Taina Eternităţii - Henriette Yvonne Stahl

"Personal aş îndrăzni să susţin că scopul final al întregii naturi şi al caznei omului nu poate fi
anihilarea, ci o „contopire„ prin similitudine. Sentimentul iubirii – chiar cel simplu, omenesc, femeie bărbat
– îţi dă şi el o „contopire„, ceea ce nu înseamnă câtuşi de puţin anihilare, oricât ai iubi. Ajuns la
„contopirea„ spirituală cu forţa primordială nu ai dreptul să confunzi această participare şi să crezi că ai fi
tu creatorul Existentului în sine, al vieţii cosmice. Această greşeală a orgoliului odată comisă – chiar şi
numai mental – dovedeşte imperfecţiunea. Nici o participare nu trebuie să ne facă să credem că noi
oamenii am creat Eternitatea. Taina Eternităţii în sine e prea în afara posibilităţilor mentale ca să poată fi
„explicată„ sau comentată, dezlegată de om. Participarea e singura modalitate posibilă, iar tăcerea rămâne
cel mai indicat mod al ei."

"Niciodată n-am regretat că sunt femeie şi nu bărbat, cu toate că mi-am dat seama de

dezavantajele situaţiei…

Femeia şi bărbatul se completează, şi armonia nu poate exista decât dacă fiecare îşi cunoaşte

măsura şi se respectă reciproc. Femei care au dat în creaţie ceva au fost puţine (excepţii poate mari

talente, dar niciodată genii). Femeile însă sunt cele care i-au născut şi i-au crescut pe acei „mari” ai lumii.

O măsură în care însă femeia e egală bărbatului e cea a unei posibile „sfinţenii”. Nu au fost femei

întemeietori de religie, dar sfintele şi yoghinele au fost de aceeaşi calitate şi măsură cu bărbaţii. Or,

părerea mea este că „sfinţii” pe pământ au aceeaşi valoare, pentru a măsura puterea omului, cel puţin tot

atât de mare, dacă nu mai mare ca a geniilor. Progresul omului, motivaţia lui de a exista este nu numai să

gândească, ci şi să se transforme calitativ."