Tu, femeie!

"Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem."
(Victor Hugo)

Tu, femeie!

Te-au zămislit din spuma mării Zei,
Să-ţi fie tenul fin, catifelat.
Culoare roz din trandafir ţi-au dat
Şi te-au înmiresmat cu flori de tei.

Ca de gazelă trup ţi-au modelat
Să fie suplu şi în şold ţi-au pus
Mici unduiri din valul nesupus
La ţărm când se întoarce înspumat. 

Pentru-abanosu-ţi păr, fără de ştire, 
Un caier au furat din miez de noapte,
Fir lung au tors şi împletind în şoapte
Din stele-au strâns puţină strălucire.

În iris ţi-au pus verde-n tonuri blânde 
Dar... şi mister dintr-un străfund de lac.
Drept gene, sunt doi fluturi ce-şi desfac
Aripile cu gesturi tremurânde.

În suflet ţi-au sădit piersici în floare
Şi-au cuibărit în ei un pitpalac
Ce cântă, ne-ncetat, privind buimac
Cum din nimic ştii să zideşti altare.

Din cupe de cleştar ţi-au dat să bei
Iubire pură cu parfum de mosc.
De-atunci, poeţii, toţi te recunosc 
Şi te îmbracă-n versuri, din condei.

Elena Victoria Glodean