O singura inima

Zilele trecute mergand spre serviciu am intalnit un batran in jur de 70 ani , poate mai mult.
Era umil si foarte linistit ... Astepta...
M-am gandit sa-i cumpar un corn...
M-am intors sa-l caut...L-am intrebat ce face acolo... A venit la oras sa-si cumpere medicamente...
O Romanie in care batranii isi poarta singuri de grija...

Dar nu asta voiam sa va povestesc ... ci faptul ca apropierea de fiinta lui a produs in mine sentimentul de a-l proteja, de a-l imbaia asa cum o mama isi spala copiii, de a-l mangaia...
Dumnezeu il iubea prin mine ca Mama divina
I-am lasat niste bani...si cornul...am plecat...imi dadeau lacrimile...

Apoi mi-am dat seama ca mainile cu artrita nu-i permiteau sa-si puna banii in buzunar sau sa rupa din cornul moale ca sa se poata hrani
M-am intors si i-am pus banii in buzunar si am plecat ... in hohote de plans...invatand in acel moment abandonul in Dumnezeu ... caci doar El era Cel care mai putea face ceva pentru acel suflet...

Am trait atunci o conectare la inima lui Dumnezeu...

Simteam ca inima mea era legata de a tuturor oamenilor de pe acea strada...
Voiam sa le strig si sa-i intreb cum de au uitat ca avem o singura inima....
Eram iubire si respiram iubire...