvoltarea voastra personala, iar aceasta la randul ei, este esentiala pentru dezvoltarea relatiei voastre.

Zece minute pe zi inseamna intretinere cu foarte putin efort. Secretul relatiilor cu un grad mare de intimitate si un grad mic de efort consta in a invata sa separi ceea ce este esential de ceea ce nu este. Aceasta decurge din constientizarea sentimentelor.