"Toate
formele şi toate luminile sunt în mine însumi.
Ele
îşi găsesc locul propriu în supremul Vid al Inimii mele,
Ale
cărui raze strălucesc nediferenţiate în veşnicia splendorii
Sinelui meu.
Această
Lumină a nesfârşitei Cunoaşteri,
Neschimbătoare,
absolută,
Adevărată, neprihănită şi liberă,
Care împrăştie întunericul cauzat de cele două credinţe contrarii: dualitate şi non-dualitate,
Adevărată, neprihănită şi liberă,
Care împrăştie întunericul cauzat de cele două credinţe contrarii: dualitate şi non-dualitate,
Această
Lumină sunt eu!"
Paramartha-dvadashika
, s. 10.
Ceea
ce nu este real
aceea
nu există pentru mine,
ceea
ce există cu adevărat
aceea
să fie şi pentru mine -
fie
ca în acest mod, o, Doamne,
să
Te regăsesc în toate stările
şi
în toate lucrurile, doar pe Tine
şi
să Te ador neîncetat. (XII. 9)
Slavă
celui Unic, celui Nenăscut,
lipsit
de orice proprietate,
dar
care este recunoscut de
cei
ce cunosc aceste proprietăţi.
El,
Cel care este lipsit de orice dorinţă,
El
este suprema împlinire a tuturor dorinţelor. (s. 28)
Acolo
unde nu există nici măcar urma vreunui obiect,
acolo
unde lumina Sinelui este pretutindeni vizibilă,
acolo
unde Tu, o, Doamne, poposeşti,
fă-mă
Doamne, acolo,
adoratorul
Tău pe vecie. (XIII. 9)
Abhinavagupta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu