Te aud...
"Îţi aduci aminte holul casei mele? De
câte ori merg spre uşă, te văd. Nu cu ochii. Te văd cu văzduhul pe care
eu însămi îl conţin. Te adulmec cu nările altui trup. Şi deschid mereu,
aşa cum făceam când veneai tu, rămânând un pic în spatele ei, de parcă
am juca v-aţi ascunselea.
Coridoarele propriului destin. Trec şi eu spre lumină?
Cum să te duc la mal dacă nu înot îndeajuns de bine? M-am aruncat în
vâltoare cu iubirea pe care mi-o datoram demult. Iubindu-te pe tine,
iată. Încep să mă iubesc pe mine. E şuvoiul acesta izvor-cascadă. Este
El.
Zâmbeam amândoi, Elixi. În ultimele luni
zâmbeam. Oare şi tu începi să mă iubeşti cu-adevărat acum? Oare şi tu
începi să te iubeşti cu-adevărat acum?
Există un loc unde fiecare surâs naşte
un fluture. Aurit, visător. Şi fiecare sărut naşte un înger. Hai să ne
surâdem dintr-o lume în alta, să-şi desfacă primăvara toţi fluturii.
Te aud. Stai în faţa uşii. O deschid şi ne vom săruta..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu