miercuri, 21 decembrie 2011

Vajradhara

Professor Huntington states: "Vajradhara is the primordial Adi Buddha, the highest manifestation of enlightenment, a visual reification of the truth-body (dharma kaya). His images convey the universal state of enlightenment through the vehicle of the bliss-body (sambhoga kaya) that communicates to practitioners the transcendent truth body. This purely realizational state is the essence of every Buddha and is, by definition, inexplicable and unknowable except through the direct experience of enlightenment through meditation."




Vajrasattva, Printul puritatii


Vajrasattva


Vajrasattva , printul divinei puritatii.

Vajrasattva este de culoare alba ,cu mana dreapta tine un vajra de aur la nivelul inimii, cu mana stanga tine un clopotel la nivelul taliei. Vajrasattva este asezat in postura lotusului pe un lotus alb inflorit. Fata lui delicata si corpul sau radiaza o lumina aurie.
Gloriosul Vajrasattva este o manifestare a divinului perfecta, pura, eliberata de orice forma de aversiune si este in esenta reuniunea sutelor de familii divine. Vajrasattva purifica diferite feluri de negativitate si asigura protectia pentru a primi repede roadele practicii spirituale.
Vajrasattva ne purifica mintea, corpul si vorbirea.



Purificarea cu ajutotul lui Vajrasattva ( adapatare dupa textul Thubten Chodron's Pearl of Wisdom, Book II (used with permission) http://www.fpmt-osel.org/meditate/vjrstva.htm
Vizualizarea lui Vajrasattva 
Vizualizeaza deasupra capului pe Vajrasattva asezat pe un lotus alb inflorit . El este alb, translucid si poarta bijiterii si haine din matase. Vajra-ul pe care il tine in mana dreapta simbolizeaza beatitudinea si fericirea suprema; iar clopotelul dinmana stanga este simbolul intelepciunii vidului. Vajra-ul si clopotelul impreuna starea de iluminare, de indumnezeire.

"Fie ca toate fiintele sensibile sa atinga iluminarea"

Puterea Regretului
Regretam fiecare gand negativ, fiecare actiune negativa ,si fiecare vorba negativa
Meditam la ideea: "Karma negativa acumulata de la inceputuri este cat un ocean.
Desi stiu ca fiecare actiune negativa aduce enoni de suferinta se pare ca nu ma pot opri...
Lipsindu-mi capacitate de a ma purfica... o noua moarte aduce o noua reincarnare...
Ce pot face? Te rog Vajrasattva in marea ta compasiune ghideaza-ma si ajuta-ma sa ies din aceasta mizerie."

Puterea Purificarii
Din inima lui Vajrasattva, lumina radiaza in toate directiile cerand binecuvantarea tuturor Buddhas-ilor.
Ei acceapta aceasta cerere si trimit raze de lumina si de nectar, esenta corpului lor, a vorbirii si a mintii.
Lumina si nectarul sunt absorbite in inima lui Vajrasattva si vor umple tot corpul sau.
Se poate recita de 28 de ori : "om vajrasattva hum"

Purificarea Corpului, a Vorbirii si a Mintii
Umplerea completa a corpului cu nectar divin si cu lumin adivina elimina acum orice problema
Ca si cum ai aprinde lumina intr-o camera intunericul dispare
Simte-te liber de toate problemele

Puterea Promisiunii
A-ti asuma sa nu mai faci fapte negative si a-i promite lui Vajrasattva
Vajrasattva : "Copilul meu toate negativitatile, toate legamintele incalcate au fost acum perfect purificate."
Vajrasattva se topeste in lumina si apoi in tine.
Corpul tau, vorbirea si mintea devin inseparabil unite cu corpul, vorbirea si mintea lui Vajrasattva.

Amitabha Buddha of Infinite Light

Buddha Amitabha este deseori reprezentat tinand un lotus.

Lotusul reprezinta cresterea din pamant, inaltarea spre cer si reintoarcerea in pamant. Este simbolul potentialului fiintelor sensibile.


Buddha Amitabha este inconjurat de raze de lumina, caci este format din Lumina Infinita.
Taramul Sau Pur a fost creat prin cele 48 de legaminte care fac posibila

conectarea la sfera lui de forta folosind Boddhicitta si renasterea in acest taram.

Se spune ca lumina inimii lui Buddha Amitabha a emanat spre centrul unui lac si

gurul Rinpoche s-a nascut miraculos intr-o floare de lotus.


Dharmakara's 18th Vow
"Blessed One, may I not awaken to unsurpassable, perfect,
full awakening if, after I attain awakening,
those living beings in other world spheres
who conceive the aspiration to attain unsurpassable,
perfect full awakening, hear my name, and remember me with serene trust,
will not be met by me at the moment of death-
if I should not stand before them then,
surrounded and honored by a retinue of monks,
so that they can meet death without anxiety."

Legea oglindirii


“Exteriorul reflectă interiorul. Ce înseamnă că exteriorul reflectă interiorul? Inseamnă că lumea în care trăim este un fel de oglindă gigantică, oglindă care reflectă mereu aspecte sau părţi din noi înşine; înseamnă că toţi oamenii pe care îi atragem în vieţile noastre sau de care suntem atraşi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi înşine. Funcţionarea acestei legi exclude întâmplarea! In câteva tradiţii spirituale care au intuit-o se repetă aproape obsesiv că nimic nu este întâmplător. Accidentele, coincidenţele, evenimentele neaşteptate apar astfel numai datorită ignoranţei noastre. Mai exact, datorită incapacităţii notorii a minţilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici şi nonfizici, care concură la naşterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominată de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecundă sau nanometru a tot ceea ce se mişcă, fie acestea particule sau unde de energie.

Experienţele spirituale la vârf trăite de oameni din cele mai diverse timpuri şi culturi sprijină această idee; în “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat această afirmaţie: “Cel care se află în această stare a conştiinţei este copleşit de certitudinea că Universul, aşa cum este perceput în acel moment, este aşa cum trebuie să fie… Mintea este atât de uimită de evidenta şi desăvârşita potrivire a lucrurilor, aşa cum sunt ele, încât nu mai poate găsi cuvinte pentru a exprima perfecţiunea şi frumuseţea acestei experienţe. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparentă sau luminoasă şi atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât pătrunsă şi ordonată de o inteligenţă supremă.”

Universul ne dirijează întotdeauna spre acele medii şi persoane sau creează exact acele circumstanţe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înşine, dar a sosit timpul să o facem. Este ca şi cum inteligenţa cosmică ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punându-ne constant în faţa sarcinilor noastre de dezvoltare. Şi de ce atâta neodihnă şi chin? Pentru că doreşte să ne împingă spre totalitate, adică spre acel nivel de integrare lăuntrică pe care psihologia analitică mai întâi şi terapia experienţială a unificării, mai apoi, l-au numit Sinele.

Ce înseamnă asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adică aspecte neasumate sau respinse din noi înşine? Să-ţi dau câteva exemple! Dacă eşti un tip care încearcă tot timpul să fie calm, refuzându-ţi astfel furia, vei atrage oameni furioşi în viaţa ta. Aceşti oameni vor oglindi ceea ce tu conţii în inconştient, dar te căzneşti să reprimi. Ei sunt exact ca nişte oglinzi, dar nu ale Eului tău conştient, ci ale psihicului tău inconştient. Cu cât apărările tale sunt mai puternice, cu atât vor fi create situaţii de viaţă în care tu să fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fără voia ta, te poţi trezi cu un şef sau coleg de birou irascibil şi chiar violent, după cum te poţi îndrăgosti de o persoană foarte liberă în manifestarea furiei. Dacă eşti căsătorit şi ai o familie, s-ar putea să constaţi la soţie sau la unul din copiii tăi ieşiri necontrolate, inexplicabile.

Dacă eşti cineva care nu acceptă eroarea sau imperfecţiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplări care te vor scoate din minţi, deoarece numitorul lor comun va fi greşeala, uneori chiar greşeala flagrantă. Este felul în care Universul te obligă să trăieşti experienţa acestui aspect neasumat din tine însuţi, anume propria ta tendinţă de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bară. Tendinţa pe care o blochezi inconştient se activează puternic în afara ta, facându-te conştient de ea, doar că la cei din jur.

Dacă încerci din răsputeri să fii o persoană educată şi politicoasă, care nu înjură niciodată, te vei pomeni lucrând într-un mediu populat de persoane îndelung exersate în această nobilă artă. Fără să vrei vei auzi expresii şi aranjamente lingvistice care nu ţi-ar fi trecut niciodată prin neprihănitul căpşor.

Dacă nu eşti conştient de propria tendinţă de a-i judeca pe alţii, vei constata stupefiat că asta pare a fi singura ocupaţie a celor din jurul tău.

[…] Nesuferită legea asta, nu-i aşa? Nu se pune problema să scapi de ea, întrucât această performanţă este imposibilă. Se pune problema să ţii cont de ea şi să o foloseşti în avantajul tău tot aşa cum, cunoscând banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le foloseşti în favoarea ta. […] Din clipa în care începi să-ţi asumi aspectele neconştientizate, se întâmplă ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect către tine. De ce? Deoarece ceea ce accepţi înăuntrul tău nu mai e nevoie să fie creat în afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de conştientizare şi de transformare a început. În conformitate cu legea oglindirii, transformările din interiorul tău sunt reflectate de schimbările din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul inerţiei funcţionează şi el. Pe termen lung însă, exteriorul reflectă cu necesitate transformarea lăuntrică.

Cei care aplică aceste legi în mod conştient nu încetează să se mire de consecinţe. Din clipa în care o anumită trăsătură este acceptată şi intră într-un proces de integrare, persoanele care reflectau această caracteristică fíe dispar pe neaşteptate din viaţa noastră, fie nu o mai manifestă în relaţie cu noi. Este ceva uimitor, merită să încerci!

Exemple: Dacă ai un şef foarte autoritar, după ce începi să-ţi accepţi propria tendinţă de a domina, se poate întâmpla ca el să fíe brusc schimbat, să rămână dar să nu mai fie dominator cu tine sau tu să-ţi găseşti un alt job, mai bine plătit. Dacă ai o soţie obsedată de ordine şi curăţenie, din clipa în care tu devii mai atent la aceste aspecte, ea devine mai tolerantă cu neglijenţa ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicăleşte şi uneori nici nu mai observă că ai lăsat uşile deschise la şifonier sau papucii sunt din nou în colţuri diferite ale camerei. Dacă ai un tată rece sau indiferent afectiv şi începi să transformi propria răceală pe care o manifestai în relaţia cu el, vei fi surprins de căldura pe care încearcă să ţi-o ofere, ca din senin.

Orice schimbare pe care o faci înăuntrul tău schimbă ceva în afara ta, creând astfel condiţii pentru a debloca sau îmbogăţi o relaţie. Este imposibil ca tu să te transformi, iar relaţia cu celălalt să rămână identică. Dacă el sau ea nu sunt capabili să perceapă această schimbare, viaţa îi va îndepărta pur şi simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei ieşi gradat din viaţa lor, fără nici un fel de culpabilităţi sau resentimente.

[…] A-ţi asuma trăsăturile pe care celălalt le întrupează atât de bine este ca şi cum te-ai debranşa de la el. Te vei branşa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabilă. Însă pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglindă. Persoana care-ţi servea ca oglindă va pleca din viaţa ta sau va înceta să se comporte în acel mod cu tine.

Anumite genuri de persoane sau de situaţii apar periodic în viaţa noastră deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se constelează în umbră. De acolo acţionează aidoma unor magneţi, ghidându-ne inconştient spre anumiţi oameni şi evenimente specifice. Nimic nu este întâmplător, nu voi înceta să repet. Noi gravităm, în mod natural, spre aceia care ne reflectă umbra. Acest adevăr este cum nu se poate mai clar în relaţia de cuplu. Aceste relaţii promit cea mai mare fericire dar, până una-alta, scot la iveală cele mai neintegrate emoţii şi cele mai primitive apucături.

Din punctul meu de vedere, nu există o relaţie mai alchimică. Dacă o relaţie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relaţie cu un slab nivel de intimitate. Când cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grijă ascuns sau reprimat iese la suprafaţă. Este logic să se întâmple aşa. Orice relaţie adevărată şi intensă declanşează conflicte şi fricţiuni, are momente foarte dificile, uneori de coşmar. Aceste situaţii sunt asemenea unor răscruci. Ele deschid calea spre derivă, izolare sau divorţ sau, dimpotrivă, îi împing pe cei doi parteneri spre restructurări profunde ale personalităţii. Cei care au suficientă maturitate lăuntrică pentru a face faţă furtunilor şi uraganelor din viaţa de cuplu se descoperă ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apţi să se accepte şi mai pregătiţi să se iubească fără condiţii.

Se pare că singura dorinţă a Universului este ca noi să fim întregi, iar asta îl face neobosit în a ne trimite persoane care să manifeste puternic aspectele pe care noi le negăm sau refuzăm să le recunoaştem. Se pare că scopul ultim al spiritului nostru este să devină întreg, motiv pentru care atrage în vieţile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele părţi adormite sau sechestrate prin adâncimile inconştientului. Dacă chiar aşa stau lucrurile, legea oglindirii serveşte de minune acestui scop. Ca orice lege, ea funcţionează continuu, deci inclusiv în somn, când se întâmplă să visăm acţiuni pe care, în stare de veghe, nu le-am face nici în ruptul capului.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonanţei, deoarece creează situaţii şi pune în legătură persoane între care există afinităţi. Altfel spus, persoanele care vibrează pe aceeaşi lungime de undă, indiferent dacă sunt conştiente sau nu, se atrag una pe cealaltă. Uneori atracţia inconştientă este repolarizată în conştient ca respingere, dar asta nu trebuie să ne inducă în eroare. Respingerea nu există fără atracţie! Poţi fi atras de o persoană foarte creativă deoarece ea dinamizează în tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poţi fi atras inconştient de o persoană ce-ţi manifestă tendinţele depresive, respingând-o la nivel conştient, adică încercând zadarnic să te descotoroseşti de ea. Dacă vei reuşi să o îndepărtezi cu forţa, în scurt timp în viaţa ta va apărea o altă persoană, cu aceeaşi caracteristică. “Parcă e un făcut”, vei spune şi să ştii că nu greşeşti. Inconştientul tău, în colaborare cu inconştientul celeilalte persoane, “aranjează” această întâlnire.

Nu ştiu cât de clar e pentru tine, dar eu m-am convins că trăim într-o lume magică. Tot ce se întâmplă e ţesut în laboratoarele inconştientului şi are un sens pe care îl numesc spiritual: să ne cunoaştem, să ne asumăm pe deplin şi să ne manifestam creator potenţialul. Nu cred că există vreun suflet care să nu tânjească după această împlinire, singura diferenţă fiind că, în cazul unora, acest dor este încă plăpând sau imperceptibil.

Exteriorul reflectă interiorul…Exteriorul reflectă şi ceea ce îţi faci ţie însuţi, reflectă atitudinile şi paternurile de interacţiune dintre diferite părţi ale fiinţei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ţi-o accepţi nu o vei accepta nici în exterior. Blândeţea pe care ţi-o reprimi o vei respinge şi în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna şi la alţii.

La celălalt pol, dragostea plină de grijă pe care o oferi părţilor mai copilăreşti şi fragile din tine însuţi, o vei manifesta şi în afara ta. Respectul pe care ţi-l porţi se va regăsi în respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectată de puterea de a-i ierta pe cei care greşesc.

Ceea ce faci în exterior este precedat de ceea ce faci în interior. Acţiunile externe sunt un fel de fotografie a acţiunilor interne. Nu poţi fotografia ceea ce nu există. Este exclus să fii blând în exterior, dacă eşti crud în interior. Blândeţea ta va fi doar o mască, o poveste de adormit copiii. Nu îi poţi respecta pe cei din jur dacă pe tine te dispreţuiesti. Respectul tău va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni dacă nu ştii să te iubeşti pe tine însuţi. Un om care îşi iubeşte Sinele este imposibil să nu iubească şi Sinele semenilor săi. Poate că acţiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de înţeles, dar natura lor nu poate fi decât binefăcătoare.

Scindările şi conflictele interne se reflectă în relaţii dificile, încărcate de trăiri ambivalente. Separarea de aspectele din tine însuţi se reproduce în separarea de aceleaşi aspecte din ceilalţi. Felul cum te raportezi la ceilalţi oglindeşte felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine însuţi. Aceste raporturi pot fi într-adevăr, percepute şi interpretate greşit, prin filtrul aşteptărilor şi nevoilor personale. Un observator lucid va şti însă să le distingă natura autentică.

Pentru cei conştient orientaţi spre evoluţie, legea oglindirii este un prieten nepreţuit. De fiecare dată când în viaţa ta apare o persoană sau o situaţie nouă, fără să fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia să meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindită. Pur şi simplu nu ai timp să te plictiseşti, în cazul în care ai învăţat să-ţi ţii conştiinţa trează.

De câte ori te observi implicat emoţional într-o relaţie cu o persoană, pe o durată de timp deja semnificativă, întreabă-te:
Ce încearcă acest om să mă înveţe?
Ce aspect din mine însumi întruchipează?


Dacă vei şti să răspunzi la aceste întrebări, relaţia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamnă că-l vei uita sau că vei tânji după el. Dacă ai înţeles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tău va fi de recunoştinţă. Dacă n-ai înţeles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni până când vei înţelege. Asta s-ar putea să dureze, dar răbdarea lui Dumnezeu este nemărginită!”

Fragment din cartea Umbra de Adrian Nuţă

marți, 20 decembrie 2011

Belong Nowhere

Tired

oglinda


Uitat-am Doamne ca luciu de oglinda ma vrei azi...

Uitat-am, Doamne cum ma vrei Tu

Scaldata in Intelepciune-Ti...

Oare perla sau smarald ma vrei azi?



Uitat-am Doamne dorul Tau de vesnic indragostit...

Sa fie suferinta sau tristetea cea care ma va trezi din nou?


In palatul Tau Beatitudinea troneaza
Eternitatea ... ce se prelinge clipa dupa clipa

In patul Tau de trandafiri
e tolanita Frumusetea
si Iubirea Ta

Iubita primeste-ma azi Inimii Tale, Doamne!


Aceasta Lumina sunt eu!

"Toate formele si toate luminile sunt in mine insumi.
Ele isi gasesc locul propriu în supremul Vid al Inimii mele,
Ale carui raze stralucesc nediferentiate in vesnicia splendorii Sinelui meu.
Aceasta Lumina a nesfarsitei Cunoasteri,
Neschimbatoare, absoluta,
Adevarata, neprihanita si libera,
Care imprastie intunericul cauzat de cele doua credinţe contrarii: dualitate si non-dualitate,
Aceasta Lumina sunt eu!"
Paramartha-dvadashika , s. 10.

vineri, 16 decembrie 2011

RadaKrishna

Acest zeu galant şi muzicant din hinduism este cel mai adesea invocat, fie subtil, fie în mod evident, în arta indiană. În ,,Studiu introductiv”, realizat de regretata A. Bhose asupra imaginii zeului Krishna în arta indiană a cărții traduse, tot de aceasta din bengali a poetului Chandidas ,,Radha și Krishna ”[1] se observă importanța și istoria lui Krishna, dar și influența romantică și divină a zeului, făcând din adoratorul său poet, un artist ,,desăvârșit”, scoțând la iveală cel mai emoționant sentiment uman: dragostea. Sub înfățișarea unei iubiri terestre dintre un bărbat și o femeie se prezintă dragostea dintre Divinitate și o ființă umană (devot). A. Bhose[2] afirmă că personajul Krishna este nu numai o ființă divină, ci și umană (datorită nașterii sale pe pământ, misiunea sa fiind aceea de a învinge tirania și domnia regelui Kamsa). Cele 2 ipostaze se contopesc, așadar, într-o singură ființă. Tot A. Bhose[3] explică pe mai departe că numele Krishna este atestat în mai multe opere ca Rigveda, I.116, VIII.74, Chandogya Upaniśad III, 17,6, Mahabharata, Bhagavat Purana, Bhagavad gita).




El a devenit cel mai important după triada compusă din Brahma – Shiva – Vishnu. De asemenea, nu există cântec (modern sau devoţional – bhajan) care să nu-l invoce. Shri Krishna este un zeu al frumuseţii, al cântecului, al creaţiilor, al rasei (sentiment, emoţie, plăcere). Krishna este considerat în hinduism ca fiind a opta reîncarnare a zeului Vishnu şi cea mai iubită divinitate după Shiva. Zeul s-a născut în perioada erei negre (dvarpara yuga), în Mathura (Andhra Pradesh) ca al optulea fiu al cuplului Vasudev – Devaki. Vishnu s-a întrupat în acest copil cu scopul de a opri tirania regelui Kamsa, fratele mamei sale. Speriat de prezicerea înţeleptului Narada că va fi ucis de nepotul său, Kamsa închide cuplul, iar copiii acestuia se nasc în închisoare. Dintre toţi copiii, doar Balram, cel alb şi Krishna, cel negru reuşesc, datorită tatălui lor, să fie salvaţi. Aceştia sunt crescuţi de o familie săracă Nanda – Yashoda.



Arta indiană îl prezintă așa cum o arată și numele ca fiind negru. Rigveda VIII.85, versuri 13-15[4] menționează cuvântul krishna, a cărei traducere este Negru sau Întunecatul. Chiar și Chandidas face referire, dar de această dată poetic, la cuvântul negru. Adeseori în text, întâlnim comparația că ,,Stăpânul dragostei” (Krishna) ar fi norul însuși. ,,Acolo se află o făptură cu trupul de culoarea norului. Norul nu este pe cer. El e fiul lui Nanda din Gokul”[5] . În dialogul dintre Radha și Krishna (Kanu), acesta îi explică ,,importanța” și esența culorii negre, ceea ce înseamnă că negrul are un sens dublu, atât divin, cât și teluric: ,,M-am scăldat într-o mare neagră după pofta inimii…Cele trei lumi au culoarea neagră, ea este ținta tuturor. Mătăniile sunt negre….Yoghinii își îndreaptă cugetele Către Cel Negru. Chiar și Ṥiva proslăvește neîncetat culoarea neagră” .[6] Trecând din planul divin se trece la planul terestru, la negru ca ,,podoabă” pentru înfrumusețarea feminină. Krishna arată totodată, în mod retoric, că ochii Radhei sunt dați cu negru, părul îi este negru, la fel și ciucurii din păr. Chiar și veșmântul Radhei cel albastru este tot o culoare derivată din cea neagră. În nota de subsol[7] din poemul Krishna și Radha se explică faptul că, deși negru nu făcea parte din criteriul esteticii indiene (frumuseții), totuși datorită zeului Krishna, el era privit ca fiind estetic.

Filosofia indiană este foarte explicită asupra noţiunii de negru deoarece acesta apare în opoziţie cu albul. Atăt Rigveda, Upaniśade, cât şi Legea lui Manu afirmă că la început era întuneric. ,,Lumea văzută era un întuneric, neînţeleasă, fără însuşiri deosebite, neputând fi cunoscută cu mintea, (…) părând cu desăvârşire adormită’’.[8] De fapt negru în Upaniśade este cea de a treia gună (simţ) şi este văzut ca fiind tamas. Mai mult culoarea neagră simbolizează energia, vidul , ,,puterea timpului atotdistrugător’’. Pornind de la imnul din Rigveda, VIII.85, A.Bhose[9] mai notează în studiul introtuctiv al cărţii lui Chandidas, faptul că imnul se referă fie la existența picurului negru care nu este altceva decât reflecția lunii în apele râului Anuśumati. Picurul negru pare la fel de splendid ca lumina: ,,Picurul negru s-a scufundat în sânul lui Amśumati, înaintând cu 10 mii de cercuri….Unu a văzut picurul în mişcare, pe malul râului …Pare norul negru care s-a scufundat în apă’’[10] De aici se explică sensul comparării lui Krishna cu picurul negru sau cu norul, din opera lui Chandidas.Această imagine este dezvoltată în Bhagavat gita. Picurul sau punctul din Rigveda devine matca, iar acel Unu ia aspectul lui Krishna. Faptul că zeul este cel care veghează la armonia universului, acesta poate simboliza chiar acel picur negru :Astfel spus imaginea dragostei dintre Radha și Krishna este, de fapt, ceea ce afirmase la un moment dat Radhakrishnan despre tapas, Absolut, precum şi concepţia dintre fiinţă şi non fiinţă. ,,Opoziţia dintre ego şi non ego a fost prima antiteză care se dezvoltă din Absolut prin Tapas. Tapas reprezintă o goană, o proiectare a fiinţei în existenţă, un impuls care dă energie în cel Absolut. Prin tapas se dezvoltă fiinţa şi nefiinţa’’. [11] Krishna este personificarea dragostei şi bucuriei, distrugând prin cântec, durerile şi păcatele. Fiind crescut de şeful văcarilor, Krishna este cunoscut şi ca Govinda (văcarul), Gopinath (stăpânul păstoriţelor), Gopal (văcarul). Pe lângă aceste nume, zeul mai este apelat şi ca Mohan sau Hari. Legendele, marea majoritate, preluate din Bhagavat Purana spun că într-o seară, tânărul şi-ar fi luat fluierul de bambus (bansuri) şi a început să cânte. Păstoriţele atrase de sunetele melodioase au venit şi au rămas captivate de prezenţa celestă a lui Krishna, începând să danseze în cerc, simbol al unirii dintre cer şi pământ. Aceste gopis – uri îi însoţesc pretutindeni, atât pe el cât şi pe consoarta favorită a acestuia, Radha. Hinduismul a clasificat gopis– urile în trei clase importante. Prima clasă este cea a gopis – urilor confidente, acestea fiind de vârsta cuplului, urmând celelalte clase, de gopis – servitoare (dasis) şi mesagerele (acestea sunt privite ca şi cântăreţe care destind cuplu.[12]


Arta indiană, de la film, literatură, la pictură şi sculptură, îl înfăţişează pe Krishna ca fiind un tânăr cu piele albastră (simbol al divinului) acoperit de o eşarfă şi un dhoti galben. Bijuteriile, ghirlanda de flori, bansuri şi turbanul tot galben, ornat la rândul său cu bijuterii şi o pană de păun completează, accesoriile divinului cântăreţ. Krishna este şi zeul eroic. El apare în Mahabharata, sub ipostaza de vizitiu al războinicului, Arjuna. Ca oricărui zeu şi lui Krishna i se mai atribuie, încă o consoartă. Aşadar, nu Radha este prima soţie, ci Rukmini, cea de aur. Iniţial, aceasta nu era mireasa sa, Krishna a răpit-o în ziua nunţii sale[13]. Cu timpul, locul acesteia îl ia Radha care în secolul al XVI – lea începe să fie adorată ca zeiţă. Potrivit tradiţiei indiene se spune că această frumoasă gopi a apărut în Varsana, aproape de satul Vrindavan, locul preferat al zeului. Se spune că în acest loc Krishna s-ar fi retras pentru a crea lumea, ceea ce înseamnă că el este ,,Adevărul Absolut al Personalităţii Supreme[14].


Dar Krishna, simbolul Plăcerii transcendentale, atracţia minţii tuturor entităţilor vii nu poate exista fără puterea sa feminină. Această energie divină a lui Krishna este privită ca fiind zeiţa transcendentală, personificarea tuturor celorlalte zeiţe. Dacă Krishna este un avatar al lui Vishnu, atunci şi Radha (Fulger) cea albă este un avatar al zeiţei bogăţiei şi norocului Lakshmi. Ea este dragostea divină a lui Krishna, extazul şi bucuria sa. Radha, simbolul umanului, şefa păstoriţelor din Vrindavan, posedă şi chiar atrage personalitatea divină, putând produce dragostea printre aceste gopis. În concepţia filosofiei, Radha înseamnă detaşarea, cunoaşterea, faima umană care a atins divinul. Este o altă faţă a relaţiei dintre sufletul divin (brahman – Krishna) cu cel uman (atman adică Radha). Privit astrologic, cuplul poate reprezenta opoziţia dintre noapte şi zi.[15] Prin frumuseţea şi puritatea sa, Radha a devenit încântarea şi izvorul tuturor dorinţelor lui Krishna. În plan uman, zeiţa cea albă personifică simbolul femeii devotate, afectuoase, blânde, cu darul vorbirii. Din această cauză, Radha este cunoscută sub diverse nume dintre care cele mai cunoscute sunt Radharani (regina Radha), Govinda anandi (Plăcerea lui Govinda – Krishna), Govinda mohini (mistificarea, seducţia lui Govinda) şi Aradhana, adică Calea lui Govinda[16]. Toate aceste simboluri sunt descrise de Chandidas printr-un romantism rafinat. Privit prin prisma artei (literatură, filosofie, pictură, şi nu în ultimul rând, filmul indian de ieri şi de azi, hinduismul nu mai poate fi considerat doar o religie. El a devenit estetica artei indiene, iar separarea acestor două concepte ar conduce la incompletarea spiritului indian. Din acest motiv, consider că hinduismul este esenţa artistică a sufletului indian.

Articol scris de Dr. Anca-Amelia Dugăeşescu, specialist în indianistică, literatură comparată.

GANESHA


Cuvântul “Ganesha” este format din cuvintele: “gana” şi “isha”. “Gana” desemnează toate fiinţele care au nume şi formă, iar “isha” înseamnă Domn, Stăpân. Ganesha este numele dat celui de-al doilea fiu al lui Shiva, pentru că a devenit stăpânul întregii creaţii.

Ganesha sau Ganapati este un zeu extrem de popular în India. El este invocat pentru îndepărtarea obstacolelor, precum şi la începutul tuturor acţiunilor mai importante: călătorii, construirea caselor, scrierea cărţilor sau chiar a scrisorilor, pentru obţinerea puterilor paranormale şi a capacităţii de discriminare. Este zeul educaţiei, cunoaşterii şi înţelepciunii, literaturii, artelor frumoase. Toate ritualurile spirituale în tradiţia hindusă încep cu invocarea lui Ganesha. În tradiţia tantrică, se consideră că Ganesha ocroteşte şi ghidează relaţiile sexuale, orientându-le în sens spiritual. El este privit ca fiind întruparea misterelor tantrice.

Reprezentarea simbolică

Ganesha este reprezentat mic de statură, cu abdomenul mare, rotund, cu patru braţe şi cap de elefant cu un singur colţ. În trei din mâinile sale el ţine o secure (ankush), un laţ (sash) şi uneori o scoică. În unele reprezentări, cea de-a patra mână face un gest de acordare a favorurilor sale divine, dar cel mai adesea ţine un ladhu, o prăjitură de năut. Ochii îi strălucesc ca două pietre preţioase. El călăreşte sau este însoţit de un şobolan, un fost demon pe care l-a învins şi l-a acceptat apoi ca vehicul.

Această reprezentare poate să nu fie foarte atractivă pentru o minte raţională. Capul de animal şi corpul lui gras atrag copiii, dar pentru cei care se consideră adulţi el pare ridicol. Este o greşeală totuşi să ne lăsăm amăgiţi de aparenţa sa, pentru că Ganesha patronează fiinţele rafinate, care nu sunt înşelate de aspectele exterioare. Cei care nu pot vedea însă Divinul în el şi sunt distraşi de reprezentarea sa, devin o pradă pentru mintea discursivă, care reprezintă cel mai mare obstacol pe calea spirituală. Acceptarea lui Ganesha ca Forţă Divină are ca efect controlul şi calmarea mentalului, precum şi risipirea îndoielilor. De aceea, el este considerat zeitatea cea mai potrivită pentru îndepărtarea obstacolelor. Credinţa în el generează o mare forţă, inversând curgerea obişnuită spre în jos a energiei, orientând-o ascendent şi permiţând astfel activarea centrilor superiori de forţă din fiinţa noastră. Divinul Ganesha este de neclintit. El aduce fermitatea celor care meditează asupra lui şi îl invocă la începutul tuturor acţiunilor profane sau spirituale.

În Mugdala Purana se spune: „Corpul uman al lui Ganesha reprezintă «tvam» (tu), capul de elefant este «tat» (Brahman) şi împreună semnifică unitatea dintre aceste două aspecte. Astfel, corpul lui Ganesha este reprezentarea vizibilă a celei mai înalte realităţi, Brahman, exprimată prin «tat tvam asi» (tu eşti Acela (Brahman sau Dumnezeu)).”

O altă explicaţie este aceea că, în general, capul lui Ganesha îl reprezintă pe Atman, Suprema Realitate, iar corpul, de la gât în jos, simbolizează maya, principiul existenţei fenomenale. Implicarea lui Atman în lume este realizată prin intermediul minţii şi al vorbirii.

Legende despre capul de elefant

Există, desigur, mai multe explicaţii ezoterice pentru capul de elefant. Un elefant este puternic, dar întotdeauna calm. Este unul dintre puţinele animale conştiente de sine şi care are chiar ritualuri funerare. În ciuda forţei sale, este vegetarian.

Purana-ele oferă multe versiuni asupra naşterii lui Ganesha şi a originii capului său de elefant. În Shiva Purana se povesteşte că el a fost creat dintr-un unguent pentru spălat (ubtan), pe care Parvati, Mama Divină, l-a luat de pe corpul său. Se spune că într-o zi, Parvati, pe când se pregătea să facă o baie, a constatat că paznicul apartamentelor sale lipsea. A luat atunci o parte din săpunul de pe corpul său, a modelat o formă de copil şi a suflat în ea forţă vitală, prana. Pe acest copil l-a însărcinat să-i fie gardian şi i-a dat instrucţiuni să nu lase pe nimeni să îi intre în palat. Gardianul-copil a respectat ce-i spusese mama sa şi s-a aşezat afară, cu sceptrul în mână. Exact atunci, Shiva s-a hotărât s-o viziteze pe iubita lui soţie, Parvati, şi a venit la palat. Întrucât micul gardian l-a împiedicat să intre, Shiva s-a înfuriat şi l-a ameninţat pe băiat, dar acesta a fost de neclintit şi numai cu sprijinul tuturor demonilor şi zeilor laolaltă, a putut fi învins. Shiva a devenit atât de furios, încât i-a tăiat capul cu tridentul său. Când Mama Divină a aflat ce se petrecuse, s-a întristat nespus de mult şi i-a cerut lui Shiva să-i redea viaţa. Acesta a pornit în căutarea primului copil dormind orientat spre nord pentru a-i tăia capul şi a-l lipi de corpul neînsufleţit. Era noapte şi toate mamele dormeau ţinându-şi copiii strâns în braţe, de aceea Shiva nu a putut lua nici un cap de copil. A văzut însă un pui de elefant dormind alături de mama sa, spate în spate, şi s-a hotărât să folosească această ocazie. El a luat deci capul puiului de elefant şi l-a lipit de corpul copilului gardian, readucându-l la viaţă. Shiva i-a dat copilului numele de Ganapati, conducătorul trupelor sale, şi a hotărât ca toată lumea să-l adore, înainte de întreprinderea oricărei acţiuni mai importante.

O altă versiune afirmă că Ganesha s-a născut ca o favoare acordată lui Parvati, în urma rugăciunilor sale către Vishnu. Mama Divină a invitat atunci toţi zeii şi sub-zeii să vină să-i viziteze copilul. Aceştia au venit şi au privit îndatoritori minunatul copil – toţi, cu excepţia lui Shani (Saturn), care a privit înspre Pământ pentru că fusese blestemat de soţia sa ca orice fiinţă asupra căreia şi-ar fixa privirea să fie transformată în cenuşă. Mama Divină era convinsă însă că bebeluşul ei nu putea fi vătămat de privirea lui Shani, în ciuda blestemului, şi l-a rugat din nou pe acesta să privească copilul şi să-l binecuvânteze. În clipa în care Shani a privit pruncul, capul acestuia s-a prefăcut în cenuşă. Vishnu a plecat în zbor, călare pe Garuda (zeul cu cap de vultur, vehiculul său tradiţional), în căutarea unui copil, pentru a-i aduce capul, conform indicaţiilor lui Brahma, iar acesta a fost al unui pui de elefant.

Mai există multe alte povestiri despre naşterea lui Ganesha, din diferite epoci (kalpas), dar toate revelează faptul că el este o creaţie a Forţei Divine, fie ea Shiva sau Shakti. Ganesha a fost creat pentru a fi păzitorul palatului Mamei Divine. Astfel, numai cu permisiunea lui se poate ajunge la Ea.

Semnificaţia trompei şi a colţului

Trompa este un instrument inedit. Cu ajutorul ei, Ganesha înlătură obstacolele din calea aspirantului. Orientarea ei spre stânga, spre dreapta sau central este simbolic în legătură cu cele trei canale energetice subtile principale: Ida Nadi, Pingala Nadi şi, respectiv, Sushumna Nadi. Atunci când este ridicată în aer, ea semnifică ascensionarea şi stabilirea lui Kundalini la nivelul lui Sahashrara. În tradiţia tantrică, trompa şi gura senzuală ale elefantului sunt puse în legătură cu organele sexuale masculine şi feminine.

Există mai multe legende în legătură cu unicul colţ al lui Ganesha. Una dintre ele spune că celălalt colţ a fost rupt atunci când Ganesha l-a omorât pe demonul mândriei (Madasura). O alta susţine că acesta a fost rupt pentru a fi folosit la scrierea Maha-bharata-ei. Colţul lui Ganesha este un simbol al Unităţii.

Triumful asupra pasiunilor inferioare

Urechile lui Ganesha, asemănătoare cu nişte vânturători, au la rândul lor o semnificaţie filosofică. Aşa cum vânturătoarea separă grâul de neghină, ele simbolizează puterea de discriminare între Realitatea Ultimă (Brahman) şi lumea fenomenelor iluzorii (maya).

În ceea ce priveşte şobolanul din reprezentările tradiţionale ale lui Ganesha, se spune că era la origine demonul vanităţii şi al impertinenţei şi că a fost înfrânt de zeu. De altfel, în tradiţia hindusă circulă multe legende legate de diferiţi demoni alungaţi sau învinşi de către Ganesha. Prin invocarea sa, fiinţa umană poate deci să triumfe asupra tendinţelor inferioare: mândria, vanitatea, egoismul, mânia, aroganţa etc.

Ganesha poartă în pântec Oul cosmic

Şi în legătură cu abdomenul proeminent al lui Ganesha există o legendă. Se spune că Zeul bogăţiei (Kubera) a invitat odată cuplul divin Shiva şi Shakti la cină, pentru a se mândri cu bunăstarea sa. Ei au refuzat invitaţia lui Kubera, sugerându-i în schimb să îl hrănească pe fiul lor, Ganesha. Kubera a râs, spunând: “Pot să hrănesc mulţi copii ca acesta!” Ganesha s-a aşezat calm la masă şi a început să mănânce. A mâncat mai întâi toată mâncarea. Apoi a început să mănânce mobila, palatul etc. Kubera s-a înspăimântat, dar Ganesha i-a spus vesel: “Le-ai promis părinţilor mei că mă vei hrăni. Acum va trebui să te mănânc şi pe tine”. Kubera a fugit şi a cerut ajutorul lui Shiva. Acesta i-a dat un pumn de orez şi i-a spus să i-l ofere lui Ganesha cu umilinţă. Kubera s-a întors. Între timp, stomacul lui Ganesha devenise gigantic, dar el nu-şi pierduse starea de bună-dispoziţie. Când Kubera i-a servit, plin de umilinţă, o cană cu orez, foamea lui a fost, în sfărşit, potolită.

Se mai consideră, de asemenea, că Ganesha este reprezentat în acest fel pentru că poartă în pântecul său Brahmanda (oul cosmic).

Patronul Gana-elor (fiinţelor)

Există o povestire plină de tâlc, care revelează modul în care acest zeu a devenit patronul gana-elor şi a căpătat titlul de “Ganesha”.

Pe vremuri, Shiva era singurul stăpân al zeilor, sub-zeilor, oamenilor, demonilor, fantomelor, spiritelor şi al tuturor celorlalte fiinţe existente. Dar pentru că el se afla permanent în starea de extaz divin (samadhi), zeilor şi celorlalte fiinţe le era foarte greu să comunice cu el. Ori de câte ori aveau probleme, ei trebuiau să petreacă ore întregi cântând imnuri şi rugându-se, pentru ca Shiva să revină la starea normală de conştiinţă. De aceea, gana-ele au simţit nevoia unui alt conducător, care să fie mai uşor de apelat, să le rezolve problemele şi să-i protejeze la nevoie.

Ele au venit la Brahma cu această problemă, dar el nu a putut să o rezolve, aşa că i-a cerut ajutorul lui Vishnu pentru a-l convinge pe Shiva să stabilească un nou Ganapati (conducător al gana-elor). Vishnu le-a sugerat acestora să-l aleagă pe unul dintre cei doi fii ai lui Shiva: Kartikeya (cunoscut şi sub numele de Subramaniyam) sau Lambodar (Ganesha cel gras). Pentru a afla care dintre cei doi merita titlul de Ganesha, zeii şi sub-zeii au hotărât să organizeze un concurs. În ziua stabilită, toţi au venit să asiste la concurs, unde Vishnu era judecător. Shiva şi Parvati erau şi ei prezenţi, aşezaţi în centru. La momentul stabilit, Vishnu a anunţat proba concursului. Cei doi trebuiau să facă înconjurul Universului, primul sosit urmând să fie numit Ganesha, stăpânul tuturor gana-elor.

După anunţarea probei, Kartikeya şi-a luat zborul în spaţiu, călare pe păunul său ultra-rapid, pentru a străbate Universul cât mai repede posibil. În acest timp, Ganesha a rămas aşezat pe şobolanul său fără să mişte din loc. Vishnu, văzându-l că stă, i-a spus să se grăbească. La insistenţele lui Vishnu de a intra deîndată în concurs, Ganesha a zâmbit, şi-a depus omagiile la picioarele tatălui şi a mamei sale, apoi a salutat cu umilinţă ceilalţi zei şi sub-zei şi, în final, a decolat pe şobolanul său. Toţi au fost însă uluiţi când au văzut că în loc să se îndrepte spre spaţiul cosmic, Ganesha a zburat în jurul lui Shiva şi Parvati. După ce i-a înconjurat astfel pe Shiva şi Shakti, Ganesha s-a întors la punctul de plecare, a îngenuncheat în faţa părinţilor săi şi a declarat: “Mi-am îndeplinit sarcina. Am făcut înconjurul întregului univers.” “Nu-i adevărat!”, au exclamat zeii şi sub-zeii. “Nu ai fost nicăieri. Eşti un leneş.”

Ganesha i s-a adresat atunci lui Vishnu, cu mâinile împreunate: “Ştiu că tu înţelegi semnificaţia modului meu de a acţiona, dar pentru ca şi ceilalţi să înţeleagă, voi spune următoarele: mi-am îndeplinit sarcina de a face înconjurul Universului, pentru că toată această lume fenomenală, a numerelor şi a formelor, nu este decât o manifestare a Mamei Divine şi a Tatălui meu Divin. Ei sunt sursa a tot ceea ce există. Eu m-am orientat către sursă, care este Adevărul, esenţa întregii existenţe şi a tuturor fenomenelor. Ştiu că această lume este un ocean de existenţă relativă, că este iluzorie şi că nu are sens să renunţi la Adevărul Ultim pentru a merge în jurul iluziei. Fratele meu încă mai face înconjurul acestui Univers. Când va ajunge la Adevăr, va fi acelaşi Adevăr care este Unic şi în raport cu care tot restul este iluzie, inclusiv voi şi eu.”

Această afirmaţie a aprins o scânteie de înţelegere autentică în ascultătorii săi, care au fost uimiţi şi încântaţi, de înţelepciunea sa. Aplaudând judecata lui rafinată şi acţiunea sa iluminatoare, ei l-au acceptat pe grasul Ganesha ca patron al lor. În timp ce Vishnu punea semnul victoriei (tilak) pe fruntea lui Ganesha cel cu cap de elefant, Kartikeya s-a întors obosit din călătoria sa în jurul lumii. El s-a supărat şi a contestat victoria lui Ganesha. Zeii i-au povestit atunci lui Kartikeya despre subtilitatea şi înţelepciunea acestuia şi i-au spus “Tu te-ai orientat spre materie, care este iluzorie; ai mers în jurul lumii fenomenale, a cărei existenţă este relativă, şi de aceea nu ai putut percepe direct Adevărul Ultim. El este sursa. Lumea fenomenală este maya (iluzia).” Kartikeya a realizat atunci că fusese păcălit de maya, că goana lui în lumea fenomenelor mereu schimbătoare este zadarnică. Astfel, tot efortul său fusese fără sens pentru că alergase după un miraj. Kartikeya se comportase ca toţi ceilalţi muritori care iau lumea numelor şi formelor drept realitate şi cad astfel în capcana maya-ei. El şi-a acceptat înfrângerea, iar titlul de “Ganesha” i-a fost oferit celui a cărui înţelepciune a trecut dincolo de existenţa materială.

Tot atunci, Vishnu a hotărât că, începând cu acel moment, toate fiinţele să implore graţia lui Ganesha la începutul tuturor acţiunilor lor. Cei care îl invocă astfel nu vor întâmpina obstacole în realizarea ţelurilor benefice pe care şi le propun, iar calea le va fi uşoară şi fără dificultăţi.

Yantra lui Ganesha

Meditaţia şi focalizarea asupra yantra-ei lui Ganesha conferă o stare de echilibru interior.

Fondul este de culoare verde intens. Verdele se obţine din amestecul galbenului cald cu albastrul rece şi, prin urmare, este o culoare a echilibrului. Focalizarea asupra sa produce complementarul său, roşul. Roşul este o culoare care se remarcă de la distanţă, este simbolul vieţii, al inspiraţiei, revoluţionării şi eliberării de reguli şi restricţii.

Lotusul cu opt petale de culoare roşie reprezintă cele opt aspecte ale lui Prakriti (natura primordială): 1. akasha, 2. aerul, 3. focul, 4. apa, 5. pământul, 6. sattva, 7. rajas, 9. tamas.

Steaua cu şase colţuri de culoarea şofranului reprezintă echilibrul dintre energia masculină şi cea feminină, creat prin suprapunerea unui triunghi masculin cu vârful în sus şi a unuia feminin cu vârful în jos.

Triunghiul galben cu vârful în sus, în care se află steaua cu 6 colţuri, reprezintă seva (esenţa vitală) masculină, elixirul nemuririi. Culoarea acestui triunghi este aceeaşi cu a culorii pielii lui Ganesha.

Bindu, punctul plasat în mijlocul triunghiului central, îl reprezintă pe Ganesha însuşi. Meditaţia asupra acestui bindu este principalul scop al adorării yantra-ice. El are culoarea aurie, atrăgătoare şi liniştitoare în acelaşi timp.

Rada Krishna (russianpaintings.net)


Radha is an incarnation of Goddess Lakshmi.
In Hindu belief Radha or Sri Radharani is believed to be an incarnation of Goddess Lakshmi. The goddess thus is believed to be the love interest of Lord Sri Krishna as he is the avatar of Sri Hari Vishnu. Radha was accorded the status of a goddess in northern India though the consort of Sri Krishna is known to be Rukmini. In many temples of India it is goddess Radha who is depicted alongside Lord Krishna and not Rukmini. The immense love and devotion the goddess has for Sri Krishna is the reason for her being raised to a higher celestial plane. Today Radharani is worshipped like any other goddess in Indian temples along with Lord Krishna.

Lord Sri Krishna is seen by Radha as the ultimate divine being while she sees herself as the devotee of her lord. Her divine love towards the lord is symbolic with the ultimate union of a devotee with the god. Goddess Sri Radha is believed to be Lord Sri Krishna's adi (original) shakti. She is supreme among the Gopis (milkmaids) and sometimes it is suggested that the gopis were merely the maidservants of Radharani and she undoubtedly held the supreme position in the heart of Sri Krishna. The relationship between Radha and Krishna is not bound by marriage but eternal love and dedication towards each other.

In the Gita Govinda Radha is depicted as a human longing for unison with the divine. It was only after the sixteenth century that the cult of Radha-Krishna grew tremendously. Radha-Krishna have today become a single term, both having no meaning without each other. Both the figures complement each other and are rarely worshipped separately. She is particularly revered in Varsana the village where she was born and in Mathura Vrindavan where Sri Krishna is believed to have taken birth and spend his childhood years. Though Radharani is worshipped to throughout the year but it is on the occasion of Radhashtami when she was born that special celebrations are held. Radha till date is believed to be the supreme devotee of Sri Krishna whom she loved like no one else ever did.


Radha was the daughter of Vrishbhanu Gurjar who was king Suchandra in his previous life. Suchandra and his wife had acquired a boon from Brahmaji that in the Dwapar age Shri Laxmi will be born as a daughter to them in the form of Radha. King Suchendra and Queen Kalavati only were reborn as Vrishbhanu and Kirtikumari and Laxmiji was incarnated as Radha.



It is said that at Radha’s birth, Devarshi Narad himself went and met Vrishbhanu and informed him, “This girl’s beauty and nature is divine. All the houses, wherever her footprints are, Lord Narayan with all other deities will reside. Nurture this girl thinking her to be a Goddess.” According to Naradji’s advice, Vrishbhanu nurtured Radha with great love and care. Nandbaba who lived in the nearby village was friends with Vrishbanu. Once during the festival of Holi; Vrishbanu went to Gokul to meet Nandrai. At Nandrai and Yashoda’s house Krishna (who was growing up as their son) met Radha. Their union was divine, phenomenal and incessant. This meeting was Radha and Krishna’s first meeting which became eternal.

Radha’s love towards Krishna in the terrestrial or customary meaning is not just the relation between a man and woman. The feeling of this love is divine and phenomenal which gives this love a pious form. The philosophical side of this reduces the distance of the support and supportive, also the difference between the worshipper and worshipful is not there. Krishna is the life of Vraj; Radha is the soul of Krishna. That is why, it is said, “Atma Tu Radhika Tasya” (Radha, you are His soul). One form of Radha is, she is a devotee, worshipper of Krishna and in the second form she is the worshipful, devoted by Krishna. ‘Aradhyate Asau itii Radha.’ Radha – Krishna’s love is the symbol of the feeling of being united. When two souls are united, the difference of the other or the second vanishes.Her father Vrsabhanu was the king of cowherds Gop. Vrsabhanu was a partial incarnation of Lord Narayana while her mother Kalavati was a partial incarnation of Goddess Lakshmi.




joi, 15 decembrie 2011

Bagalamuki

Prin graţia sa copleşitoare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI conferă controlul deplin asupra tuturor tipurilor de acţiuni pe care le săvârşim, precum şi puterea de a stopa, la voinţă, pe oricare dintre acestea.
BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.


Cea de a opta Mare Putere Cosmică în panteonul tantric hindus este BAGALAMUKHI, adică Marea Zeiţă care, în conformitate cu imnurile de slavă care i-au fost aduse de către înţelepţi, deţine (printre altele) uluitoarea putere de a stopa sau a opri brusc orice mişcare şi orice activitate care are loc atât la nivelul Macrocosmosului, cât şi la nivelul microcosmosului fiinţei umane.

Această extraordinară capacitate se corelează însă cu alte aspecte ale vieţii, cum ar fi puterea de fascinaţie, influenţa charismatică etc. De pildă, o femeie vitală, armonioasă şi foarte frumoasă poate provoca efectiv (atunci când este văzută de alte persoane de sex opus) un gen de „încremenire” sau nemişcare a simţurilor, minţii sau chiar a respiraţiei celor care o privesc. De altfel tradiţia spirituală din Orient afirmă că puterea pe care o exercită Principiul Feminin la nivel cosmic are capacitatea extraordinară de a bloca, opri sau paraliza orice activitate sau manifestare. Acesta este aspectul principal manifestat de Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI, care reprezintă însăşi puterea hipnotică universală a Energiei Divine Supreme (SHAKTI).
Un alt aspect foarte important al lui BAGALAMUKHI este acela că Marea Zeiţă conferă celor care o adoră cu sinceritate şi devoţiune puterea de a învinge forţele ostile progresului şi evoluţiei noastre spirituale, care din punct de vedere lăuntric sunt reprezentate de gândurile, ideile şi emoţiile ce îşi au sursa în ego (adică în eu-l sau individualitatea noastră falsă). La modul fundamental vorbind, „arma” supremă care elimină orice conflict şi orice confuzie este „arma” cunoaşterii spirituale veritabile, care în tradiţia hindusă poartă numele de „arma lui BRAHMA” (BRAHMASTRA).
Aceeaşi tradiţie afirmă că cea mai înaltă formă de manifestare a lui BRAHMASTRA o reprezintă răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu în realitate?”, care se referă la existenţa eternă, imuabilă a Sinelui Suprem (ATMAN).

Meditaţia profundă asupra semnificaţiei acestei întrebări („Cine sunt eu?”) este esenţială pentru progresul spiritual al fiinţei umane. Într-adevăr, putem constata cu uşurinţă că, deşi lucrurile exterioare nouă ne sunt relativ cunoscute, Sinele lăuntric ne rămâne aproape complet necunoscut. Ceea ce noi numim „sine” este, în general vorbind, identificarea noastră eronată cu gânduri, emoţii sau senzaţii temporale, însă acestea nu reprezintă natura reală a conştiinţei noastre. De aceea, focalizarea perseverentă a minţii asupra înţelesului profund al întrebării „Cine sunt eu?” va restrânge în mod gradat aria de manifestare a gândurilor şi va face astfel încât toate celelalte aspecte sau întrebări să devină lipsite de importanţă prin raport la răspunsul acestei întrebări fundamentale. Făcând acum această legătură cu modul de manifestare şi totodată cu specificul Marilor Puteri Cosmice, realizăm cu uşurinţă felul în care TARA (Marea Zeiţă care este asociată Logosului Divin) devine însăşi forţa subtilă a întrebării „Cine sunt eu?”, forţă care poate să ne confere liniştea, într-o deplină nemişcare a minţii, pe care o manifestă BAGALAMUKHI. Prin urmare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI se ipostaziază şi ca forţă sau impact al vorbirii, care este folosită precum o armă de temut pentru a distruge orice urmă de negativitate sau ataşament. Din această perspectivă, BAGALAMUKHI se aseamănă cu TRIPURA BHAIRAVI, însă în timp ce BHAIRAVI manifestă puterea de a îndepărta cu succes orice opoziţie, BAGALAMUKHI dizolvă, printr-o totală încremenire tot ceea ce reprezintă manifestare iluzorie. Negativitatea (care nu reprezintă, în esenţă, decât forma mai mult sau mai puţin conştientă prin care majoritatea fiinţelor umane manifestă rezistenţa lor la diverşi factori sau diverse conjuncturi cu care se confruntă în viaţă) nu este neapărat un aspect care trebuie distrus, ci mai curând ea este o stare specifică a minţii, adânc înrădăcinată în subconştient, care trebuie anihilată într-o totală nemişcare.
În ceea ce priveşte modalitatea de manifestare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI este similară cu CHINNAMASTA, întrucât cele două Mari Zeiţe deţin teribila forţă de acţiune a fulgerului (VAJRA) (care este asimilat forţei electrice), manifestarea lor fiind de cele mai multe ori teribilă şi instantanee. Totuşi, în timp ce CHINNAMASTA conferă (aşa după cum deja ştim din articolul anterior) puterea de a vedea adevărul dincolo de aparenţe (aspect care este realizat prin intermediul percepţiei directe), BAGALAMUKHI conferă puterea de a stopa fulgerător manifestarea de orice natură prin puterea Logosului Divin. De acea, adorarea plină de fervoare a celor două Mari Puteri Cosmice este indicată mai ales acelora care doresc să realizeze o transformare radicală şi foarte rapidă în viaţa lor, în ceea ce priveşte viziunea pe care o au asupra realităţii.

În panteonul tantric, BAGALAMUKHI este considerată cea care se află în fruntea „armatei” pe care o formează toate zeităţile (aceasta fiind de fapt, „armata” Supremei Energii manifestatoare (SHAKTI) a lui SHIVA) şi prin urmare, ea reprezintă forţa ei teribilă şi fulgerătoare. În timp ce Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este capabilă să stopeze percepţiile noastre variate (determinându-ne astfel să avem priza de conştiinţă asupra Adevărului Divin Esenţial), forţa de acţiune a lui BAGALAMUKHI are acelaşi efect, dar această forţă se manifestă în ceea ce priveşte vorbirea, gândurile şi activitatea PRANA-ică din fiinţa umană. Cu alte cuvinte, BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.
Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI are puterea divină de a transforma orice aspect sau acţiune în opusul ei. De exemplu ea transformă vorbirea în tăcere, cunoaşterea în ignoranţă, puterea în lipsă de forţă, înfrângerea în victorie etc. Din această perspectivă, ea reprezintă înţelepciunea divină care ne arată că, în timp, totul în manifestare se transformă şi ajunge să treacă ciclic prin starea care defineşte opusul acelui aspect la un anumit moment. Ideea este aceea că, fiind chiar punctul vidului beatific care se află între cele două stări sau condiţii contrare (din care acestea izvorăsc în dualitate) BAGALAMUKHI ne oferă astfel posibilitatea de a transcende cu succes starea manifestată, pentru a ne resorbi extatic în liniştea oceanică a Vidului Beatific Creator.

Rezonanţa cu această Mare Putere Cosmică este amplificată mai ales atunci când reuşim să percepem în fiecare dintre situaţiile vieţii cu care ne confruntăm existenţa opuşilor complementari, fără a ne mai lăsa amăgiţi de jocul lor tentant, dar iluzoriu. De pildă, a dobândi capacitatea de a putea vedea într-un mod matur (acolo unde, de cele mai multe ori, majoritatea oamenilor dau greş) că aproape în orice succes există şi un sâmbure de eşec sau că în viaţă este prezentă, de asemenea, şi moartea; a percepe, de exemplu, că în orice bucurie se află şi un sâmbure de tristeţe sau dezamăgire, ori că într-un acces de mânie putem găsi scânteia calmului deplin (întocmai cum ochiul central al unui uragan teribil este perfect liniştit) etc., reprezintă tot atâtea modalităţi şi totodată certitudini ale rezonanţei inefabile de stare cu sfera de conştiinţă a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI. Cu alte cuvinte, ea este prezenţa tainică a aspectului opus, în care totul se dizolvă şi revine astfel în Nemanifestat.

Unele texte ale tradiţiei tantrice hinduse corelează manifestarea sau “lăcaşul lui BAGALAMUKHI în trupul fiinţei umane ca fiind la nivelul zonei moi a boltei palatale, adică la nivelului lui INDRA-YONI, care reprezintă punctul central între plasarea organelor de simţ ce definesc auzul, văzul, mirosul şi gustul, respectiv urechile, ochii, nasul şi limba. La modul general vorbind, această zonă a boltei palatale este corelată cu funcţia celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), ceea ce implică faptul că BAGALAMUKHI, la fel ca şi CHINNAMASTA, este asociată cu acest centru subtil de forţă.

O altă modalitate de adorare a lui BAGALAMUKHI este aceea de a învăţa să blocăm fluxul energetic subtil care se manifestă în trupul nostru, la voinţă, fie prin intermediul acţiunii gândului, fie prin cel al unei MANTRA. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea într-un înalt grad a capacităţii de concentrare (DHARANA) şi de a fi totodată capabil să ne focalizăm la voinţă şi cu putere atenţia asupra unui anumit obiect, aspect etc. În această direcţie, tradiţia yoghină menţionează că ţinta focalizării noastre trebuie să fie mereu Sinele Etern (Atman), în calitatea sa de natură divină supremă şi neschimbătoare, focalizare care trebuie abordată de la nivelul lui AJNA CHAKRA, fie de la nivelul lui ANAHATA CHAKARA (prin intermediul unor tehnici specifice).

O abordare practică mai dificilă şi totodată mai abstractă a rezonanţei cu BAGALAMUKHI este aceea de a urmări mai mereu să ne aducem aminte de natura noastră spirituală veritabilă, ceea ce va avea ca rezultat focalizarea atenţiei noastre şi eliminarea fluctuaţiilor secundare ale minţii (care de cele mai multe ori se manifestă prin intermediul diferitelor dorinţe, idei secundare etc.).
Acest proces este relativ dificil de efectuat pentru cea mai mare parte a oamenilor, deoarece el implică urmărirea cu o mare atenţie a fluctuaţiilor mentale de pe poziţia unui martor exterior, lucid şi detaşat, pentru a constata în mod gradat faptul că ea, mintea, devine din ce în ce mai stabilă şi mai liniştită. Înţelepţii yoghini afirmă că aceasta este cea mai eficientă cale de adorare sinceră a lui BAGALAMUKHI. Pe măsură ce practica avansează, înţelegem că atitudinea de martori şi simpli observatori neimplicaţi în procesul devenirii atrage după sine lipsa de identificare cu aspectele relative din manifestare, adică, practic vorbind, cu modificările minţii noastre care atunci devine stabilă şi sub un deplin control ce este manifestat de noi într-un mod pe deplin conştient.
Textele spiritualităţii tantrice mai menţionează o altă cale de a dobândi accesul la sfera de conştiinţă şi putere a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, referindu-se la acţiunea de stopare a fluxului energetic subtil ascendent, pe SUSHUMNA NADI (canalul subtil central de la nivelul coloanei vertebrale), la nivelul lui AJNA CHAKRA, al zonei moi a boltei palatale ori la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Scrierile menţionează că, dacă această blocare a energiilor se realizează la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), atunci conştiinţa Sinelui ni se revelează în chiar timpul stării de veghe (JAGRAT AVASTHA); dacă blocarea energetică se realizează la nivelul boltei palatale, atunci Sinele ni se revelează în timpul stării de somn cu vise (SVAPNA AVASTHA); iar dacă blocarea energiei are loc la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, atunci revelarea naturii noastre spirituale supreme are loc în timpul stării de somn profund fără vise (SUSHUPTI AVASTHA).

miercuri, 14 decembrie 2011

ingeri


Ierarhiile angelice descrise de Dionisie Areopagitul

Dionisie Areopagitul este cea mai mare autoritate in domeniul angeologiei crestine. Opera sa include mai multe carti legate de lumea ingerilor dintre care enumeram urmatoarele lucrari: "Ierarhia celesta", "Ierarhia ecleziastica", "Numele divine" si "Epistola". Aceste lucrari s-au bucurat de stima si admiratia majoritatii figurilor ilustre ale bisericii.

In lucrarea "Ierarhia celesta", regasim foarte multe referiri in legatura cu "beatificele ierarhii angelice prin care Tatal Ceresc a manifestat plin de generozitate lumina Sa si cu ajutorul carora noi putem sa ne elevam fiinta pana la splendoarea Sa absoluta".

Ierarhiile ceresti, mai spune Dionisie Areopagitul, participa la guvernarea intregii creatii si sunt mult mai apropiate de Principiul Divin, reflectand intr-o proportie mult mai mare vointa divina decat se produce aceasta in cazul oamenilor. Intr-adevar "iluminarile Principiului Divin se implinesc mai intai in ei si apoi prin ei ni se transmit noua, oamenilor, revelatiile superioare".

Ierarhiile ceresti sunt in numar de noua, la randul lor subimpartite in trei ordine majore, numite si triade: prima se afla cel mai aproape de Dumnezeu si cuprinde Serafimii, Heruvimii si Tronurile, cei "cu multi ochi si multe aripi". Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuti (sau Puteri) si Stapaniri, iar cel de-al treilea ordin este format din Intaietori, Arhangheli si Ingeri.

Ierarhia angelica a Serafimilor

Despre semnificatia numelor data Serafimilor, Dionisie afirma ca: "Neobosita si continua lor miscare in cadrul Realitatii Divine, caldura, fierbinteala, clocotul acestei eterne miscari continue, stabila si ferma, care urmareste sa-i aduca pe subordonatii lor ierarhici la acelasi nivel cu ei, elevandu-le energia, facandu-i sa arda si sa se "inflacareze" pana ating o vibratie egala cu a lor, putere purificatoare de o intensitate asemanatoare cu cea a fulgerului, natura luminoasa si stralucitoare care nu se oculteaza si care nu poate fi stinsa niciodata, luminand orice obscuritate si sublimand tot ceea ce este negativ, aceasta este semnificatia numelui de Serafim."

Ierarhia angelica a Heruvimilor

"Cat despre numele heruvimilor, aceasta reveleaza puterea lor de a cunoaste si contempla Divinitatea, capacitatea de a primi darul de lumina cel mai inalt si de a contempla demnitatea Principiului Divin in atotputerea sa originara, capacitatea lor de a se umple de intelepciune si de a comunica, fara invidie, celor din ordinul urmator, propria lor cunoastere."

Ierarhia angelica a Tronurilor

"Cat despre numele Tronurilor, spirite foarte inalte si sublime, acesta ne arata ca ei transcend datorita puritatii lor orice inclinatii negative, ca ei aspira catre varful desavarsirii intr-un mod supraomenesc, ca se dezic ferm de orice atitudine josnica, ca stau intr-un mod ferm si neclintit in jurul Celui Preainalt, ca poarta ceea ce pogoara din Principiul Divin cu un calm de necrezut si in sfarsit ca sunt purtatorii lui Dumnezeu, deschisi sa primeasca darurile sale."

Ierarhia angelica a Domniilor

Sa vedem acum ordinul intermediar al fiintelor ingeresti, numite Domnii, Virtuti sau Puteri si Stapaniri, nume care ne reveleaza caracteristicile lor. "Eu cred", spune Dionisie, "ca numele revelator al sfintelor Domnii ne arata capacitatea lor de elevare, care niciodata nu este diminuata, fiind libera de orice compromis; ele nu coboara, nu raspund niciodata unei realitati dizarmonioase si tiranice, sunt deasupra oricarei aservitati degradante, intra cat mai mult posibil in comuniune cu Principiul Divin."

Ierarhia angelica a Virtutilor

Numele sfintelor Virtuti semnifica curaj in toate activitatile, un curaj care nu oboseste niciodata sa cumuleze lumina Principiului Divin si care este intens si ferm orientat spre a-L reflecta pe Dumnezeu in fiinta lor."

Ierarhia angelica a Stapanirilor

"Cat despre numele sfintelor Stapaniri aceasta arata egalitatea in grad cu Domniile si cu Virtutile, abilitatea de a acumula daruri divine, puteri supraomenesti."

Ierarhia angelica a Intaietorilor

A treia ierarhie cereasca cuprinde Intaietori, Arhangheli si Ingeri. Dionisie spune: "Numele Intaietorilor indica un caracter divin suveran si o putere de comanda, care este in perfecta consonanta cu puterile suverane; ei se modeleaza dupa acelasi Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonari a ierarhiilor suverane, exprima acest principiu ca Principiu ordonator suveran."

Ierarhia angelica a Arhanghelilor

"Sfantul ordin al Arhanghelilor, prin pozitia sa centrala in ierarhie este legata in mod egal atat de sfintii Intaietori cat si de Ingeri." Arhanghelii "primesc pe scara ierarhica lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor primare si le transmit plini de bunatate Ingerilor, care la randul lor ni le manifesta noua, ca raspuns la sfintele atitudini ale celor care devin iluminati de Divin."

Ierarhia angelica a Ingerilor

"Cu ingerii", spune Dionisie Areopagitul, "se incheie si se completeaza ordinele Fiintelor ceresti, pentru ca Ingerii, ultimele dintre entitatile ceresti, poseda caracterul de mesageri si sunt cei mai apropiati de noi; de aceea, mai mult lor decat celorlalti li se potrivesti numele de ingeri deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat si mai mult, de lucrurile din lumea aceasta.

Rezumand in final indatoririle si rolul ierarhiilor ceresti, Dionisie Areopagitul afirma ca "Inteligentele ceresti sunt toate revelatoare si mesagere a ceea ce le precede. Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, in timp ce celelalte, fiecare dupa fortele lor sunt sub tutela entitatilor animate de Dumnezeu."


http://www.armonianaturii.ro/Ierarhiile-angelice-descrise-de-Dionisie-Areopagitul.html*articleID_193-articol

kali


Sadhana sau practica spirituala in ceea ce priveste Marea Putere Cosmica Kali implica efortul spiritual de a purifica si dinamiza in cel mai inalt grad centrii subtili de forta ai fiintei practicantului si de a realiza totodata trezirea si ascensiunea glorioasa a Constiintei si Energiei Divine, esentializate la nivelul lui Muladhara Chakra sub forma lui Kundalini Shakti. Ascensiunea lui Kundalini Shakti reprezinta, de altfel, unul dintre cele mai importante aspecte ale influentei si manifestarii sferei de constiinta cosmica gigantica a lui Kali in fiinta adoratorului, ea fiind in mod direct corelata si cu practica amorului transfigurator cu continenta, intr-o deplina conformitate cu principiile si ideile doctrinei sistemului tantric.

Sadhana (practica spirituala specifica) de adorare a Marii Puteri Cosmice Kali reprezinta, fara indoiala, una dintre cele mai inedite si temerare modalitati de adorare spirituala, care este proprie in special tipologiei eroului spiritual. Plin de curaj si neinfricat in fata formelor teribile pe care Kali si le asuma in fata lui (testându-i astfel indrazneala, hotarârea, rabdarea, perseverenta si maturitatea spirituala), adeptul care se caleste in acest mod in focul purificator al experientei spirituale sublime accede in cel mai scurt timp (si uneori chiar fulgerator) la conditia transcendenta a Constiintei Divine Absolute, care este insusi Dumnezeu Tatal.

Deoarece pentru cei mai multi dintre adoratori aspectele subtile ale zeitei Kali (si, in general vorbind, ale oricarei alte divinitati) nu pot fi percepute in mod direct printr-o vie emotie launtrica transfiguratoare (bhavana), este necesar ca imaginea zeitatii sa fie plasata in fata adoratorului sub forma unei statui sau macar a unui desen (fotografie) care este bine realizat. Desi aceasta metoda poate parea o forma exterioara de adorare (upasana), ea poate sa creeze, in profunzimile inimii adeptului, rezonanta de stare care este specifica adorarii acelei zeitati. Cea mai grosiera forma de adorare o reprezinta deci imaginea (murti) in trei dimensiuni a zeitei (statuia lui Kali sau a altei Mahavidya), apoi urmeaza asa-numitele embleme (salagrama shila) ale virtutilor, care sunt reprezentate de niste pietre de culoare neagra cu desene complicate, iar, mai apoi, la un nivel superior se afla modalitatea de adorare a zeitei prin intermediul yantra-ei care ii este specifica.

Yantra speciala sau, cu alte cuvinte, forma geometrica sacra de evocare (rezonanta) a lui Kali este alcatuita dintr-o serie de cinci triunghiuri echilaterale asezate unul in interiorul celuilalt si plasate pe cercul unui lotus cu opt petale. Cele cinci triunghiuri cu vârful in jos ale yantra-ei lui Kali simbolizeaza in realitate atât transcendenta celor cinci simturi, cât si a celor cinci elementele (tattva-ele) principale. Lotusul in forma de cerc cu opt petale indica faptul ca zeita Kali poate fi in mod corect inteleasa si perceputa launtric prin focalizarea emotiilor elevate in centrul secundar Hrid Chakra sau cel mai bine in Anahata Chakra. In centrul acestei yantra trebuie vizualizat un punct mic, simbolizând stabilitatea deplina a constiintei. Yantra Mamei Kali este un puternic simbol pentru concentrare mentala si meditatie si ea poate fi folosita de asemenea drept talisman protector. Gasiti aici Yantra Marii Puteri Cosmice Kali...

In sfârsit, forma cea mai elevata de adorare o constituie utilizarea mantra-ei (sau bija mantra-ei) respectivei zeite (in cazul nostru este vorba despre bija mantra Marii Puteri Cosmice Kali) care poate fi integrata in tehnica de japa(repetarea cu voce tare, in soapta sau mentala a mantra-ei ce corespunde acelei zeitati) sau in tehnica mai complexa si mai nuantata ca efecte, care este tehnica de meditatie laya yoga. Trebuie, de asemenea, sa mentionam faptul ca in cazul adorarii imaginii (murti) zeitei, mintea adoratorului tinde in mod treptat sa se identifice cu forma respectivei Mari Puteri Cosmice (Kali), moment in care perceptia imaginii materiale nu se mai raporteaza la un simplu obiect exterior, ci ea este inlocuita cu perceptia efectiva a puterii divine a zeitei care este evocata cu fervoare si care este astfel facuta sa coboare” la nivelul statuii sau imaginii. Alte elemente ritualistice de adorare constau in prosternarea plina de iubire in fata imaginii zeitatii, in oferirea de flori, fructe proaspete sau alte produse de o calitate cât mai pura, in arderea de tamâie etc.

Nyasa reprezinta de asemenea un aspect important al adorarii. Aceasta actiune (nyasa) implica plasarea mâinilor, palmelor si a degetelor adoratorului pe diferite zone ale trupului sau, simultan cu repetarea mentala a mantra-elor specifice acelor zone si cu exercitarea imaginatiei creatoare care realizeaza astfel omologarea diferitelor parti ale corpului zeitatii cu partile propriului sau corp. Ritualul ia sfârsit cu o miscare specifica a mâinii care “difuzeaza” energia subtila a zeitei in intregul corp al adoratorului.

Kali este oricând gata sa raspunda celor care o evoca prin adorarea calitatilor ei perfecte, prin repetarea mentala a mantra-elor sale, prin vizualizarea yantra-ei sale si a numeroaselor sale forme traditionale sacre. Kali transmite multa dragoste atunci când impulsul pasional al dorinti sincere de unire cu ea da nastere unei vitalitati debordante, prin care cel sau cea care o adora intra si apoi se ridica prin Marele Ax, care este canalul central al corpului subtil, Sushumna Nadi. Ea este de asemenea incântata fulgerator in cazul experientelor amoroase extatice ale barbatului si femeii in unirea lor sexuala tantrica fara sfârsit (cu continenta). Kali ne ofera din imensa sa fericire ori de câte ori ne amintim de ea. Kali este constientizata ca un oceanic extaz atunci când este frenetic evocata ca fiind impreuna cu Shiva.

Ea poate fi adorata oferindu-i (consacrându-i) cu dragoste orice, fara ipocrizie. Ea este foarte usor evocata prin intermediul mirosurilor sale senzuale de santal, mosc, paciuli si camfor. Si ii mai plac de asemenea ghirlandele de flori rosii, muzica amoroasa ritmata si dansul profund transfigurator, senzual. Kali raspunde cu bucurie la râsul spontan, la cântecele de dragoste emotionante, la iubirea pasionala si la atitudinea mentala de “totul sau nimic”.




O femeie frumoasa, senzuala si vitala poate deveni rapid una cu Kali identificându-se profund si amplu cu puterea sa teribila care este obtinuta prin initierea tainica in sfera sa de forta. Astfel, ea intra in inefabila rezonanta cu aceasta Mare Putere Cosmica Kali. Atunci când ipocrizia, indoiala de sine, egoismul si invidia sunt aproape complet eliminate din sufletul unei femei, profunda intelepciune intuitiva a lui Kali, datatoare de extaz si armonie, iese cu putere la lumina. Plina de o debordanta vitalitate amoroasa si energie sexuala, oferind intelepciune divina si putere discriminatorie, Kali actioneaza atunci permanent ca o initiatoare foarte puternica in inefabila natura a realitatii. Pentru femeia care o simte cu adevarat, Kali este neinfricata si pasionala; odata obtinuta gratia acestei Mari Puteri Cosmice, ea nu si-o mai retrage. In rolul sau de Kali, femeia actioneaza atunci spontan ca distrugatoare a iluziei si ca cea care indeplineste spontan dorintele cele mai intime ale celui care o adora.

androgin

marți, 13 decembrie 2011

Tripura Bhairavi




Înainte de a analiza şi prezenta alte aspecte fundamentale ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, vom vorbi acum despre ASPECTUL SĂU FUNDAMENTAL cunoscut în INDIA sub numele de SATI. Astfel, am amintit că verbul RIC/ARC are un al doilea sens şi anume acela de „a adora”, „a se devota” unei Divinităţi [DEVATA]. SATI este deci una din formele Zeiţei-Mamă asociată CREDINŢEI INTENSE, devotată în întregime Soţului Său Preaiubit, SHIVA. Există câteva Mituri legate de SATI, însă ceea ce EA reprezintă, ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI este SACRIFICIUL. În unele mituri, SATI este fiica lui DAKSHA [ÎNDEMÂNAREA în săvârşirea procedeelor de ADORARE este SATI, fiica acestui rege], unul dintre primii ŞAPTE ÎNŢELEPŢI creaţi de BRAHMA. Se spune că în India, locurile de pelerinaj ale adoratorilor Mamei - Divine sunt toate asociate diferitelor părţi ale corpului lui SATI. În limba sanscrită, cuvântul “SATI” înseamnă literar „cea pioasă” şi este numele soţiei lui SHIVA. Datorită SACRIFICIULUI pe care EA îl reprezintă, în INDIA, epitetul SATI era atribuit VĂDUVELOR care se lăsau incinerate pe rugul arzător al soţilor lor decedaţi. DEVI, sub forma de soţie a lui SHIVA este numită SATI, UMA, PARVATI şi GAURI. După cum vom vedea, ultimile trei aspecte menţionate sunt aspecte ale Marii Puteri Cosmice MATANGI. SATI însă este în mituri soţia lui SHIVA într-un aspect specific. Fiind fiica lui DAKSHA, ea a dorit să participe şi să asiste la ceremonia sacrificială prin care DAKSHA realiza un sacrificiu în cinstea tuturor zeilor, şi în acest scop ea i-a cerul lui SHIVA - soţul ei - permisiunea de a pleca la DAKSHA-YAJNA. Deoarece SHIVA i-a refuzat dreptul de a participa, atunci, se spune că, pentru a-şi expune Puterea Imensă către SHIVA, SATI i s-a revelat ca fiind cele ZECE FORME ALE LUI SHAKTI cunoscute şi celebrate ca DASHA-MAHA-VIDYA în următoarea ordine: KALI, BAGALAMUKHI, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI, MATANGI, KAMALATMIKA, DHUMAVATI, TRIPURA SUNDARI, TARA şi BHAIRAVI. În timpul lui DAKSHA-YAJNA, SATI părăseşte viaţa pentru totdeauna, plină de ruşine şi de tristeţe din cauza felului in care tatăl EI [DAKSHA, ce se spune că s-a purtat violent cu ea pentru a o umili] s-a purtat cu ea în faţa soţului EI[SHIVA]. Atunci, legenda spune că „SHIVA i-a luat înapoi corpul şi, purtându-l mereu cu EL, a rămas atunci plin de mâhnire şi neconsolat. Pentru a salva lumea de forţele răului care au apărut şi au sporit odată cu retragerea Controlului Său Divin, VISHNU - cu discurile sale [CHAKRA], a tăiat cadavrul lui SATI, pe care-l purta SHIVA, în cincizeci-şi-unu de fragmente, care astfel au căzut pe Pământ în locurile cunoscute apoi ca fiind cele cincizeci-şi-unu de MAHA-PITHA-STHANA [al 51-lea este celebrat ca fiind ZEIŢA KAMAKHYA, ce s-a născut din şi reprezintă YONI-ul mitic al ZEIŢEI SATI n.n.]. În aceste locuri, DEVI - împreună cu BHAIRAVA -este adorată sub diferite Nume”.[Arthur Avalon: „Introducere în MAHA-NIRVANA-TANTRA, pg.25-26].





Tot la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA, tratatele yoghine secrete tradiţionale menţionează prezenţa unui alt aspect fundamental al lui TRIPURA BHAIRAVI, şi anume DAKINI-SHAKTI, considerată, textele precizează clar acest lucru, una din cele mai mari BHAIRAVIS. În textul TANTRA-ic SHAT-CHAKRA-NIRUPANA găsim următoarele descrieri, destinate VIZUALIZĂRII în meditaţie [DHYANA] a Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, ca DAKINI:

„Aici [în MULADHARA CHAKRA, n.n.] sălăşluieşte DEVI DAKINI; cele PATRU BRAŢE ale ei strălucesc de frumuseţe, iar ochii Ei sunt de UN ROŞU SCLIPITOR. Ea radiază pretutindeni cu forţa şi LUMINA a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp. Ea este cea care poartă REVELAŢIA ETERN PUREI INTELIGENŢE DIVINE.”[SUTRA 7].Comentariile la această SUTRA ne relevă faptul că Ea este foarte Roşie, după înţeleptul VISHVANATHA, care interpretează astfel expresia „EA radiază pretutindeni cu Forţa şi Lumina a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp.” În altă parte, Meditaţia [DHYANA] asupra lui DAKINI este prezentată astfel:

„Meditaţi asupra lui DAKINI cea roşie şi având ochii roşii, ca fiind amplasată în MULADHARA şi aducând FRICA [ BHAYA, n.n.] în inimile celor care sunt PASHU [cei ignoranţi şi neiluminaţi încă]; Ea ţine în cele două mâini din DREAPTA SULIŢA [SHULA sau TEPUŞA] şi KHATVANGA [o agăţătoare ce trece printr-un craniu omenesc], iar în cele DOUĂ MÂINI STÂNGI SABIA şi O CUPĂ PLINĂ CU VIN. Zeiţa este TERIBILĂ şi plină de FORŢĂ, arătându-şi dinţii ascuţiţi. Este corpolentă şi doritoare de PAYA SANNA [hrană specifică]. Astfel vor trebui să mediteze asupra Ei cei ce doresc obţinerea Nemuririi.”

Într-un alt text, Ea este descrisă ca fiind „purtătoare a unei TILAKA [SEMN FAVORABIL PURTAT DE CĂTRE FEMEI ÎN INDIA, între sprâncene, ca semn că SOŢUL LOR TRĂIEŞTE] purpurii şi strălucitoare, ochii ei ornamentaţi cu COLLYRIUM, îmbrăcată în negru [piele de antilopă, SIMBOL al TAPAS-ului şi al ASCEZEI, n.n.] şi împodobită cu diferite bijuterii.” Asupra lui DAKINI, se va medita însă ca fiind îmbrăcată în piele neagră de antilopă. Aceasta este TRIPURA BHAIRAVI, TRIPURA cea TERIBILĂ şi CUMPLITĂ. DAKINI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA BHAIRAVI, tot aşa cum KAMA-DEVI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA SUNDARI.








Marele Yoghin şi Eliberat SVAMI SHIVANANDA afirmă în acest sens:

„O ador pe DURGA, Cea cu TREI OCHI a căror Strălucire este ca o Fulgerare bruscă, cea care este aşezată pe însuşi regele animalelor [leul], care este foarte temută, pe care o slujesc multe Fecioare cu arme şi ţepuşe în mâini; o proslăvesc pe DURGA, Cea care ţine în mâinile sale un disc, o scoică, o licoare, ţepuşe, săgeţi şi un arc cu coarda întinsă; Ea, Cea care străluceşte precum FOCUL [AGNI, n.n.] şi în a cărei Coroană este prinsă însăşi LUNA.” [JAPA-YOGA, p. 4 ]. Acest aspect este de fapt evocat sub numele special de VANA - DURGA, deşi leul este vehiculul comun majorităţii aspectelor lui DURGA reprezentate iconografic.

Să aprofundăm puţin Aspectul de DURGA al Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, care este, spre deosebire de Zeiţa-Mamă-DURGA, una dintre Marile VIDYA [MAHA - VIDYA], deşi DURGA însăşi este numită MAHA - VIDYA în listele de 18 SIDDHA - VIDYA fundamentale în TANTRA: Kali, Tara, CchinnaMASTA, Matangi, Bhuvaneshvari, Annapurna, Nitya, Durga, Mahishamardini, Tvarita, Tripuraputa, Bhairavi, BagalaMUKHI, Dhumavati, KamalaTMIKA, Sarasvati, Jayadurga şi Tripurasundari, conform textului NIRUTTARA TANTRA. VIDYA desemnează pentru VEDANTA cunoaşterea REALITĂŢII [BRAHMAN] şi distincţia de Iluzia Lumii [MAYA]. În TANTRA însă, Lumea este privită ca fiind Reală, adepţii TANTRA-ici urmărind realizarea Identităţii între SHIVA şi SHAKTI, ca poli opuşi, complementar-necesari pentru fiinţarea MANIFESTĂRII. Astfel, pentru tradiţia spirituală autentică TANTRA-YOGA, VIDYA reprezintă O CALE DE REALIZARE SIGURĂ şi PERFECTĂ A REALITĂŢII SPIRITUALE ULTIME [sau, altfel spus, a DIVINULUI ABSOLUT]. Scopul SADHANA-ei TANTRA-ice îl reprezintă reunirea celor două principii polare în chiar sufletul aspirantului.

DURGA, sub aspectul ei TERIFIANT, reprezintă DISTRUGĂTOAREA RĂULUI, A EGOISMULUI şi A ILUZIEI-CE-CREEAZĂ-SUFERINŢA. Un fragment din tratatul SA-TANTRA-TANTRA, citat de KRISHNANANDA în lucrarea lui, TANTRA SARA, expune vizualizarea lui DURGA: „Zeiţa, asemănătoare unui munte negru, are un chip înspăimântător, este îmbrăţişată de SHIVA şi poartă mai multe ghirlande de capete în jurul gâtului; are părul despletit şi este surâzătoare.” Nu lipseşte nici un singur amănunt: „nici şarpele [NAGA] ţinând loc de cordon sacru, nici Luna de pe frunte, miile de mâini de morţi dispuse în jurul soldurilor, gura însângerată şi corpul pătat de sânge, cele două cadavre de copii în chip de cercei”, etc.” [M. Eliade, Op. cit., p.183]. Această imagine “înspăimântătoare” reprezintă similitudini uriaşe cu KALI şi deseori în Tradiţia Indiană KALI şi DURGA au fost considerate ca fiind Una şi Aceeaşi Putere Feminină [ SHAKTI], soţie a lui SHIVA. Totuşi DURGA nu este identică cu KALI; deşi are foarte multe asemănări, există totuşi anumite deosebiri esenţiale. Asemeni Ei [lui KALI], Ea este FOAMEA şi este MOARTEA. Ea este ANUL-deci TIMPUL CICLIC-şi este detaşată complet de continuul proces de DEVORARE a acestui Univers. În schimb, spre deosebire de KALI, DURGA posedă LUNA pe fruntea Sa; Ea este astfel TRIPURA BHAIRAVI, „ÎN A CĂREI COROANĂ STRĂLUCEŞTE LUNA”, acest Simbol [LUNA sau CHANDRA] sugerând că Ea este cea care, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, guvernează în locul subtil din SOMA - CHAKRA, numit CHANDRA - MANDALA „bând” energia vitală divină [AMRITA] ce îi permite să ARDĂ toate impurităţile, aspect celebru în Tradiţia KAULA şi numit ANANDABHAIRAVI. Astfel, aspectul ei special în acest caz este însăşi AMRITI, aspect BINEVOITOR care oferă aspirantului ÎN ÎNTREGIME PURIFICAT DE TENDINŢELE EGO-ULUI, minunate Daruri Spirituale. La fel ca şi KALI, TRIPURA BHAIRAVI oferă numeroase daruri celor puri şi evoluaţi spiritual, diferenţele faţă de BHADRA-KALI constând doar în Simboluri şi Reprezentări. Însă înainte de a obţine GRAŢIA lui AMRITI-SHAKTI, discipolul se confruntă cu aspectul terifiant al lui DURGA-DEVI, adică chiar cu DAKINI-SHAKTI [de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA], CE ACŢIONEAZĂ, după cum spun textele, ca PĂZITOR AL PORŢII [DVARAPHALA-SHAKTI]. Este timpul să spunem că DAKINI este denumirea data simbolic în Budismul VAJRAYANA personificării Energiei Cosmice Feminine ca ARHETIP EROTIC al INTELIGENŢEI FEMININE, uneori CREATOR, alteori DISTRUGĂTOR. DAKINI este: apărătoarea învăţăturilor ezoterice [DHARMAPHALA-SHAKTI]; Zeiţa Celestă, expresie a INTUIŢIEI FENOMENALE; şi uneori Muză a INSPIRAŢIEI, în cazul celor TREI Mari Puteri Cosmice: TRIPURA BHAIRAVI, BAGALAMUKHI şi MATANGI. În tradiţia secretă ANUTTARA-TANTRA [VAJRAYANA], pentru a se indica în mod sigur DAKINI ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI, ea a fost denumită PANDARA. Ea este o exaltare a Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ROŞIE, asociată ELEMENTULUI FOC [AGNI] şi părţii de VEST a Universului, în timp ce BAGALAMUKHI este numită VAJRADAKINI-de-culoare-ROŞIE [TEJAS sau RAJAS], iar MATANGI este reprezentată de ISHVARI, nume ce desemnează de asemenea exaltarea Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ALBĂ, asociată cu elementul Spaţiului [AKASHA=ETERUL] şi CENTRUL UNIVERSULUI. PANDARA sau PANDARAVASINI este deci asociată FOCULUI [AGNI]. Astfel, culoarea ROŞIE asociată Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI este re-asociată în principal lui AGNI-FOCUL DEVORATOR DIVIN COSMIC, şi în plan secundar lui TEJAS-TATTVA şi RAJAS-GUNA-aspect comun şi totodată Specific al Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, după cum vom vedea mai târziu. Totuşi, pentru a indica Strălucirea Ei asemănătoare Soarelei [el însuşi fiind una din formele lui AGNI] şi pentru a nu o confunda cu TRIPURA SUNDARI - Răsăritul Creaţiei [sau KAMA-AGNI, FOCUL SACRU AL DORINŢEI DIVINULUI DE A CREA], BHAIRAVI este considerată ca guvernând punctul de Apus al Soarelui [TAPO-AGNI sau FOCUL TAPASULUI DIVIN şi AL SACRIFICIULUI PERMANENT AL CREATORULUI dar şi PUNCTUL CARDINAL SUD în aspectul de DAKINI], ELE nefiind decât două faze inevitabile ale procesului CICLIC al MANIFESTĂRII Unicului Soare Suprem ce apune [MOARE] pentru a se putea RENAŞTE a doua zi [în zorii unei noi KALPA] trezind cu o forţă şi mai mare TOTUL la VIAŢA prin LUMINA şi CĂLDURA Lui. Astfel, STRĂLUCIREA şi FRUMUSEŢEA ORBITOARE a lui TRIPURA BHAIRAVI SUNT ASPECTE LEGATE DE PUTEREA EMBRIONULUI-DE-AUR, pe care îl „coace” PRIN TAPAS-ul COSMIC.

Este bine să precizăm că DURGA are o formă de adorare a ei separată faţă de BHAIRAVI. Pentru a nu complica înţelegerea, ei îi va fi dedicat un studiu special. Mai trebuie să spunem că DURGA a încarnat Aspectul Distructiv al Zeiţei-Mamă. Asemeni lui KALI, însă, BHAIRAVI prezintă două FAŢETE ADORATORULUI SĂU-una este cea Distructivă, cealaltă este cea Binevoitoare. Am vorbit anterior despre termenul de RASA. El reprezintă în cazul lui TRIPURA BHAIRAVI aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul lui TRIPURA SUNDARI: Farmecul inefabil al Existenţei, AMRITA, izvorât din uniunea plină de fericire a lui SHIVA cu SHAKTI. Astfel, BHAIRAVI, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, ESTE LA NIVEL MACROCOSMIC, aflată într-o îmbrăţişare indescriptibilă cu BHAIRAVA. Uniunea lor produce SUNETUL COSMIC, SHABDHA, reprezentat de PRANAVA-BIJA. Ea nu mai este terifiantă, dar este INACCESIBILĂ [DURGA], Ea fiind CITADELA ascunsă a INIMII discipolului. Sub aspectul de SUNET, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă starea Primordială a lui SHABDHABRAHMAN. Ei îi aparţin Aspectele Supreme ale lui PRANAVA BIJA, fiind totodată dincolo de cele trei-stări [amintite în legătură cu PRANAVA-BIJA la timpul potrivit]. Înainte de a aborda alte aspecte ale lui TRIPURA BHAIRAVI este bine sa facem unele precizări necesare şi totodată indispensabile adorării eficiente a lui TRIPURA BHAIRAVI. Datorită Importanţei acestor precizări, este bine ca discipolul să mediteze asupra lor pentru a avea astfel acces la acea cunoaştere interioară a ASPECTELOR CREAŢIEI aşa cum sunt ele expuse aici. Datorită, de asemenea, gradului oarecum mărit de dificultate ridicat de realizarea practică a acestor noţiuni, ele sunt prezentate gradat, sub forma a trei teme majore. Considerăm Importantă păstrarea ordinii de prezentare a informaţiilor în timpul meditaţiei asupra acestora.










ASPECTE CARACTERISTICE şi FUNDAMENTALE

ale celei de-a cincia MAHAVIDYA,

TRIPURA BHAIRAVI, Puterea TAPAS-ului în MACROCOSMOS

Până acum am expus aspecte şi funcţii specifice lui TRIPURA BHAIRAVI, dar nu am insistat încă asupra aspectelor Fundamentale considerate Secrete, ale acestei Mari Puteri Cosmice, aspecte despre care am afirmat că vom reveni asupra lor. Primul aspect fundamental este cel de KULA - KUNDALINI - SHAKTI, Mult Adorata Putere a lui KAULA.

Celui care o adoră, spun textele, BHAIRAVI îi apare ca fiind INTENS STRĂLUCITOARE, COPLEŞITOARE şi INEGALABILĂ. Ajutând practicantul spiritual în transcenderea totală a limitărilor Egoismului, ea reprezintă Puterea ce-i oferă acestuia FORŢA VITALĂ DIVINĂ - Puterea Nesfârşită PRANA- ică Divină, care îl va ajuta să-şi reveleze Sine-le Suprem prin trezirea completă a energiei adormite în fiinţă, KUNDALINI SHAKTI, al cărui sediu static (FINAL) în fiinţă este SAHASRARA CHAKRA, şi al cărei centru dinamic este de obicei MULADHARA CHAKRA (sau orice alt centru la nivelul căruia se manifestă această energie). Se ştie din literatura textelor tradiţionale tantrice că există Patru Nivele Fundamentale ale Logosului Divin [Malinivijayottara Tantra numeşte 4 stadii, în timp ce Siddha Siddhanta Paddhati, atribuit lui GORAKHNATH, afirmă că VAK - SKATI are cinci stadii, al cincilea fiind MATRIKA]. În microcosmosul fiinţei, PARA, Prima Stare Supremă, Transcendentă a Sunetului Subtil este localizată în MULADHARA CHAKRA, celelalte trei nivele fiind PASHYANTI, MADHYAMA şi VAIKHARI. La nivel macrocosmic însă, PARAVAK reprezintă starea de echilibru perfect între TAMAS, RAJAS şi SATTVA GUNA, fără dualitate. De aceea toate formele şi sunetele, precum şi fonemele (MATRIKA) ce formează numele, îşi au rădăcina în PARAVAK, iar PARAVAK nu este altceva decât Conştiinţa Supremă (CHAITANYA). Malinivijayottara Tantra afirmă:

„Logosul, sau Cuvântul Atot- Transcendent (PARAVAK), conţine în germen toate Sastra sau Agama în forma lor de dincolo de cuvinte, în sensul pur simbolic. Acest Logos se materializează gradat în formă fizică ca silabe sau vocabule şi, acestea formează unitatea cuvântului. În materializarea sa preliminară ca Pashyanti, cele două aspecte ale conştiinţei (subiect - obiect, vorbitor - vorbit) sunt în întregime unite împreună şi cuvintele şi înţelesurile lor nu sunt separate deloc. Obiectele percepţiei în acest stadiu apar ca unite deplin cu subiectul. Prin intermediul stadiului Para, cuvintele şi sensurile lor sunt diferenţiate de celelalte în minte înainte de a fi rostite. În ultimul stadiu (PARA, n. n.) devine Vaikhari deoarece se exprimă ea însăşi prin cuvintele rostite de diferitele organe de vorbire. Astfel Para, formează în final sursa tuturor Shastra emanate ca rostiri în cuvinte din cele cinci feţe ale Supremei Fiinţe, care reprezintă încincita lui Shakti: Chit, Ananda, Iccha, Jnana şi Kriya. Cele cinci sisteme de revelare (a Sinelui Suprem, n. n.), care îşi au originea primordială în Paramashiva prin intermediul celor cinci puteri ale Lui, constituie cele 92 de şcoli de Tantra divizibile în trei clase şi numite Shiva, Rudra şi Bhairava. Prima din acestea menţine doctrina dualităţii specifică de obicei celor 10 sisteme. A doua clasă conţine optsprezece sisteme şi propune doctrina dualităţii-unitate sau Bhedabheda. Ultima, pe de altă parte, este unică în declararea adevărului etern în lumina Monismului Idealist şi predându-şi doctrina în 64 de sisteme.”

Iată de ce rădăcina suport (MULADHARA) ca bază de dezvoltare a corpului material, corespunzând ultimei TATTVA emanate în ordinea Creaţiei (PRITHIVI - TATTVA), este asociată lui PARAVAK în extensia lui finală, Creatoare a realităţii fizice prin MULA - PRAKRITI. MANTRA sămânţă (BIJA) a lui TRIPURA BHAIRAVI este Manifestarea Supremă a Sunetului Divin Creator (PARAVAK), fiind TRIPURA, conţinând Puterea Vorbirii (VAK -SHAKTI) în Manifestare, uniunea dintre SHAKTI (Principiul Lunar) şi SHIVA (Principiul Solar) prin TAPAS (Principiul Focului), şi conţinând Puterea întreită (TRIPURA SHAKTI) formată de Siddha Kaulesha Bhairavi, Sampatprada Bhairavi şi BHUVANESHVARI BHAIRAVI, aspecte inerente în MAHA -TRIPURA - BHAIRAVI [Jnanarnava Tantra afirmă că această BIJA MANTRA este esenţială în SHRI VIDYA PUJA]. BHAIRAVI deţine deci şi controlează perfect aspectele vorbirii (cele 8 SHAKTI „Secrete” (Rahasya Yogini) ce guvernează Puterile Vorbirii sunt, în tradiţia SHRI VIDYA: Vashini, KamesHvari, Modini, Aruna, Vimala, Jayini, Sarveshvari şi Kaulini - ele sunt aspecte ale unora din cele 10 Maha Vidya) şi corelarea perfectă dintre gând - cuvânt - acţiune în corpul adoratorului Ei. KAULINI, Stăpânind complet TAMAS - GUNA, este numele dat acelei SHAKTI care interiorizează vorbirea, cuvintele rostite având o natură lunară, secretă, nocturnă.