fericirea

"A iubi intens, profund şi fără măsură nu implică doar să ne privim unul pe celălalt într-un mod transfigurator, căci totodată aceasta implică să privim împreună către acelaşi ideal divin, realizând cât mai des, la unison, tot ceea ce ne stă în putinţă spre a-l atinge."

"Ea este în el; el este în ea. Graţie transfigurării, ea este pentru el Eternul Feminin, iar el este pentru ea, graţie transfigurării, Absolutul Masculin, ea este pentru el Pământul, el este pentru ea Cerul. Atunci când se iubesc fără măsură, este perfect posibil ca ei să se unească frenetic şi cât mai profund, graţie continenţei amoroase şi, prin intermediul paradisiacelor plăceri perfect controlate şi nesfârşite, ei pot atinge în felul acesta extazul divin al iubiţilor perfecţi."

"Fericirea fiinţei umane care iubeşte intens şi profund este totdeauna intensificată de bucuria şi plăcerea nesfârşită a celeilalte fiinţe umane, care primeşte iubirea ce i se dăruie şi răspunde cu o iubire intensă şi profundă la rândul ei."

"Fericirea este o stare divina, complexa, paradisiaca, de pace profunda, multumire mistica deplina si satisfactie sublima, inefabila si misterioasa, pe langa faptul ca ti-L dezvaluie pe D-zeu Tatal, intr-o tainica si inefabila intimitate, te copleseste si te face sa te dilati in nemarginire, scufundandu-te intr-o stare de beatitudine macrocosmica"