Pasiune
"Acolo unde ne îmbrăţişăm noi aerul
străluceşte şi noaptea. Totul e cald, de parcă soarele şi-a aşezat palma
peste lucruri, e întuneric, dar s-au amestecat stele cu firele din
cearşaf. Suntem în albia unui râu unde vine Dumnezeu cu sita să
strecoare aurul.
N-ai ştiut că mie nu-mi place
întunericul, n-ai ştiut că aş fi vrut să-ţi văd ochii pe când buzele
tale îmi despică viaţa în două cu sărut şi răsuflare cum n-am mai
cunoscut.
N-ai ştiut că doar cu tine a fost întunericul mai dezvăluitor decât lumina. Dar sigur ştii că
I want you, I want you, I want you so bad
Cât timp o să ţină minte trupul
atingerile tale? Cât trece până soarbe nisipul cuibul unei tălpi? Poate
se roteşte pământul altfel şi nisipul se face ocean. Şi oceanul se face
foc şi focul se face aer în care noi strălucim fără de istov. Iar din
aer curgem în timp, răsucind secundele pe vârtelniţa inimii. Până mi se
taie din nou răsuflarea din ochii tăi cei nevăzuţi şi din sărut.
Şi din sărut, desigur, ştii ce mult
I want you, I want you, yes, I want you so bad.
Coboram treptele în seara aceea, tu la
un pas în urmă. Aş fi vrut să fim pe-o scară fără capăt. Am ameţit când
am simţit în podul palmei balustrada de lemn. Lucioasă, caldă ca
pietrele sub soare, nu ne îmbrăţişaserăm încă doar mâna ta arătase la un
moment dat spre mâneca rochiei mele învăluitor albastră pe când ziceai:
Este frumoasă.
Şi iarăşi noapte s-a făcut şi ne-am aruncat hainele în strălucirea camerei,
Privirea ta urca în mine, urmele ei pe trepte luminează încă.
Tremuram ca sita lui Dumnezeu ce strecoară aurul şi când m-ai luat în braţe mi-a venit să plâng.
N-ai ştiut. N-ai avut cum să ştii.
Dar ţi-este limpede acum
I want you, I want you, I want you so bad."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu