joi, 25 martie 2010

Mira Bai

Mira Bai

În tradiţia trubadurilor Mira Bai, Prinţesa Rajput este cunoscută pentru poeziile sale de iubire şi pline de devoţiune (bhaktha), zilele petrecute în templu dansînd în faţa lui Krishna şi pelerinajul efectuat în cautarea Maestrului său Krishna. Poieziile şi cîntecele sale de dragoste sînt cîntate în multe temple din India pînă în prezent.
Mira este conciderată a fi o încarnare a iubitei zeului Krishna, Radha. S-a născut în Samvat în anul 1498 într-un sătuc numit Kurkhi, lîngă Merta, în Rajasthan o mică regiune a Indiei. Mira a fost fiica lui Ratan Singh Ranthor şi nepoata lui Dudaji din Merta.

Familia Ranthor au fost mari adoratori ai lui Vishnu. Astfel, Mira Bai a fost educată sub influenţa Vaishnava, conform căreia Vishnu este ipostaziat în cea de a opta încarnare a sa, zeul Krishna. Ea a învăţat adorarea lui Krishna din copilarie. La vărsta de patru ani a asistat la o căsătorie a cărei procesiune se desfăşura chiar în faţa casei sale. Mirele era un bărbat chipeş şi foarte frumos îmbrăcat. Fiind unicul copil la părinţi, Mira cînd l-a văzut pe mire a întrebat-o cu inocenţă pe mama ei: “Cine este mirele meu?”, iar aceasta, mai în glumă, mai în serios, i-a arătat statuia lui Krishna şi i-a spus: “Iubita mea Mira, zeul Krishna – reprezentat prin aceasta frumoasă statuie – este mirele tău.”


Din acea clipă copila a început să adore reprezentarea zeului “cu o mie de iubite”. Petrecea ore în şir vorbindu-i lui Krishna, adorîndu-i imaginea, nedespărţindu-se nici măcar în timpul somnului de preţioasa statuietă. Dansa în jurul ei şi îi cînta imnuri tulburătoare de iubire, atingînd adeseori stări extatice.
Cînd Mira a ajuns la vîrsta măritişului, tatăl ei i-a stabilit căsătoria cu Rana Kumbha din Chitore. Mira i-a fost o soţie foarte supusă şi devotată.

Ea îndeplenea fără nici o rezervă poruncile soţului său. Însă în fiecare zi, după ce îndatoriile casei se sfîrşeau, fugea la templul lui Krishna, unde începea să cînte şi să danseze plnă de dor şi dragoste. Atunci Krishna prindea viaţă, îmbrăţişînd-o, vorbindu-i sau fermecînd-o cu sunetul magic al flautului său. Mama lui Rana Kumbha, precum şi celelalte femei ale casei nu agreau cale pe care Mira păşise; ele îşi doreau să o convingă să o adore pe zeiţa Durga. Dar Mira neînduplecată, le-a spus: “Mi-am oferit deja viaţa iubitului meu, Krishna”. Atunci, cumnata ei Udabai a început s-o defaimeze şi să conspire împotriva inocentei Mira.
Rana Kumbha a fost anunţat că Mira are alţi iubiţi cu care se întîlneşte în secret şi că a fost văzută cu ei în templu, că prn comportamentul său Mira a adus o mare insultă reputaţiei familiei Rana. Acesta s-a îndreptat cu spada în apartamentele soţiei sale, dar din fericire Mira nu era în camera ei. O apropiată a Mirei l-a oprit pe Rana Kumbha să facă ceva necugetat, vorbindu-i despre credinţa şi starea de devoţoine a Mirei faţă de Krishna. La lăsarea serei, Rana Kumbha a mers la templu fiind condus de sora sa, unde a găsit-o pe Mira singură în starea ei euforică vorbind cu idolul său. Atunci Rana a întrebat-o: "Mira, cu cine vorbeşti acum? Arată-mi-l pe amantul tău”. Ea a răspuns: "Aici este El – Domnul meu – Krishna, Cel care mi-a furat inima".
Mira a fost persecutată în diferite moduri de către Rana şi familia lui, punînd la încercare devoţiunea Mirei. Într-o zi, Rana i-a trimis într-un coş o cobră cu mesajul că acolo se află o ghirlandă de flori pentru Krishna. După ce a realizat baia ritualică, Mira s-a aşezat pentru rugăciune. A invocat prezenţa lui Krishna, după care a deschis coşul şi a găsit într-adevăr o statuetă cu Krishna şi o ghirlandă de flori. Altădată, Rana i-a trimis o cupă cu otravă cu mesajul că aceasta conţine nectar. Mira a oferit-o lui Krishna ca ofrandă şi apoi a băut-o. Pentru ea a fost un adevărat nectar. Într-o altă zi, se spune că Rana a trimis Mirei un pat de cuie pe care aceasta să doarmă. După rugăciune, Mira s-a aşezat pe patul de cuie, dar instantaneu cuile s-au transformat în petale de trandafir.
Mira avea un mare respect şi o mare veneraţie pentru asceţii Indiei, sadhu-şii. Fără să o intereseze părerea lumii, ea vorbea adeseori cu ei şi îi considera drept adevăraţi sfinţi. Familia însă îi cerea să nenunţe la toate aceste prietenii scandaloase. Ea a cerut atunci sfatul unui sfînt, Tulsidas Ji, care i-a spus: “Maeştrii autentici te învaţă că singură Iubirea lui Dumnezeu este unică şi nepieritoare, că apropierea de Dumnezeu are cea mai mare importanţă, că în rest totul este supus schimbării, totul este trecător.”
Într-o zi, un musician celebru, Akbar a venit deghizat la Chitore pentru a auzi cîntecele devoţionale şi inspiratoare ale Mirei, devenite cunoscute pentru frumuseţea lor. A intrat în templu şi a ascultat imnurile de adoraţie ale Mirei, iar sufletul său a fost profound mişcat de ceea ce auzise. Înainte de a pleca, a atins picioarele sfinte ale Mirei şi a aşezat în faţa statuiei lui Krishna o ofrandă. Cînd Rana Kumbha a aflat despre aceasta, s-a infuriat. El i-a spus Mirei: “Mergi şi aruncă-te în rîu. Niciodată să nu-ţi mai arăţi faţa lumii. Mi-ai dezonorat familia”.
Mira a dat ascultare cuvintelor soţului ei. Ea a plecat spre rîu, dar pe drum, cîntînd numele lui Krishna, a intrat în extaz şi a început să cînte şi să danseze. Atunci Krishna a apărut în faţa ei şi i-a spus: “Iubita mea, viaţa ta cu acest soţ muribund s-a terminat. Eşti liberă. Bucură-te. Eşti a Mea. Mergi la templul lui Vajra din Brindavan. Caută-mă acolo, copila mea. Grăbeşte-te.” Apoi a dispărut. Mira s-a supus chemării divine şi a început pelerinajul spre Brindavan. După un drum lung şi greu a ajuns la destinaţie şi a găsit ceea ce căuta. Krishna i s-a revelat, şi în acel moment ea a atins eliberarea spirituală. A devenit repede cunoscută, iar locul unde se afla a devenit loc de pelerinaj. Chiar familia sa a venit să o vadă, iar Rana Kumbha şi-a cerut iertare pentru greşelile sale din trecut. Mira s-a prosternat imediat în faţa soţului ei.


Într-o zi, Mira a dorit să aducă o ofrandă lui Jiva Gosain, conducătorul Vaishnava-ilor din Brindavan. Însă acesta a refuzat să o vadă, trimiţînd vorbă că nu permite prezenţa nici unei femei în preajma sa. Atunci Mira Bai a răspuns: “Orice om este Prakriti (energie). Doar Krishna este Purusha (Conştiinţă). Am venit azi numai pentru a şti dacă există un Purusha alături de Krishna în Brindavan”. Realizînd că Mira este o femeie sfîntă şi înţelegînd mesajul ei, Jiva Gosain i s-a închinat.
Faima ei s-a răspîndit în toată India. Printre toate prinţesele şi împărătesele care au venit şi au plecat din această lumea, cum ar fi Ranis, Kumaris şi Maharanis, doar numele reginei din Chitore a rămas în memorie. Este oare aceasta graţie fumuseţei Mirei sau capacităţilor sale poetice? Nu. Faima ei se datorează renunţării sale complete, devoţiunii faţă de Domnul ei Kishna şi uniunii cu Dumnezeu. Ea l-a întîlit pe Krishna. A vorbit cu Krishna, a mîncat şi a băut cu Iubitul ei - Krishna. I-a cîntat imnuri de laudă din adîncul inimii sale. Devoţiunea sa faţă de iubitul ei Krishna era exemplară.

Mira se afla într-o continuă comunine cu Dumnezeu. Avea viziunea frumuseţii cosmice; pentru ea, totul era Dumnezeu. Acolo unde este numele lui Krishna este şi numele Mirei.
Cîntecele Mirei au inspiat o mare iubire de Dumnezeu, credinţă fermă şi mult curaj căutatorilor spirituali. Ele topesc inimele cititorilor, aduc extaz şi pace sufletească.


“O, oameni, înbătaţi-vă cu nectarul iubirii divine.
Staţi în preajma celor virtuoşi.
Lăsaţi la o parte mînia, ataşamentul, lăcomia şi mîndria;
Îndepărtaţi-le pentru totdeauna din conştiinţa voastră.
Slujiţi-L pe Dumnezeu, iubiţi-L pe Dumnezeu.
Dizolvaţi-vă în strălucirea orbitoare a dragostei Sale.”

“Voi dansa în faţa celui ce mi-a fermecat Conştiinţa.
Dansînd şi dansînd fără oprire, îmi voi încînta iubitul.
Îi voi simţi prezenţa îmbătătoare alături de mine.
Voi prinde la glezne clopoţei care îmi vor striga dragostea.
Voi purta ghirlanda ce este dovada Prezenţei sale.
Lumea poate să vorbească la nesfîrşit,
dar eu voi merge şi mă voi aşeza în patul Preaiubitului meu.
Eu, Mira, mă voi dizolva în strălucirea dragostei Lui.”

“Am aruncat bijuteriile de perle şi coral
Şi m-am înfăşurat într-o ghirlandă de flori sălbatice.
Cu lacrimile mele, am udat floarea dragostei pe care o sădisem în inimă.
Acum floarea a crescut, iar parfumul ei se răspîndeşte pretutindeni
Dînd naştere fructelor binecuvîntării, beatitudinii şi preafercirii.”

“Am găsit, da, am găsit fericirea
Cuprinsă în nestimata Numelui său.
Maestrul meu preaiubit mi-a oferit un cadou nepreţuit.
Cu inima plină de dragoste, l-am acceptat.
Am aflat ce căutasem de-a lungul nenumăratelor mele vieţi;
Am pierdut această întreagă lume.
Strălucirea nestematei nimeni nu poate să o ţină doar pentru el,
Nimeni nu poate să o fure.
Zi după zi ea creşte şi rupe orice zăgazuri.
În corabia adevărului, condusă de Preaiubitul meu,
Am venit în oceanul existenţei.”

Este foarte dificil să faci o paralelă dintre personalitatea miraculoasă a Mirei cu cea a unui sfînt, filosof, poet sau înţelept. Ea a fost un geniu nestăvilit şi un suflet mărinimos. Viaţa ei a avut un şarm aparte de o frumuseţe fascinatoare şi miracol sublim. Fiind prinţesă, ea a schimbat toate plăcerile, luxul şi statutul său înalt pe o viaţă simplă de ascet, Tyaga, Titiksha and Vairagya. Find o fiinţă foarte gingaşă şi delicată, Mira avea o puternică tărie de caracter, care i-a ajutat să înfrunte toate dificultăţile apărute în timpul pelerinajului său – evoluţiei sale spirituale.
Mira nu acorda nici o atenţie criticilor şi înjurăturilor publice pe care le primea. Ea dansa în stradă, nu efectua ritualuri, manifesta o iubirea spontană faţă de Krishna, care era soţul, tatăl, prietenul, fratele şi maestrul ei în acelaşi timp.

Ea rostea întruna cuvinte de dragoste iubitului ei, zi şi noapte cînta, dansa în extaz, pierdea conturul corpului său fiind inundată de un ocean infinit al dragostei, adorării şi dăruirii. Mira era întruchiparea iubirii şi inocenţei, inima fiindu-i un teplu al devoţiunii. Faţa ei era ca floare de lotus din Prem. Era o bunătate în privirea ei, afecţiune în voce, bucurie şi putere în discursurile sale, fervoare în cîntecele sale. Ce personalitate încîntătoare!
De la Brindavan, Mira a plecat la Dwaraka. Acolo ea a fost absorbită în imaginile Iubitului său Krishna la templul din Ranchod.

sursa: http://www.yogaintegrala.com/yoga/maestri/mira-bai.html

Parfum


Trupul meu inmiresmat
asteptandu-te in asternutul cald
si sufletul meu
ca un prunc nenascut.
Kantha Rohini - Calauza e iubirea


miercuri, 24 martie 2010

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să mă plimb cu ele în dinţi,
Să amuţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept,
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te îndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile – dezlănţuite femei...

Ana Blandiana

Minune


Uneori, cand sunt fericita intra-adevar,
Simt (sau poate numai mi se pare)
Cum, in varful fiecarui fir de par,
Imi creste cate o floare,
Si stiu ca sunt grozav de frumoasa
Cu podoaba aceea imparateasca,
Dar nu-ndraznesc sa misc fruntea prea tare,
De teama sa nu se ofileasca
Si nici sa ma privesc in oglinda,
De teama sa nu se desprinda,
Si, mai ales, e destul sa ma intristez numai un pic
Ca sa nu mai ramana din toata frumusetea nimic.
Ana Blandiana - Minune , fragment

duminică, 21 martie 2010

Lumina acestui Cer toata este in Tine
























Lumina acestui Cer toata este in Tine
Primeste-o si poarta-o cu tine pretutindeni
si astfel vei deveni Una cu Lumina!

Adu-ti-aminte


Adu-ti-aminte de ceea ce esti,
adu-ti-aminte de miracolul acestei vieti,
adu-ti-aminte de cei care te iubesc!
adu-ti-aminte de Cel care te iubeste neconditionat si cu tot Harul Sau, Dumnezeu!
adu-ti-aminte de versurile-Sufletului-poezia Cerului-adierea vantului, zambetul copilului din Tine..,
adu-ti-aminte de roua diminetii, de Lumina unei noi zile.
Adu-ti-aminte de esenta cuvintelor unei intregi zile, insiruiri poate pentru unii inconstiente, dar pentru tine atat de esentiale, de pline de Intelepciune.
adu-ti-aminte de manile tale-inchinate sa atinga, sa vorbeasca prin ale lor miracole Divine.
adu-ti-aminte de pianul Sufletului tau si redescopere-l in Tine fiece clipa..
Adu-ti-aminte de Cel strain, trecator prin lume si multumeste-i pentru ca ti-a fost scos in cale,
adu-ti-aminte de florile primite si daruite,
Adu-ti-aminte de natura lui Dumnezeu!
adu-ti-aminte de blandetea privirii tale, care cuprinde atatea priviri, si care uneori este neinteleasa, nerostita si necomunicata in adevarata ei profunzime..
Adu-ti-aminte ca esti trectaoare in lume si daruieste mereu din preaPlinul inimii Tale miresme inmiresmate ale iubirii dumnezeiesti,
iubeste indumnezeit, crede, simte, spera si contempla plina de umilinta si recunostinta pentru toate care in aceasta viata ti s-au intamplat!
Adu-ti-aminte, draga mea floare metamorfozata a primaverii, de Cine esti, ce esti, incotro mergi, ce culegi, ce semeni, ce aduni si in ce directie indrepti ceea ce ai primit!

Women In Art

Grea de iubire

Port in mine o taina
ce creste la fel ca pruncul
din poveste
intr-o zi cat altii intr-un an
ma simt atat de grea
ca de la o vreme
am renuntat sa ma mai misc
prin odaie
si zile in sir stau surazand cu mainile in poala
asteptand sorocul
sa nu spui nimanui
ca te port in mine
ca pe un dar ceresc
ca am ramas grea de iubire
eu
de-a pururea
femeie
fecioara.
Kanta Rohini - vol "Mai presus de miracol"

Ritual de frumusete

Daca frumusetea femeii izvoraste
din neadormitele plete
din rotunjimea umerilor parguiti
din orbitoarea lumina
a sanilor
din freamatul umbros
al coapselor
atunci
desigur ca
frumusetea barbatului se inalta
nedomolita
asemeni talazurilor
din mangaierea mainii
si din sarutul gurii
sacru ritual.
Kantha Ronhini - vol "Mai presus de miracol"

sâmbătă, 20 martie 2010

Inima Ta o port cu mine (o port in Inima mea)



i carry your heart with me

e. e. cummings

i carry your heart with me
(i carry it in my heart)
i am never without it
(anywhere i go you go,my dear;
and whatever is done
by only me is your doing,my darling)

Inima Ta o port cu mine
(o port in Inima mea)
niciodată nu sunt fără ea
(oriunde ma duc, Tu vii cu mine, Iubirea mea;
si tot ce se implineste prin mine Tu faci, Dragostea mea)


i fear no fate(for you are my fate,my sweet)
i want no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

nu mă tem de nici un destin
(căci Tu esti destinul meu, Iubirea mea)
nici o lume nu mă mai poate vraji
(căci Tu, Frumusete, esti lumea mea; Adevarul meu)
si Tu esti tot ceea ce Luna a insemnat vreodata
si tot ceea ce Soarele va canta esti Tu.



here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

aici este Secretul adanc ascuns nestiut de nimeni
(aici este Radacina radacinilor si Bobocul bobocilor
si Cerul cerurilor unui copac numit Viata, care creste mai sus decat
sufletul ar putea visa sau mintea s-ar putea ascunde)
si acesta este Minunea care face ca stelele sa straluceasca

i carry your heart(i carry it in my heart)
Inima Ta o port cu mine (o port in Inima mea)