Kamalatmika

KAMALATMIKA

Cel care caută cunoaşterea, iubitorul divinităţii care găseşte pretutindeni obiectul iubirii sale, omul spiritual, omul intelectual, omul senzorial,
omul estetic, cu toţii fac asta în maniera proprie fiecăruia, şi trebuie să facă asta dacă vor să îmbrăţişeze cunoaşterea, Frumuseţea, Bucuria
sau Divinitatea pe care le caută". Astfel, Kamala este
Zeiţa frumuseţii desăvârşite; suşamā care înfloreşte în tot şi în toate. Care este semnificaţia numelui, kamalā? Ka desemnează în sanscrită
capul, vârful, apele; mala provine din rădăcina mala, malla dhārane, care înseamnă "a purta, a fi îmbrăcat cu". Aşadar, kamala se referă la
cineva care poartă apele ca veşmânt. Veda are un termen expresiv, apovasānā, înveşmântat în ape. Ce sunt aceste ape? În Veda, apele
apah denotă mişcarea, mişcarea iniţială a activităţii creatoare, forţa vitalizantă, esenţa dătătoare de viaţă. Ele sunt apele divine, āpo daivīh,
capul sau vârful din care porneşte creaţia, care poartă în ele cunoaşterea luminoasă a lumii solare svarvatī apah. Această lume solară este
lumea sau planul nemuririi, plină de vasta Lumină a Adevărului lui Savitr, divinitatea creatoare. Prin urmare, Zeiţa este pe bună dreptate
numită Kamala, înveşmântată în apele conştiinţei creatoare, sau Kamalatmika, sufletul-forţă imanent în toată activitatea creatoare, care se
manifestă pe sine. Purana o zugrăveşte ca ivindu-se din oceanul de lapte când acesta a fost tulburat pentru a se obţine nectarul nemuririi şi
o abordează ca fiica oceanului de lapte, kşīra sāgara kanyakā. Evident, oceanul de lapte este simbolul vastei întinderi a conştiinţei
atotcuprinzătoare, planul nemuririi, desfătarea existenţei care se umflă cu valurile de miere madhumān ūrmih ale bardului...