Dragoste şi sfinţenie

Dragoste şi sfinţenie

În anul 1212, Clara, o tânără aparţinând celei mai înalte aristocraţii din Assisi s-a hotărât să abandoneze lumea şi să se alăture fraţilor franciscani. Inima Sf. Francisc a înflorit de iubire pentru ea, spunând că, deşi a trăit în lume, ea nu are nimic lumesc.

Clara a fost înveşmântată călugăriţă, a devenit apoi stareţă. Avea un suflet atât de bun, încât se spune despre ea că a umplut Biserica de parfumul sufletului ei. Sf. Clara era îndrăgostită de Sf. Francisc şi l-a rugat o dată să mănânce împreună. Cu greu s-a hotărât Sfântul Francisc să accepte această intimitate – de a mânca împreună cu Clara, pentru că nu dorea ca ceva omenesc să umbrească iubirea lor. Au ales ca loc de întâlnire mănăstirea Santa Maria, iar masa s-a aşternut direct pe pământ. Împreună cu Francisc şi Clara erau prezenţi mai mulţi discipoli şi o însoţitoare a sfintei Clara.

Ca prim fel de mâncare, sf. Francisc a început să vorbească despre Dumnezeu, atât de înălţător şi de minunat, încât peste toţi cei prezenţi a coborât harul ceresc şi au fost răpiţi în Dumnezeu.

Oamenii din împrejurimi, din Sciesi şi Bettona, au văzut un foc uriaş care cuprinsese mănăstirea şi pădurea care o înconjura. Alergând în grabă să stingă focul, localnicii au intrat în pădure, apoi în mănăstire şi au fost uimiţi de priveliştea minunată a celor care meditau, mângâiaţi de Bunul Dumnezeu atât de mult, încât nu le-a mai trebuit altă mâncare.

Nevăzând nici un foc fizic, oamenii au înţeles că ei văzuseră un foc dumnezeiesc, în care sufletele a doi sfinţi s-au unit cu dragoste nesfârşită. Atunci, oamenii au plecat spre casele lor, luminaţi şi cu multă mângâiere în inimă. 

sursa: http://editura.kamala.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=59&Itemid=401
citat din lucrarea "Cuvinte din lumină - nestemate ale misticii creştine" aparuta la editura Kamala.