Iubirea - aripa daruita de D-zeu pt. a urca la El: martie 2013

joi, 28 martie 2013

florence meyer in atelierul lui brancusi

"Iţi mulţumesc mult pentru fotografii, nu sunt rele deloc. Ai perfectă dreptate să spui că dansatorii sunt fenomene şi nu rezultatul unei evoluţii, în toate artele este exact la fel. Şcoala nu ne învaţă decât ceea ce ştim. Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinşi de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem şi nu ceea ce bunul plac ne poate conduce să vrem să facem. Şi această nevoie profundă, care ne macină în permanenţă, e ca o piatră preţioasă, brută, pe care trebuie s-o lucrăm cu răbdare şi metodă. Nu te omorî cu dansul... Caută să nu te oboseşti, căci oboseala excesivă descurajează iar descurajarea repetată ucide încrederea în noi înşine. Or n-avem decât credinţa spre a ne ghida, draga mea Florence“ (31 iulie 1933)

„În seara premierei voi fi printre aceste flori, pentru a sărbători triumful tău. Floarea pe care ţi-o trimit e miraculoasă. Priveşte-o când eşti în dificultate şi ea te va salva“ (21 decembrie 1936)

„Te îmbraţişez mult, mult, mult, mult, mult... Am găsit cercelul tău printre pietrele mele şi mă bucur că e în siguranţă. M-am gândit şi mă gândesc mult la tine, tot timpul... Te îmbrăţişez din adâncul inimii şi te aştept cu cea mai mare dragoste“. (7 august 1938)

„Foarte, foarte dragă Florence, mă gândesc mult la tine şi aş vrea să fiu acolo, să te alint. Te îmbrăţişez de aici, cu spiritul şi inima, şi-ţi trimit multă dragoste“. (21 decembrie 1938).

sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/clubul-presei-transatlantice/view/femeile-din-viaTa-lui-brancuSi-ii-nume-de-cod-morice

marți, 26 martie 2013

CHEMARE

"Ridică-te, copilul meu! întru desăvârşire.
îndură cu tărie ce-ţi e dat să-nduri. împlineşte cu îndrăzneală, fără şovăire, ce vine în mâinile tale să fie împlinit. Şi nu uita o clipă că Eu, Cea care dăruieşte atât forţa virilităţii, cât şi suavitatea feminităţii, Eu, Cea mereu victorioasă, sunt Mama ta.
Această viaţă poartă în ea sămânţa amăgirii. Nu te lăsa păcălit. Căci ce este destinul, dacă nu un joc dumnezeiesc al Mamei? Vino. Fii părtaş în jocul Meu. întâmpină astfel cu bucurie tot ce vine spre tine.
Spui că ai nevoie de un ţel omenesc? Crezi că fiul Meu are nevoie de un ţel? Nu ştii că el e ca un tunet ce are puterea, la cel mai mic semn al Mamei, să zguduie lumile din temelii? Nu întreba de ţeluri omeneşti. Săgeata eliberată din arc se opreşte să îşi caute ţinta? Aşa eşti şi tu. Trăieşte-ţi viaţa cu neînfricare şi planul ei divin ţi se va dezvălui. Dar până atunci, copil al timpului, nu căuta vreun ţel în această lume.
Jocul Meu este fără greşeală, pur, neîntinat. Porneşte fără teamă, cu o îndrăzneală de neclintit în călătoria vieţii tale. întru bucuria Mea ai venit în această lume. întru bucuria Mea, când noaptea va sosi şi dorinţa Mea se va fi împlinit, te voi lua la pieptul Meu. Nu întreba nimic. Nu cerceta nimic. Nu plănui nimic. Lăsa-Mă doar să Mă revărs în tine ca oceanul într-o cochilie.

sursa : http://www.eusunt.ro/carte-Kali~2235/

Dar un lucru înţelege. Nicio mişcare nu va fi în zadar. Niciun efort nu va fi în van. Realitatea dumnezeiască e mai presus de orice închipuire. Cu Mine în tine, paşii te vor purta în locuri neştiute. Vei îndeplini uneori îndatoriri ce-ţi vor părea neînsemnate. Finalitatea lor este însă glorioasă. Nu te lăsa cuprins de îndoială. Vei întâlni mulţi oameni în pelegrinările tale. Doar pe câţiva îi vei recunoaşte ca fiind ai Mei. Vei vedea în ei pecetea Mea tainică, iar ei te vor urma.
Da, pecetea. în inima alor Mei scânteiază cuţitul sacrificial al lui Kali, cuţitul ce taie răul din rădăcină şi lasă binele să înflorească. Adoratori ai Mei sunt ei, încarnări ale săbiei terifiante pentru cei neştiutori şi laşi. Adoratori ai morţii şi ai distrugerii, ai dezrădăcinării şi ai dezlănţuirii. Şi vor veni la tine cu făcliile stinse în căutarea luminii călăuzitoare.
Strigătul meu răsună peste pământul întreg. Cer viaţa şi sângele regilor încoronaţi ai acestei lumi a deznădejdii şi amăgirii. Aminteşte-ţi: celor care plâng acum le-am arătat deja calea spre salvare. Căci mama este prima care îşi învaţă copiii să înfrunte moartea întunericului din ei, să nimicească în veşnicie răul şi să răspândească pretutindeni binele.
Religia a deschis dintotdeauna calea către această moarte. Dar astăzi pe pământurile Mele va fi aprinsă flacăra..."

joi, 14 martie 2013

"Întreabă-mă orice" de Mihaela Rădulescu

"Întreabă-mă orice" de Mihaela Rădulescu - cateva citate

sursa http://victoriaungureanu.blogspot.ro/2012/01/intreaba-ma-orice-de-mihaela-radulescu.html

Când cei din jurul tău nu mai ştiu să-ţi facă bucurii, poate fi un semn că tu ai uitat, la rându-ţi, să-i bucuri. Ştim să facem lucruri complicate, cu mâinele sau cu creierul, ştim să facem lumea să meargă rapid înainte, dar câţi putem să facem măcar un om să zâmbească? De pus pe gând...

N-am învăţat toate lecţiile din manual, dar am priceput, cândva, că a trăi mereu cu panica de a fi înşelată este mult mai dezavantajos decât să trăieşti liniştită, plină de pasiune şi iubire, până unde se poate...

Când ne iubim bărbatul cu sufletul întreg, rareori putem renunţa la el doar pentru că a fost lipit de trupul altei femei. Trecem, ca printr-un ritual instinctiv, prin toate stările de suferinţă şi respingere, dar, la capătul lacrimilor şi al frământărilor, iertăm şi mai încercăm o dată să construim puntea fericirii în doi.

E rău când nu înţelegi unde ai greşit şi ce anume l-a făcut să uite şi de intimitatea voatră construită temeinic şi în bucurie... Este şi mai rău când simţi că nu mai e fericit cu tine nu pentru că tu greşeşti undeva, ci pentru că el are mereu variante, posibilităţi, caută, vânează, îşi încearcă norocul bărbăteşte, fără urmă de moralitate sau corectitudine faţă de tine.

Iubirea este minunea din viaţa fiecărei dintre noi, este zâmbetul nostru cel mai senin şi strălucirea de stele din ochi. Da, exact poezia asta, mai profundă sau mai naivă, o simţim până în adâncul sufletului atunci când ne îndrăgostim. Iar când se duce naibii totul, plecăm şi noi în călătoria asta obligatorie şi absurdă- dar, cumva, găsim soluţii să fim din nou iubite. Dacă e adevărat că pentru fiecare femeie există bărbatul potrivit, atunci nu mă îndoiesc că-l veţi găsi.

Nu poţi să-ţi întrebi iubitul de o sută de ori pe zi "mă iubeşti?", decât dacă asta e convenţia de alint a cuplului vostru-altfel devine agasant, chiar şi pentru cel mai sensibil suflet de bărbat, cred... Nu poţi să-ţi trăieşti viaţa ca pe o scenă, aşteptând ca toţi cei importanţi pentru tine să fie un public care ovaţionează fiecare întreprindere a ta. Dar poţi să te sprijini pe complimente, pe vorbe frumoase, pe sentimente puternice şi pozitive, ca să nu oboseşti îndoindu-te de tine...

Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul. Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la săruturi şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.

Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar pentru copii tăi.

Femeile, chiar cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple- o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege... Măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ţi-e dragă... joia asta, nu uita să-i duci o floare, poate chiar cea care-i place ei, nu cea pe care ai găsit-o la colţul străzii...

Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Pe ea, cuvintele calde o fac şi mai frumoasă, iar faptele frumoase o fac şi mai caldă... Cu atât de puţin, poţi face atât de multe, în primul rând pentru tine.

Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suferă exact aceleaşi transformări...
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta- pentru fiecare femeie care te-a iubit sau te iubeşte ai fost şi tu altul.
Nu-i strica bucuriile mărunte- exact din ele se încarcă şi, fară să ştii, din energia ei te încarci şi tu.

Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă- atunci iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.

Unele emoţii puternice nu pot fi păstrate intacte decât întorcându-le spatele, ca în faţa unui peisaj ameţitor de frumos. Nu-l poţi aprecia la fel decât căutând altul, părăsindu-l cu bucurie că ai primit un dar, nu că te-ai desprins dintr-un loc...

Un strop de feminitate ...

"De câte ori am fost îndrăgostită. Atunci m-am simţit frumoasă de tot, chiar şi fără farduri sau vreo rochie nouă..."

"De câte ori am iertat câte o mizerie de-a unui bărbat, am descoperit curând că de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degrabă, nu l-am înţeles, deci nu l-am mai iubit."

"Dacă aş avea o jumătate... i-aş iubi felul în care mă iubeşte. Celelalte calităţi sunt mereu imperfecte şi mai uşor de găsit."

"Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei, ci pentru feminitatea ei...
Dor de iubirea vieţii tale- e culmea dorului. Întreabă-ţi sufletul. Îţi va spune, probabil, că atunci te-a cunoscut cu adevărat...
Dorul e rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat în viaţa ta."

"Bărbaţii care plâng în faţa unei femei sunt nişte oameni foarte frumoşi şi au o forţă pe care niciun muşchi de suprafaţă n-ar putea-o întrece."

"Un bărbat iubeşte o femeie pentru că are o coregrafie frumoasă a gesturilor de viaţă în doi şi abia apoi o iubeşte pentru că e compusă din piese frumos armonizate, cremuite, lustruite, parfumate şi impecabil articulate, chiar dacă pe acestea le vede primele. Femeia pe care o vre de soţie nu e numai aleasa inimii, ci şi a creierului."

"Nu toţi bărbaţii ştiu să alinieze cuvinte care să devină versuri spre a vorbi despre femeia pe care o iubesc- dar le simţi privirea şi un fel anume de a se purta cu ea care-ţi spune tot. Îi ador pe bărbaţii care văd la femeile lor amănunte sublime, care observă mici şi rafinate detalii pe care le iubesc ca pe întreg. În afară de sâni, fund, picioare şi buze, femeile norocoase au privilegiul, din partea bărbaţilor lor, de a fi admirate pentru felul în care-şi trec mâna prin păr..."

"Adevărul despre frumuseţea unei femei e mereu în ochii celui care o iubeşte."