atat de verde

ELOGIUL ETERNULUI FEMININ ŞI AL MISTERULUI FEMINITĂŢII CARE EXISTĂ ÎN FIECARE FEMEIE

de Gregorian Bivolaru

Motto: "Ceea ce vrea femeia şi care este bun vrea şi Dumnezeu."

Chiar şi pentru cei care nu sunt iniţiaţi, femininul fiinţei are o tainică rezonanţă cu sentimentul poetic. În cazul fiinţelor umane care aspiră să descopere sufletul soră, această căutare pătimaşă vizează, în fond, descoperirea jumătăţii polar opuse, care ne lipseşte. În realitate, această căutare ilustrează dorinţa inconştientă de a atinge starea androginală. În sfera manifestării, unele fiinţe umane presimt, iar altele chiar intuiesc că, dincolo de pulsaţia binară plus-minus, yang-yin, solar-lunar, masculin-feminin, se găseşte misteriosul necunoscut şi infinit sau, altfel spus, DUMNEZEU TATĂL, care lucrează neîncetat.


Îmi amintesc că, atunci când am început să practic yoga, într-o anumită etapă am avut posibilitatea să studiez un anumit text tantric, în care am descoperit o frază care, în acea perioadă, mi-a apărut ca fiind surprinzătoare. Iată care era acea SUTRA pe care am memorat-o : „Dacă un practicant al sistemului TANTRA va putea să înţeleagă sufletul unei femei, datorită stării sale de identificare perfectă (SAMYAMA), el va putea cunoaşte în felul acesta lumea, împreună cu forţele oculte care se află în spatele ei şi totodată va putea să-L găsească pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cel Atotputernic şi Etern, care există dincolo de această lume.”

Această frază mi-a apărut atunci în acelaşi timp banală, dar totodată fascinantă şi enigmatică. Dacă era lecturată într-un mod superficial, ea te făcea să te gândeşti la acel gen de aşa-zise clişee pe care le întâlnim în unele tradiţii milenare. Străvechiul arhetip al lui ANIMA MUNDI (sau, altfel spus, al SUFLETULUI LUMII) s-a perpetuat în tradiţiile ezoterice ale Occidentului încă din antichitate şi despre acest aspect se poate spune că, într-un anume fel, mulţi oameni au intuiţia unei fascinante legături intime a Femeii cu natura Lumii. Chiar merită să ne amintim că nu este deloc întâmplător faptul că cea de-a XX-a lamelă a Tarotului, ce înfăţişează LUMEA, are drept simbol în centrul său o femeie nudă şi frumoasă, care evocă, pentru cei iniţiaţi, MISTERUL lui SHAKTI.

Referitor la acea SUTRA pe care am citat-o este necesar să adaug că, atunci când am citit-o, am avut fulgerător intuiţia unui adevăr care se ascundea în spatele adevărului aparent al acelor cuvinte. Atunci am început să intuiesc că fără îndoială „ceva” misterios se ascundea în spatele LUMII şi aş putea spune că, dupa aceea, respectiva intuiţie s-a instalat în conştiinţa mea pentru totdeauna. Acea enigmă care a fost intuită în respectiva SUTRA a rămas vie în mine mulţi ani, în cursul transformării spirituale devenind chiar un fel de idee forţă care, în timp, a devenit un far călăuzitor ce m-a ajutat mult.

Orice transformare spirituală ascunde, fără îndoială, nenumărate paradoxuri. În ansamblul lor, majoritatea tradiţiilor înţelepciunii, de îndată ce încep să indice calea sinuoasă a transformării spirtituale, stabilind repere şi etape esenţiale, nu ezită să sfătuiască, ba chiar să interzică adeseori în mod dogmatic, orice formă de asociere sau tovărăşie cu fiinţele de sex femeiesc. În perioada în care a compus imnuri care erau dedicate Zeiţei MAMĂ, marele înţelept şi yoghin SHANKARACHARYA a scris, din cauza faptului că respingea femeia şi feminitatea, următoarele: „Dintre toate formele de naştere, naşterea omenească este cea mai dificilă de obţinut; chiar şi mai dificilă este însă aceea într-un corp masculin.”

Fie că aparţin Orientului sau Occidentului, un mare număr de tradiţii cu finalitate mânăstirească – ce propovăduiesc asceza şi renunţarea ca fiind unice modalităţi de eliberare spirituală – insistă în mod irevocabil asupra necesităţii de a te îndeparta de tot ceea ce este direct sau indirect legat de feminitate, care în viziunea lor este cauza tuturor devierilor senzuale şi lumeşti, fiind totodată privită ca obiectul multor tentaţii.

Acea SUTRA vorbea însă despre sufletul femeii şi conţinea un secret a cărui înţelegere intimă şi profundă putea să conducă la o cunoaştere cu mult mai vastă. SUTRA respectivă făcea referire la acea cunoaştere care se află în spatele acestei lumi şi chiar dincolo de toate acestea. Dar noi ştim că în spatele energiilor oculte ale acestei lumi nu există nimic altceva în afara lui DUMNEZEU TATĂL, care totodată este Absolutul şi misteriosul Necunoscut. Acea SUTRA revela într-un anume fel o mare taină. Înteleasă aşa cum trebuie, acea SUTRA urmărea să ne facă să înţelegem că a cunoaşte prin identificare perfectă (SAMYAMA) sufletul unei femei ne poate totodată ajuta să cunoaştem misterele Creaţiei şi, mai mult decat atât, ne poate ajuta chiar să-L descoperim pe DUMNEZEU TATĂL.

Mesajul acelei SUTRA a făcut apoi să rezoneze într-un mod profund „ceva” în fiinţa mea. Ulterior, am meditat adeseori asupra mesajului enigmatic al acelei SUTRA. Încetul cu încetul, am simţit cum acel mesaj îmi invadează literalmente întreaga fiinţă ca şi cum el mi-ar fi trezit, într-un anume fel, fiecare celulă. Apoi, acea stare inefabilă care a apărut s-a amplificat în mod gradat şi mi-a însufleţit fiinţa, făcând adeseori să apară un intens şi profund fior înălţător. Atunci când respectiva stare a devenit din ce în ce mai amplă şi copleşitoare am meditat adânc asupra ei.

Am constat, în timp, că ceea ce se instala în universul meu lăuntric prin evocarea magiei acelor cuvinte din acea SUTRA era totodată o mare fecunditate. Ea era, aş putea spune, şi o stare poetică intensă. Acea SUTRA făcea deci să se trezeasca în universul meu lăuntric şi o stare intimă şi inefabilă de poezie. Apărea în acelaşi timp o stare spontană de transfigurare şi percepţia întregii lumi şi chiar a propriei mele fiinţe devenea cu totul alta. Tocmai pentru a o defini, aş putea spune ca acea stare era în acelaşi timp şi o inefabilă trăire poetică. Atunci când intram în acea stare descopeream ritmuri tainice şi o indescriptibilă „muzică” ce circula atât prin tot ceea ce exista în fiinţa mea, cât şi prin ceea ce era în afara mea. Totodată începea să mi se reveleze o tainică realitate, care exista în simultaneitate dincolo de toate realităţile parţiale şi ea mă făcea să trăiesc ceva misterios, extatic şi îmbătător. Acea stare care mi se revela era magică şi totodată poetică.

Ulterior am realizat, datorită intensităţii acelei experienţe, care devenea din ce în ce mai profundă şi clară, că multe fiinţe umane caută să trăiscă şi să înţeleagă într-un mod, aş putea spune poetic, fiinţele, fenomenele şi lucrurile. Acum aş putea spune că atunci intram, fără îndoială, în stări profunde de transă benefică şi eram adeseori însufleţit de o nevoie aproape viscerală de a trăi magia şi poezia Vieţii. Acea indescriptibilă îngemănare a magiei şi a poeziei, pe care o trăiam plenar, făcea să se reveleze în fiinţa mea o condiţie a sufletului care pătrunde natura tuturor lucrurilor, pentru a descoperi în toate acestea vibraţia intimă a ceea ce ele au interior. Muzica enigmatică şi esenţială pe care o vehicula forma lor mă făcea să descopăr anumite mesaje subtile care se ascundeau dincolo de ele.

Atunci când trăiam intens şi profund această stare aveam sentimentul că ea este o experienţă complexă şi incomunicabilă. Dincolo de toate acestea, aveam însă sentimentul că trăiesc ceva care era într-un mod esenţial feminin. Acest ceva profund feminin care era conţinut în universul meu lăuntric îmi apărea ca un corp, simultan nou şi vechi, care exista în trupul meu. Acel ceva feminin era un corp de magie şi de poezie.

Prin repetare şi prin aprofundare gradată, acea stare a declanşat în mine transformări profunde. Mai târziu am ajuns să realizez că de fapt nu există filozofie veritabilă, nici religie şi nici spiritualitate veritabilă fără poezie, fara transfigurare, fără magie şi nici fără eros conştient. Eternul Feminin (care în Orient este prefigurat de starea de SHAKTI) este ceea ce conferă spiritualităţii o anumită poezie, magie, transfigurare şi mister.

Referitor la aceste stări pe care le-am descris anterior aş putea sa mai adaug că, pe la vârsta de nouă ani, un eveniment extraordinar m-a făcut să devin conştient de destinul meu spiritual. Îmi amintesc că, la vârsta la care mulţi băieţi sunt tentaţi să se masturbeze, eu eram cuprins în întregul trup de o exaltare inexplicabilă şi chiar extatică, ce mă făcea să pătrund într-o lume misterioasă şi feerică, lume care, în viziunea mea de atunci, era imaginară şi care mi se dezvăluia ca fiind nelimitată. Acel tărâm misterios şi feeric în care pătrundeam era alcătuit din arabescuri gigantice, nemaivăzute şi turbioane viu colorate. Totodată, acea trăire mă facea să mă scufund într-o stare de interioritate atemporală. În felul acesta, erosul trupesc şi pulsional era într-un anume mod înlocuit la mine – de fapt, aş putea spune ca era sublimat – prin intermediul unui altfel de eros mult mai subtil, intangibil, care circula mai mult prin universul meu psihic decât prin simţuri, hrănindu-mă cu stări şi imagini feerice, ce declanşau în mine îmbătătoare elanuri mistice.

Cu toate că eram o natură tăcută şi singuratică, atunci când uneori mă întorceam de la şcoală împreună cu două fetiţe de vârsta mea, simţeam imboldul să le povestesc anumite povestioare extraordinare. Realizam, mai ales atunci, că lumea mirifică şi fermecătoare ce exista în mine nu putea fi înţeleasă şi împartăşită decât de acele două fetiţe, care îmi amintesc că erau foarte atente la tot ceea ce le spuneam. Această intimă stare de ascultare a lor producea în mine un fel de stimulare constantă, care alimenta în felul acesta o aspiraţie înălţătoare, euforizantă, a erosului meu inconştient, ce se afla în efervescenţă. Acum aş putea spune că atunci apărea o simbioză perfectă între receptivitatea acelor două fetiţe şi activitatea interioară, spontană, a imaginaţiei mele creatoare.

Pe atunci, fără să-mi dau seama, prin tot ceea ce făceam eram deja pe cale să curtez MUZA inspiraţiei. Totodată, eu dialogam cu erosul şi chiar realizam – fără să ştiu – primele sublimări ale energiei amoroase, într-o deplină stare de inocenţă. Mult mai târziu am ajuns să înţeleg că erosul, în cazul meu, era mult mai mult mobilizat de feminitatea mea interioară decât de masculinitatea mea exterioară. Starea de ascultare este, fără îndoială, o activitate feminină care invită într-un mod cât se poate de natural la confesiune şi la o activare eliberatoare a imaginaţiei creatoare.

Fiinţele umane care nutresc o intensă stare de aspiraţie spirituală ajung să trăiască într-o tainică lume intermediară, care este tangentă cu două realităţi complementare: realitatea Lumii vizibile şi cea a Lumii invizibile. Angrenarea plină de aspiraţie pe o cale spirituală are drept ţel reconcilierea acestor două lumi în universul fiinţei, facându-le până la urmă să devină mutual interschimbabile. Realităţile lor respective se amestecă şi se topesc la un moment dat în realitatea fiinţei în care ele dobândesc un sens unic.

Prin însăşi natura sa biologică, vitală şi psihică, femeia trăieşte într-o lume asemănătoare, între manifestat şi nemanifestat, în cadrul căreia percepţia şi înţelegerea lucrurilor, fenomenelor şi a fiinţelor au un caracter mai mult estetic, aş putea spune, decât moral. Vreau să subliniez că aici folosesc cuvântul „ESTETIC” în sensul său cel mai vast şi totodată cel mai profund: cuvântul grecesc AISTHETIKOS exprimă de fapt o facultate inefabilă de a fi pătruns, care ne face să simţim într-un mod intens şi profund unitatea armonioasă a lucrurilor şi fiinţelor. Această facultate este, am putea spune, preponderentă şi inerentă feminităţii. Femeia simte într-un mod intuitiv înainte ca să ştie, bărbatul vrea să ştie înainte ca să simtă, femeia trăieşte pentru a înţelege, bărbatul trebuie să înţeleagă pentru a ajunge să simtă că trăieşte. Nu trebuie de asemenea să uităm că termenul „filozofie” este de genul feminin.

Pentru aceia care privesc cu o mare atenţie realitatea înconjurătoare, este profund semnificativ faptul că mai ales lumea poeziei şi a artei este atât de impregnată de prezenţa feminină. Acest aspect este valabil chiar dacă majoritatea autorilor care au oferit umanităţii cele mai mari capodopere aparţin sexului masculin. Chiar merită să ne punem întrebarea dacă nu cumva prin ei se manifestă mai ales aspectul feminin.

Astăzi aş putea spune că, datorită unei tainice magnetizări interioare, a cărei subtilitate şi amploare a crescut în timp, am devenit în mod gradat conştient de importanţa stării androginale. Acest proces a fost însoţit de o conştientizare din ce în ce mai profundă a femininului interior. Prin trezirea stării androginale respectiva sensibilitate feminină pe care dexteritatea masculină o utilizează este apoi manifestată într-un mod amplu şi plenar.

Spiritualitatea împreună cu arta şi poezia sunt, am putea spune, o continuitate a naturii în fiinţa umană. Atunci când acţionează împreună, într-o deplină simbioză, ele „fecundează” sufletul uman. Femininul nu este doar într-un mod simbolic legat de natură. Mai mult decât atât, femininul este deţinătorul (cel mai adesea nebănuit) al secretelor naturii şi totodată este altarul ce se află în aer liber al esenţei sale.

Fiind în acelaşi timp dătătoare şi hrănitoare a Vieţii, Femeia încarnează realitatea naturii umane finalizate. Ea a exercitat această misiune sacerdotală încă din zorii istoriei, atunci când ea „conspira” cu natura, semănând primele seminţe, care au dat naştere agriculturii, în timp ce barbaţii conspirau hăituind vânatul în păduri sau urzindu-şi planurile care urmau să-i conducă la razboaie interminabile şi la distrugerea organizată a naturii.

La ora actuală, mai ales prin intermediul artei, femininul se manifestă în lume, iar în Orient femininul îi însoţeşte pe aspiranţi de-a lungul itinerariului lor spiritual, mai ales prin intermediul sistemului TANTRA YOGA. Atingerea stării androginale glorioase este un aliaj alchimic al masculinului şi al femininului care face să apară o a treia entitate misterioasă, de care se pot bucura numai aceia care au atins această stare extraordinară.

În continuare aş vrea să insist asupra a ceea ce este definit în limba latină prin expresia NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ) a femininului, căci nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că, prin intermediul femininului, Spiritul, sau altfel spus invizibilul, dobândeşte o substanţă prin care experienţa îl face apoi apt să fie recunoscut. Privită din acest punct de vedere, natura masculinului ne apare, în conformitate cu o altă expresie latină, ca fiind NATURA NATURATA (care în limba română se traduce prin: ANSAMBLUL LUCRURILOR ŞI FIINŢELOR CREATE), aceasta datorită unui tranzit biologic şi psihic în matricea femininului.

După aceea, numai printr-o anumită formă de trecere iniţiatică, retroactivă, în conştiinţa matricială a femininului, bărbatul va putea sa acceadă la condiţia unei aşa-zise NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ) care este într-un anume fel compatibilă cu natura lumii în care el trăieşte. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, reîntoarcerea vitală, psihică, mentală şi spirituală a bărbatului IN UTERO (în uterul femeii) urmăreşte de fapt să inverseze, într-un anume fel, această transformare tainică ce conduce la reunificarea în fiinţa sa a celor două aspecte polar opuse, complementare, ale naturii.

S-ar putea spune că prin intermediul acestui SUI-GENERIS film care este proiectat de-a-ndoaselea (sau altfel spus de la sfârşit către început) este astfel realizată şi profund conştientizată în fiinţa bărbatului o a doua naştere spirituală, tainică. Acest mod misterios de a proceda, care este cunoscut de cei initiaţi, rezumă calea iniţiatica ce este preconizată de metodologia secretă tantrică.

Dacă ne referim la exemplul fascinant al Indiei, se poate spune că India este de neconceput fără evidenţa omniprezenţei femininului, care este revelat prin intermediul conceptului de SHAKTI. Religia milenară a Indiei este singura în care zeii trăiesc în mod etern în cuplu, iubitele lor fiind adesea nişte modalităţi de acces de care trebuie să se ţină seama atunci când se urmăreşte adorarea lor şi fuziunea profundă şi intensă cu ei. În ceea ce priveşte exemplele umane, este necesar să ne amintim despre faimosul cuplu spiritual Sarada Devi şi Ramakrishna. Această concepţie milenară a înţelepciunii afirmă interdependenţa tainică a celor două principii, respectiv masculinul şi femininul şi susţine nediferenţierea lor în sânul fiinţei.

În cazul în care fiinţa umană atinge starea androginală glorioasă, această nediferenţiere care survine prin trezirea armonioasă a masculinului şi a femininului în cadrul universului ei lăuntric este chiar evidentă. Pe de altă parte, în opoziţie cu concepţia occidentală, femininul sau SHAKTI în tradiţia indiană este activ, în timp ce masculinul sau altfel spus SHIVA este pasiv. Cu toate acestea, noţiunea de activitate aici trebuie să fie înţeleasă în sensul unei interiorităţi absolute. SHAKTI (energia feminină) acţionează în permanenţă asupra universului interior sau altfel spus asupra MICROCOSMOSULUI fiinţei încarnate în acelaşi fel în care ea (SHAKTI) acţionează prin intermediul fenomenelor naturii şi nu asupra acestora. Prin intermediul acestei reactivări, această acţiune tainică ce este în întregime interioară are efecte multiple asupra lumii exterioare. Aceste efecte tainice sunt de altfel în strânsă legătură cu nivelul de conştiinţă al fiinţei umane în care acţionează SHAKTI (energia feminină), cu gradul de cunoaştere sau de ignoranţă pe care acea fiinţă umană o are cu privire la acţiunea sa în toate sferele şi părţile componente ale universului său lăuntric.

SHAKTI (energia feminină) este prin urmare NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ), a Zeului a cărui iubită ea este în eternitate. Întocmai ca şi în cazul celor zece Mari Puteri Cosmice, rolul cel tainic al lui SHAKTI constă în a face să devină cât mai “NATURALI” credincioşii, adoratorii şi aspiranţii, pentru ca astfel ei să poată realiza în universul lor lăuntric natura intim unită şi extatică a cuplului amoros pe care ei îl alcătuiesc. Datorită faptului că în felul acesta “bucla” se închide, ei ajung la rândul lor să cunoască experienţa stării de non-dualitate şi se regăsesc apoi unificaţi în fiinţa lor. Repetând şi aprofundând această stare iniţiatică, ei ating în felul acesta, în mod gradat, starea androginală glorioasă. Natura fascinantă a lui SHAKTI (energia feminină) este înconjurată de un mare mister la care se adaugă misterul ultim, spiritual, transcendental al iubitului său (ZEUL, cum ar fi, spre exemplu, SHIVA) cu privire la care ea singură deţine toate secretele.

SHIVA, VISHNU sau KRISHNA trăiesc fiecare într-un tărâm misterios, care nu poate fi definit şi care totodată este inaccesibil. Cu toate acestea, graţie prezenţei, persistenţei şi activităţii fascinante şi misterioase a lui PARVATI, care este iubita lui SHIVA, sau a celor zece Mari Puteri Cosmice, natura fiinţei umane care aspiră să atingă starea de eliberare spirituală se trezeşte, se deschide şi înfloreşte devenind în mod gradat capabilă să primească în universul ei lăuntric experienţa extatică, iluminatoare a realităţii ultime.

Ştiind toate acestea este necesar să ne punem unele întrebări:
„Care este în realitate rolul femininului misterios, care cel mai adesea nu poate fi înţeles?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios, în cazul căruia un mare număr de adepţi ai anumitor căi spirituale, ce erau furibunzi şi îndârjiţi, au fugit de el întocmai ca de ciumă?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care trubadurii l-au cântat şi l-au preamărit ca fiind o manifestare tainică a Sfântului Duh?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care marii poeţi l-au venerat, mai ales datorită nostalgiei lor pentru momentul începuturilor?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care marii înţelepţi şi clarvăzători ai VEDELOR l-au comparat cu răsăritul, cu imensitatea cerului înstelat, cu strălucirile paradisiace, cu frumuseţile cereşti şi cu starea de puritate ideală, pe care nici zeii şi nici oamenii nu-l cunosc în esenţa sa?
Ce este în realitate acest feminin omniprezent şi absorbant pe care yoghinii tantrici îl adoră şi îl invocă în acelaşi timp, dorind să fie în întregime aspiraţi, inspiraţi şi transformaţi de misterul său şi pe care o tradiţie gigantică cum este aceea a Indiei l-a făcut să se nască în multiplele ipostaze fermecătoare ale devenirii?
Ce este oare acest feminin fascinant şi misterios care nu cere altceva decât să se trezească şi să înflorească aşa cum trebuie în fiecare dintre noi?”

Simbolic vorbind, acest feminin fascinant şi misterios este un vas virgin, dar care totdeauna este primitor, binevoitor şi prietenos. Fiecare picătură care cade în el, îl face să intre în tainică stare de rezonanţă ocultă, toate părţile sale componente se manifestă ca şi cum fiecare picătură ce există ar fi intim unită cu un gigantic ocean şi totodată este ea însăşi un ocean. Aceste caracteristici ale sale ne revelează misterul structurării holografice a întregii manifestări în care Partea este în Tot şi Totul este în Parte. În cazul său, totul se petrece ca şi cum el ar fi acelaşi unic ocean care cade şi se manifestă prin fiecare picătură.

Acest feminin fascinant şi misterios prezintă totodată o capacitate specifică, ce face să apară ceea ce vrea Spiritul. Acest feminin fascinant şi misterios este acceptarea ce face să se nască lumina Spiritului în substanţa dureroasă a Lumii. Acest feminin fascinant şi misterios hrăneşte totul, fără încetare şi fără a aştepta nimic în schimb, cu chintesenţa vieţii. Acest feminin fascinant şi misterios este acela care conferă transcendenţei imanenţa sa. Acest feminin fascinant şi misterios este experienţa interioară şi misterioasă a fiinţei. Prin intermediul femininului fascinant şi misterios, SHIVA îşi manifestă voinţa sa şi datorită lui (femininului fascinant şi misterios) el nu este un SHAVA (cadavru, în limba sanscrită).

A vorbi despre femininul interior este aproape un pleonasm, deoarece prin definiţie biologică femininul este ceva interior şi tainic. A ne scufunda trup şi suflet în universul nostru interior nu înseamnă totodată că ne întâlnim cu feminitatea noastră? Oare nu acesta este motivul pentru care marea majoritate a bărbaţilor asa-zişi macho (bărbaţii macho sunt aceia care dau dovadă de machism. Machismul este o ideologie şi totodată un comportament care se bazează pe ideea falsă ca bărbatul trebuie să domine din toate punctele de vedere, inclusiv social, femeia şi că el trebuie să facă să primeze în tot şi în toate presupusele virtuţi virile) se cramponează cu încăpăţânare să rămână la suprafaţa fiinţei lor, complăcându-se într-o penibilă stare de superficialitate, de frică să nu piardă cumva identitatea lor masculină de împrumut? Această tendinţă chixo-comică persistă încă, din nefericire, la unii bărbaţi ignoranţi care frecventează cursurile de yoga.

Atunci când ne angrenăm, plini de aspiraţie şi perseverenţă, pe o cale spirituală autentică, viaţa noastră spirituală este o perpetuă transformare. Traiectoria sa sinuoasă avansează într-un mod indefinit către o spiritualizare din ce în ce mai intensă şi însufleţitoare a tuturor aspectelor existenţei noastre de zi cu zi. Ghidul spiritual, mai ales pentru aceia care au cunoscut unul în „carne şi oase”, trebuie să se transforme într-un ghid spiritual interior. Această metamorfoză se produce întocmai ca un lent proces de topire în lanţ ce este dependent de profunzimea transformării noastre lăuntrice.

În cursul acestui proces, aportul spiritual al ghidului exterior se dizolvă în tainica şi substanţiala măduvă a conştiinţei, făcând să apară în felul acesta o sevă hrănitoare, din care va lua naştere un SUI GENERIS „corp al adevărului”, care va invada, puţin câte puţin, întreaga fiinţă. Aceasta este o fază importantă a transformării noastre lăuntrice. Ghidul interior este acea prezenţă infailibilă care mărturiseşte despre autenticitatea pe care am atins-o prin intermediul învăţăturilor ghidului spiritual exterior.

În această etapă, noi putem să observăm în ce mod acţionează o prezenţă feminină, comportându-se adesea întocmai ca o oglindă a ghidului spiritual interior, pe care-l stimulează şi îl pune la încercare, cerând fără încetare ca el să apară cât mai adesea la suprafaţa fiinţei noastre, pentru a face să se expansioneze acest „corp al adevărului” dincolo de limitele existenţiale. În felul acesta el va deveni un ghid spiritual interior care reacţionează cu uşurinţă.

Absenţa transfigurării, desacralizarea aproape completă a vieţii pe care ne-o impune lumea modernă l-a făcut pe bărbat să uite că există MUZE şi că ele sunt tot timpul printre noi. Dacă ghidul spiritual este un model de înţelepciune, MUZA este un model fascinant de frumuseţe şi graţie la care aspiră sufletul. Funcţia sa constă în a conduce sufletul către LOGOS prin canalul erosului transfigurator care este perfect controlat în cazul acelora care se folosesc aşa cum trebuie de continenţa amoroasă.

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că amorul cu continenţă şi transfigurare este în realitate o asceză a plăcerii, în care cei doi iubiţi consideră amorul ca fiind un mijloc şi nu ca fiind un scop în sine. Ascetismul pur şi dur, care cel mai adesea este lipsit de poezie şi de o anumită estetică, refulează în general acest proces perfect natural, respingând orice intervenţie a MUZEI care catalizează într-un mod tainic experienţa beatitudinii.

În cazul bărbaţilor care frecventează cursurile acestei şcoli spirituale, ei s-ar putea orienta să-şi descopere MUZA în una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, care fără îndoială se manifestă prin femeia iubită. Fie că ştie sau nu ştie aceasta, fiecare femeie manifestă în universul său lăuntric, într-un anume mod, preponderenţa unei stări tainice de rezonanţă cu arhetipul uneia dintre cele zece Mari Puteri Cosmice. Apropiindu-se plin de adoraţie şi transfigurare de fiinţa iubită, bărbatul poate să descopere în femeia iubită arhetipul uneia dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, cu care iubita sa rezonează într-un mod preponderent.

Descoperind care este arhetipul iubitei sale, bărbatul va putea după aceea să contemple aproape de fiecare dată în femeia pe care o iubeşte MUZA care îl inspiră şi îl ajută să se transforme din toate punctele de vedere. Prin intermediul acestei revelaţii, bărbatul va aprecia la justa sa valoare ajutorul pe care i-l poate oferi eternul feminin şi acest proces îl va face, printre altele, să accelereze trezirea şi înflorirea în propriul său univers lăuntric a stării androginale.

În ceea ce priveşte atât abstinenţa, cât şi ascetismul, trebuie să avem în vedere că acestea pot uneori sa devină nişte nevroze, printre multe altele. O spiritualitate care trebuie să conducă la reconcilierea opuşilor complementari şi chiar a contrariilor trebuie să pornească de la conjugarea armonioasă şi metodică a ascetismului şi a erotismului. O asemenea alternativă este amorul transfigurator care se bazează pe iubire reciprocă pe continenţă sexuală deplină. Dacă noi ne-am născut cu toţii dintr-un cuplu ar trebui să ne gândim că şi exerciţiile spirituale, atât cele mai entuziasmante sau pasionante, cât şi cele mai periculoase, pot fi trăite în sânul vieţii de cuplu, acolo unde toate măştile şi ultimele subterfugii ale egoului cad literalmente.

Chiar merită să ne amintim că în cazul fiinţei umane care trăieşte o mare iubire şi reuşeşte să iubească fără măsură, egoul este cu uşurinţă transcens. Tocmai de aceea marii înţelepţi au spus că atunci când intră cu adevărat iubirea, iese egoul şi atunci când egoul vine înapoi şi ne acaparează, iese din noi iubirea.

Mulţi dintre noi putem să învăţăm pe dinafară timp de ani de zile un anumit rol, fără să-i înţelegem totuşi sensul care îl însufleţeşte. Tocmai de aceea în anumite situaţii aşa-zisa noastră viaţă „spirituală” poate să nu fie altceva decât un plagiat vulgar al unei învăţături spirituale sublime. Constanta prezenţă în viaţa noastră a unei femei pe care o iubim poate să devină interlocutorul infailibil care ne obligă să ieşim din rol, pentru a intra în actualizare. Inspiratoare şi totodată revelatoare, femeia iubită poate să reacţioneze întocmai ca o cutie de rezonanţă ce vibrează la ecourile ghidului spiritual.

Prezenţa feminină a iubitei, care era pentru noi la început insondabilă şi misterioasă, va deveni încetul cu încetul o realitate care va trezi în noi starea androginală, ajutându-ne astfel să ne transformăm atât în afară, cât şi înăuntru. Prin intermediul femeii iubite, întreaga noastră spiritualitate se va încarna şi se va actualiza. Femeia iubită ne va ajuta să redescoperim şi să realizăm sub nişte unghiuri noi, care sunt mai apropiate de simplitatea realului, tot ceea ce noi credeam că am integrat. Exigenţa iubirii sale va fi pentru fiecare bărbat cel mai purificator filtru magic.

Prin iubirea care îi leagă şi îi face să devină unul, cei doi iubiţi se vor descoperi fiecare cu ajutorul celuilalt. În felul acesta, bărbatul va descoperi că ea (femeia) aspiră cu ardoare ca el să-i înţeleagă profunzimea sufletului şi va constata că sufletul lui începe deja să aducă o tainică lumină în noaptea secretă a universului ei lăuntric. Prin libertatea sa tainică şi înnăscută ce caracterizează condiţia sa de femeie şi prin dăruirea sa de a fi totodată pentru bărbat o SUI GENERIS „mamă” care îl „hrăneşte” şi îl ajută să se „nască”, ea îl va ajuta în fiecare zi să recunoască lumea ca fiind o misterioasă continuitate indisociabilă a Spiritului.

Prin transparenţa şi adevărul său, care ni se revelează prin tot ceea ce ea este, bărbatul va începe la un moment dat să intuiască şi apoi va ajunge să cunoască REALITATEA ULUITOARE ŞI ÎNCÂNTĂTOARE CARE EXISTĂ ÎN SPATELE ACESTEI LUMI. APROFUNDÂND APOI ACEASTĂ CUNOAŞTERE, BĂRBATUL VA DESCOPERI CĂ, DINCOLO DE TOATE ACESTEA, EXISTĂ DUMNEZEU TATĂL, CARE ÎN ETERNITATE VEGHEAZĂ ŞI ÎMBRĂŢIŞEAZĂ TOTUL.

yogaesoteric
8 Martie 2007