luni, 21 februarie 2011

where the two worlds touch



"The breeze at dawn has secrets to tell you.

Don't go back to sleep

You must ask for what you really want

Don't go back to sleep

People are going back and forth across the door sill

- where the two worlds touch -

The door is round and open

"Let the beauty we love be what we do"

Don't go back to sleep"~ Rumi




"The prophet said, that Truth has declared,

I am not hidden in what is high or low

nor in the Earth nor the skys nor Throne.

This is certainty,Oh beloved,

I am hidden in the heart of the faithful

If you seek me, seek in these hearts." Rumi

vineri, 11 februarie 2011

chemarea iubirii


Chemarea iubirii

In fiecare clipa, de pretutindeni, rasuna chemarea iubirii:

Noi ne inaltam catre Cer, cine vrea sa vina cu noi?

Noi am fost in paradis, am fost prieteni ingerilor,

Iar acum ne intoarcem acolo, caci acolo este taramul nostru.

Noi suntem mai presus de orice paradis,

mai nobili si mai puri decat ingerii:

De ce sa nu ne ridicam chiar deasupra acestora?

Telul nostru este Suprema Realizare.

Ce are de-a face perla cea fina cu lumea plina de noroi?

De ce ati coborat aici? Luati-va bagajele si mergeti inapoi.

Ce este acest loc?

Sansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...

Precum pasarile marii, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.

Cum ar putea aceasta pasare, nascuta din mare, sa-si faca cuib aici?

Altfel cum ar putea valul sa urmeze valului ce vine din suflet?

Valul numit "Nu sunt eu Stapanul tau?" a venit

si a spart vasul acestui corp;

Iar atunci cand vasul este spart, viziunea clara revine

Si odata cu ea (survine) fuziunea deplina cu EL.

Rumi

luni, 7 februarie 2011

Lalla(2)




Nu purta vesminte decat pentru a te proteja de frig
Nu manca decat pentru a-ti potoli foamea
O, gandire, consacra-te doar discermantului
si aspiratiei pline de iubire fata de Sinele Divin(Atman)
si fata de Dumnezeu

Cat despre corpul tau fizic, considera-l doar
ca pe o potentiala hrana pentru corbi



Pofta , mania si lacomia trebuie invinse
Altfel ele vor trimite sageti otravite si te vor omori.
Priveste-le cu o minte grijulie
si calmeaza-le prin ganduri adecvate.

Invata (sa discerni) cu atentie natura,
functionarea si fructele acestor pasiuni


Acela care infrange aceste tendinte hoate
- lacomia, pofta si mandia-

devine umil
Acela este cu siguranta capabil
sa mediteze plin de iubire asupra lui Dumnezeu

Considerand bunurie lumesti
doar praf si cenusa


Cel care isi controleaza suflul respirator
in urma procesului inspiratiei
Nu va fi perturbat de senzatiile de atingere, foame sau sete
In ultima instanta, cel care realizeaza acesata
face ca nasterea sa in acesata lume
sa fie profitabila

Orice actiuni as realiza,
fructele lor se vor rasfrange (doar ) asupra mea
Desi castigul actiunilor mele lumesti
este impartasit de ceilati.
De aceea actiunile trebuie realizate
fara atasament fata de fructele lor,
toate actiunile fiind incredintate
grijii Sinelui care suntem;
Atunci, oriunde am merge,
aceasta va fi sper beneficiul nostru.

Minte umana nu este satisfacuta
nici atunci cand omul urca pe un tron si guverneaza un regat;
Nu exista satisfactii nici chiar in
renuntarea la putere si functii
Abandonand lacomia, fiinta nu va muri;
Adevarata cunoastere consta in
moartea chiar in timpul vetii

Unii, chair profund adormiti,
sunt (interior) in stare de veghe
.
Altii, aparent treji (exterior)
sunt cufundati adanc in somn.
Unii, scaldandu-se in raurile sacre,
raman totusi impuri,
Altii chiar ocupandu-se de viata obisnuita
raman stabiliti in non-actiune
(complet detasati de fructele actiunilor lor)

vineri, 4 februarie 2011

Pierduţi in paradis

Culege-mă din picături de stele
Atinge-mă, sărută-mă cu ele
Şi risipeşte-mă sub ultimele ploi
Invaţă-mă să le impart la doi.

Ia-mi trupul in visări cu tine
Respiră-mă cu gândurile pline
Priveşte-mă cu palmele deschise
Adună-mă din mângâieri promise.

Şi fi a mea cât ţine orizontul
De parcă, cerul ne-ar permite totul
De parcă am putea pluti mereu,
Şi nici un drum vreodată n-ar fi greu.

Cunoaşte-mi, fiecare dor
Arată-mi despre tine orice zbor
Pe urmă, strânge-mă aproape...
Şi povesteşte-mi-le iar pe toate.

Şi uită toată astă lume,
Dă-mi mina ta, cunună-te cu mine
Şi v-om trăi etern in vis...
Doar, tu şi eu, pierduţi in paradis...

Constantin Tomescu

joi, 3 februarie 2011

Lalla


Cel ce manuieste cu maiestrie sabia cucereste un regat.

Bucuria beatitudinii paradisiace
este cucerita prin dispciplina ascetica si caritate;
Urmand cuvintele maestrului,
adevarata cunoastere a Sinelui este dobandita
Prin propriile virtuti si pacate,
fiinta isi va culege cu certitudine roadele.
Lalla







De o mie de orii mi-am intrebat maestrul:
"Cum poate fi definit Absolutul cel fara de nume?"

Am intrebat din nou si din nou (obosita si epuizata):
Uimitoare este maretia acestei creatii,
provenite din
Necunoscutul lipsit de nume!
Lalla







Eu, Lalla, am intrat pe poarta sufletului meu,
Si iata , o , bucurie! L-am gasit pe Shiva unit cu Energia sa
M-am cufundat in lacul de ambrozie divina,
Si astfel imuna oricarui rau, desi inca in viata, am murit fata de lumea (exterioara)
Vidul s-a dizolvat in Vid!
Lalla






Eram in cautarea propriei mele fiinte si ma epuizam in van cautand in exterior  
Deoarece nimeni nu a reusit vreodata sa obtina intelepciunea ascunsa 
a lui Dumnezeu prin astfel de eforturi sterile
Atunci m-am absorbit in El (Sinele esenta, Atman) 
si simultan am patruns in incaperea nectarului 
- Luna ascunsa- 
 Cupa este plina (de nectar) insa putini sunt aceia care beau din ea.
Lalla








Acolo unde nu exista nici eu, nici tu, nici obiect al meditatiei, nici proces al meditatiei
Tatal tuturor actiunilor se uita pe sine insusi acolo
Orbul nu poate vedea nici o relatie si nu gaseste niciun suport acolo,
Dar aspirantul plin de devotiune se contopeste cu El, in momentul
in care el se bucura de viziunea Divinului!
Lalla






Ziua se va incheia si noaptea va arunca valul sau
pamantul se va intinde intr-o vasta expansiune catre cer
Rahu (eclipa) va inghiti Luna in amavasya (ultima zi a chenzinei intunecate)
Adorarea lui Shiva inseamna a deveni constient de Sine
Din nou intr-o unica Substanta Cosmica
Lalla

miercuri, 2 februarie 2011

Imparatia dumnezeiasca

Imparatia dumnezeiasca

“Atunci când energia Kundalini este intim unită cu Shiva (Dumnezeu) în Sahasrara, yoghinul se bucură de fericirea supremă. El atinge o stare de supraconştiinţă şi realizează cea mai înaltă cunoaştere.” Swami Shivananda

Fiinţa umană în care acest centru a fost complet trezit trăieşte starea de continuitate a conştiinţei, de unitate a contrariilor, de transcendere a polarităţilor şi fuziunea deplină cu Absolutul sau Dumnezeu.

Sahasrara reprezintă capătul călătoriei interioare a conştiintei individuale. Textele yoghine secrete mentionează că, prin activarea plenară a lui Sahasrara, fiinţa umană atinge cea mai înaltă stare a conştiinţei. Dar ce este în realitate această stare supremă de conştiinţă şi cum poate fi ea atinsă?

Iisus a numit această stare “Împăraţia dumnezeiască a Cerurilor”, Sf.Pavel - “pacea paradisiacă aflată dincolo de înţelegere”, Richard Bucke - “conştiinţa cosmică”. În învăţătura şcolii medievale budiste Zen, termenul care o descrie este Satori sau Kensho, în timp ce în Yoga ea se numeşte Samadhi sau Moksha. Indiferent însă de numele dat acestui vechi şi binecunoscut fenomen uman de culme a culmilor la care se ajunge uneori gradat, prin iluminare, este vorba despre aceeaşi stare, eliberarea spirituală ultimă. Ea este experienţa integrării noastre lăuntrice în eternitate, a unităţii nelimitate cu întreaga Creaţie.

Fiinţa umană la care Sahasrara este plenar activată, care îşi menţine conştiinţa în permanenţă la acest nivel, a atins desăvârşirea spirituală prin unirea conştiinţei individuale cu conştiinţa macrocosmică a lui Dumnezeu.

Unul dintre pionerii psihologiei transpersonale, Abraham Maslow, a studiat cu foarte mare atenţie nu omul bolnav din punct de vedere psihic, ci tocmai omul realizat spiritual sau desăvârşit prin unirea cu Absolutul. Iată în continuare caracteristicile principale ale omului desăvârşit prin unirea cu Dumnezeu:

Onestitatea - Onestitatea de a-ti exprima liber si spontan sentimentele superioare, benefice, de a avea încredere în propriile sentimente stenice, pozitive, de umor, de bucurie nemarginită, de iubire în toate relaţiile interpersonale.

Simţul accentuat al umorului - care de obicei te face atât să zâmbeşti, cât şi să râzi în hohote; umor evident care ţine mai degrabă de situaţie decât de ceva în afara ei, care este mai degrabă spontan decât calculat şi care declanşează o veselie contaminantă; acest gen de umor are ceva cu totul specific şi, cu foarte rare exceptii, nu poate fi niciodată repetat.

Interes social - Cei desavârşiţi sau realizaţi spiritual au faţă de fiinţele umane, în general, un sentiment profund de empatie inefabilă, de identificare adeseori uluitoare pentru ceilalţi, de simpatie şi afecţiune, în pofida unor rare izbucniri de nemulţumire în faţa răutăţii, a egoismului, a complacerii celorlalţi în inerţie. Alteori ei dau semne de nerăbdare şi indiferenţă în cazurile evidente de prostie crasă sau inconştienţă continuă.

Iubirea - Cei însufletiti de iubire sunt capabili de mai multă fuziune şi dau dovadă de o gigantică putere de a iubi simultan foarte multe fiinţe umane; totodată, ei sunt permanent capabili de o participare afectivă, empatică mult mai mare; adeseori ei realizează o identificare afectivă empatică aproape perfectă cu ceilalţi; ei reuşesc cu uşurinţă să impulsioneze o ştergere mai rapidă a limitelor penibile ale ego –ului (aceasta contribuind la revelarea Sinelui Suprem - Atman).

Atenţia - Atenţia la corectitudinea interioară, la natură, la aşa- numitele experienţe extatice “de vârf” ale vieţii care apare ca rezultat al fuziunii beatifice, totale, cu lumea din afară sau cu un anumit aspect al acesteia. Aceasta fuziune îi conferă fiinţei în cauză o stare de extaz şi plenitudine şi o face să trăiască o stare de comuniune cu Absolutul.

Percepţia simultan eficientă - Cei care o au, trăiesc mai mult în lumea reală a naturii decât în lumea artificială, himerică, speculativă, sterilă, de concepţii prosteşti, credinţe şi stereotipuri pe care majoritatea oamenilor le confundă cu ceea ce susţine unanim şi crede toată lumea, datorită ignoranţei, superficialităţii sau a prejudecăţilor.

Prospeţimea plină de candoare a aprecierii - Minunata capacitate de a aprecia la nesfârşit, direct, nemijlocit şi în mod candid toate bunurile fundamentale ale vieţii, fiind veşnic transfigurat de armonia intuită, mişcat profund în cele mai, aparent, banale situaţii, mereu cuprins de o copilarească uimire şi trăind adeseori uluitoare stări de extaz în faţa a tot ceea ce există.

Experienţa de vârf - Sentimentul bucuriei plenare, oceanice. Sentimente inefabile de dezvăluire a unor misterioase orizonturi nelimitate, care se deschid viziunii, sentimentul de a fi simultan mult mai puternic şi mult mai umil ca înainte, sentimentul de mare extaz şi mirare plina de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, de pierdere a simţului de timp şi spaţiu şi, în cele din urmă, convingerea că s-a petrecut ceva extrem de important şi valoros care ne face să ne simţim nemuritori şi atotputernici.

Simţul etic - Având un puternic simt etic, oamenii cu adevarat desăvârşiţi spiritual au criterii morale clare, deseori noţiunile lor despre bine şi rău fiind total diferite de cele convenţionale şi evident prosteşti pe care le au ceilalţi oameni. Ei se concentrează preponderent, mai degrabă asupra ţelurilor decât asupra mijloacelor de a ajunge la ele.

Libertatea - Libertatea totală de a te retrage fără să ţii deloc cont de prejudecăţile mediului social în care te afli şi care exercită presiuni asupra celorlalţi prin aşa-zisele “obligaţii”. Manifestarea puterii bucuriei plenare de a fi detaşat, de a fi oricât de creator ori de a fi complet spontan.

Detaşarea - Nevoia periodică de singuratate. Acestor fiinţe le place efectiv liniştea şi singurătatea, deoarece ei pot comunica extatic cu Dumnezeu prin suprema Tăcere.

Creativitatea - Un fel special de creativitate care seamană mai degrabă cu creativitatea genială, aparent naivă şi universală a copiilor inocenţi.

Spontaneitate totală - Mai ales la aceste fiinte umane conduita în aproape toate situaţiile este marcată prin simplitate şi naturaleţe. Ea este întotdeauna evidentă în special prin lipsa de artificialitate.

Încrederea - Cei desăvârşiţi spiritual au o încredere de nezdruncinat în misiunea divină, cu totul exceptională, pe care o au în această viaţă. Ei au o încredere uriaşă în propria persoană, în pofida tuturor influenţelor ostile din afară. Ei au o încredere foarte mare în altii si în natura.

Misiunea vieţii - Oamenii cu adevărat desăvârşiţi spiritual intuiesc destul de repede că au o misiune divină în această viaţă; asedeori ei presimt că au o sarcină extraordinară pentru întreaga umanitate, de îndeplinit.

Autonomia deplină - La cei desăvârşiţi spiritual se remarcă o permanentă independenţă de cultura superficială, neautentică şi de mediul ambiant gregar şi mediocru. Pentru propria lor dezvoltare şi progresul lor continuu, oamenii desăvârşiţi spiritual depind doar de propriile lor forţe si de resursele latente pe care le trezesc în fiinţa lor prin rezonanţa cu focarele corespondente din Macrocosmos.

Spiritul exemplar de îngăduinţă - Aceşti oameni excepţionali pot accepta, graţie unei transfigurări uluitoare (pe care o exercită permanent) şi a intuirii fulgerătoare în ceilalţi a tot ceea ce este bun şi divin, toate lipsurile şi păcatele, toate slăbiciunile şi relele naturii umane, fără să pună întrebări, în acelaşi mod în care oamenii obişnuiţi (comuni) acceptă în mod spontan toate ca-racteristicile naturii exterioare.


sursa: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=2288&lang=RO