Adoratia, treapta superioara in iubire sau incununare a iubirii divine

Motto : „Adorația este atitudinea celui care se pune in prezența lui Dumnezeu și se lasa atins de splendoarea Sa, de ințelepciunea Sa și de iubirea Sa infinita.”

Stim cu toate ca atunci cand adoram un aspect al divinului acesta se va manifesta pentru noi cel putin cu aceeasi viteza si intensitate pe care noi am exprimat-o anterior, bucuria Lui necunoscand limite. Ne ramane sa speram ca vom fi constiente clipa de clipa, fie ca suntem sau nu in prezenta iubitului nostru manifestat in corp fizic, si vom manifesta acesata iubire sfanta care ne indumnezeieste - atat cat vom putea sa manifestam acum.

Sperand ca vom vedea chipul Iubitului Shiva in fiecare dimineata in iubitul nostru putem spera la o viata divina atat pentru noi cat si pentru el.

Oare nu asta ne dorim?

Oare cata intelepciune ne trebuie ca sa alchimizam orice defect?

Si oare cata iubire ne trebuie ca sa uitam orice uitare, orice uitare a sa atunci cand nu ne priveste ca si pe o manifestare divina in viata sa?

Probabil e valabila acea maxima „Cel ce iubeste ca un zeu este deja un zeu ”, sau in cazul nostru doar atingand si mentinand starea de rezonanta continua cu Zeita din noi vom putea iubi perfect, adorand Sinele Suprem in ceilalti, bucurandu-ne neincetat de prezenta Sa.

In Tantra autentica adorarea femeii ocupa o pozitie extrem de importanta, caci Femeia este cu adevarat imputernicita sa se manifeste ca o zeita, cu un deosebit potential creator, capabila de a revarsa gratia divina.

O privire, un zambet, un gest, starea de jucausenie, satisfactia deplina – iata numai cateva dintre modalitatile pe care spiritul divin din interiorul femeii, o data trezit, le poate folosi pentru a-l initia pe barbat in misterele spiritualitatii. Atunci cand zeita din interiorul femeii este una cu zeul sau, totul devine posibil caci „atunci cand iubirea devine nesfarsita, imposibilul devine cu usurinta posibil”.

In “Lakshmi Tantra” Marea Zeita insasi spune: “Atunci cand yoghinul intalneste o femeie frumoasa si cu un corp foarte armonios, el trebuie sa ma vada pe mine, Lakshmi, in acea femeie. El trebuie sa considere suflul vital al femeii (prana) ca fiind soarele, iar sufletul ei ca fiind Sinele Suprem. Frumusetea si farmecul ei trebuie vazute ca fiind focul ceresc. Barbatul trebuie sa o vada intotdeauna pe femeia inzeastrata ca fiind una cu mine, Marea Zeita!”. Acesta vizualizare este extrem de simpla si genereaza in mod spontan o atmosfera spirituala deosebita.

Acelasi principiu este valabil si atunci cand femeia este privita ca fiind o manifestare a femeii interioare a barbatului (anima). Atunci cand fuziunea celor doua aspecte, masculin si feminin, se produce in interiorul unei singure fiinte, apare cu usurinta starea androginala. Iata ca, adorarea femeii poate fi, atunci cand este integrata corespunzator o modalitate de acces la desavarsire. Bineinteles si adorarea barbatului este tot o modalitate de access la desavarsire.

Un text tantric povesteste despre inteleptul indian Vasistha, care in vizita fiind in nordul Indiei, la granita cu China, a ramas uimit cand l-a gasit acolo pe Buddha, mancand, band si flirtand cu mai multe femei extrem de atragatoare. Pe cand Vasistha se intreba cum era posibil ca o persoana iluminata, asa cum era Buddha, sa se poata comporta intr-un asemenea mod el a auzit o voce din ceruri, care i-a spus: “Aceasta este o forma de adoratie accesibila fiintelor care o venereaza pe Marea Zeita. Acest tip de adoratie tantrica presupune ca participantii sa faca un juramant cum ca nu vor jigni si nu vor ameninta niciodata o femeie.” Buddha insusi l-a chemat atunci pe Vasistha si i-a spus: “Femeia trebuie adorata deoarece toate zeitatile isi au lacasul in fiinta sa!”.

Adoratia manifestata direct spre un aspect divin ne aduce aminte de marele yoghin Ramakrishna a atins eliberarea spirituala prin adorarea Marii Puteri Cosmice a Timpului – KALI, pe calea Bhakti-yoga. Ramakrishna ne spune:

“Mama Divina doreste sa continue sa se joace cu fiintele pe care le-a creat.

Intr-un joc de-a v-ati ascunselea, cautarea se opreste de indata ce adoratorul Ei o gaseste. Dar cum nu toti o gasesc, in felul acesta jocul poate sa continue mereu si mereu, cu toate fiintele umane. Acest joc continuu este spre bucuria Ei.”

“Adorarea lui Shakti este extrem de dificila. Nu este o gluma. In practica mea spirituala, timp de doi ani eu am urmarit numai sa realizez acea stare in care sunt “instrumentul” Ei si Ea actioneaza in si prin mine. Dar atitudinea mea fireasca a fost intotdeauna cea a unui copil care o cauta pe mama lui. Priveam sanii oricarei femei ca si cum ar fost ai mamei mele.“

Adoratia manifestata direct spre un aspect divin a transformat viata multor oameni, a multor femei. Daca ne amintim de Ma Ananda Moy, de Mira Bai, de Amma care l-au adorat pe Krishna sau de Maica Teresa care l-a adorat pe Iisus si lista este mult mai lunga. Orice cale spirituala am urma telul final este acelasi: iubirea divina dusa pana la adoratie si identificare cu Dumnezeu.

Tot Ramakrishna ne spune: “Daca nu esti stabilit in Samadhi, chiar daca studiezi, analizezi, judeci si rationezi, nu vei reusi sa treci dincolo de “juristrictia” lui Shakti. Chiar si atunci cand spui: “eu meditez”, sau “eu contemplu”, tu te misti de fapt in imparatia lui Shakti, in realitatea Ei.”

Deci ne ramane tot adoratia ca si cheie de intrare in imparatia Sa, in Inima Sa divina.

Adoratia implica sa avem inima pura si fiinta curata. Sa iubim puritatea inaintea tentatiilor acestei lumi, lume a carei intelepcine este nebunie in fata lui Dumnezeu. Sa iubim sinceritatea fata de Dumnezeul din inima noastra. Sa simtim mangaierea lui Dumnezeu in fiecare adiere de vant si in fiecare raza de soare. Sa privim fiecare rasarit ca o declaratie de dragoste si fiecare apus ca o promisiune a eternei reintoarceri. Sa privim ploaia ca un dans cu Preaiubitul inimii noastre si fiecare strop de ploaie ca un sarut pe care El ni-l daruieste exaltat de fiinta noastra, a noastra fiinta care este in esenta Iubire. Iubire ce raspunde Iubirii. Adoratie care reflecta Adoratia.

Dumnezeu, Mahashakti a tesut acest univers din iubire, fire de iubire invizibile ochiului uman dar atat de palpabile cu sufletele noastre. Oare ce i-am putea darui in schimb, daca nu Iubire?