Bagalamuki

Prin graţia sa copleşitoare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI conferă controlul deplin asupra tuturor tipurilor de acţiuni pe care le săvârşim, precum şi puterea de a stopa, la voinţă, pe oricare dintre acestea.
BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.

Cea de a opta Mare Putere Cosmică în panteonul tantric hindus este BAGALAMUKHI, adică Marea Zeiţă care, în conformitate cu imnurile de slavă care i-au fost aduse de către înţelepţi, deţine (printre altele) uluitoarea putere de a stopa sau a opri brusc orice mişcare şi orice activitate care are loc atât la nivelul Macrocosmosului, cât şi la nivelul microcosmosului fiinţei umane.

Această extraordinară capacitate se corelează însă cu alte aspecte ale vieţii, cum ar fi puterea de fascinaţie, influenţa charismatică etc. De pildă, o femeie vitală, armonioasă şi foarte frumoasă poate provoca efectiv (atunci când este văzută de alte persoane de sex opus) un gen de „încremenire” sau nemişcare a simţurilor, minţii sau chiar a respiraţiei celor care o privesc. De altfel tradiţia spirituală din Orient afirmă că puterea pe care o exercită Principiul Feminin la nivel cosmic are capacitatea extraordinară de a bloca, opri sau paraliza orice activitate sau manifestare. Acesta este aspectul principal manifestat de Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI, care reprezintă însăşi puterea hipnotică universală a Energiei Divine Supreme (SHAKTI).
Un alt aspect foarte important al lui BAGALAMUKHI este acela că Marea Zeiţă conferă celor care o adoră cu sinceritate şi devoţiune puterea de a învinge forţele ostile progresului şi evoluţiei noastre spirituale, care din punct de vedere lăuntric sunt reprezentate de gândurile, ideile şi emoţiile ce îşi au sursa în ego (adică în eu-l sau individualitatea noastră falsă). La modul fundamental vorbind, „arma” supremă care elimină orice conflict şi orice confuzie este „arma” cunoaşterii spirituale veritabile, care în tradiţia hindusă poartă numele de „arma lui BRAHMA” (BRAHMASTRA).
Aceeaşi tradiţie afirmă că cea mai înaltă formă de manifestare a lui BRAHMASTRA o reprezintă răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu în realitate?”, care se referă la existenţa eternă, imuabilă a Sinelui Suprem (ATMAN).

Meditaţia profundă asupra semnificaţiei acestei întrebări („Cine sunt eu?”) este esenţială pentru progresul spiritual al fiinţei umane. Într-adevăr, putem constata cu uşurinţă că, deşi lucrurile exterioare nouă ne sunt relativ cunoscute, Sinele lăuntric ne rămâne aproape complet necunoscut. Ceea ce noi numim „sine” este, în general vorbind, identificarea noastră eronată cu gânduri, emoţii sau senzaţii temporale, însă acestea nu reprezintă natura reală a conştiinţei noastre. De aceea, focalizarea perseverentă a minţii asupra înţelesului profund al întrebării „Cine sunt eu?” va restrânge în mod gradat aria de manifestare a gândurilor şi va face astfel încât toate celelalte aspecte sau întrebări să devină lipsite de importanţă prin raport la răspunsul acestei întrebări fundamentale. Făcând acum această legătură cu modul de manifestare şi totodată cu specificul Marilor Puteri Cosmice, realizăm cu uşurinţă felul în care TARA (Marea Zeiţă care este asociată Logosului Divin) devine însăşi forţa subtilă a întrebării „Cine sunt eu?”, forţă care poate să ne confere liniştea, într-o deplină nemişcare a minţii, pe care o manifestă BAGALAMUKHI. Prin urmare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI se ipostaziază şi ca forţă sau impact al vorbirii, care este folosită precum o armă de temut pentru a distruge orice urmă de negativitate sau ataşament. Din această perspectivă, BAGALAMUKHI se aseamănă cu TRIPURA BHAIRAVI, însă în timp ce BHAIRAVI manifestă puterea de a îndepărta cu succes orice opoziţie, BAGALAMUKHI dizolvă, printr-o totală încremenire tot ceea ce reprezintă manifestare iluzorie. Negativitatea (care nu reprezintă, în esenţă, decât forma mai mult sau mai puţin conştientă prin care majoritatea fiinţelor umane manifestă rezistenţa lor la diverşi factori sau diverse conjuncturi cu care se confruntă în viaţă) nu este neapărat un aspect care trebuie distrus, ci mai curând ea este o stare specifică a minţii, adânc înrădăcinată în subconştient, care trebuie anihilată într-o totală nemişcare.
În ceea ce priveşte modalitatea de manifestare, Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI este similară cu CHINNAMASTA, întrucât cele două Mari Zeiţe deţin teribila forţă de acţiune a fulgerului (VAJRA) (care este asimilat forţei electrice), manifestarea lor fiind de cele mai multe ori teribilă şi instantanee. Totuşi, în timp ce CHINNAMASTA conferă (aşa după cum deja ştim din articolul anterior) puterea de a vedea adevărul dincolo de aparenţe (aspect care este realizat prin intermediul percepţiei directe), BAGALAMUKHI conferă puterea de a stopa fulgerător manifestarea de orice natură prin puterea Logosului Divin. De acea, adorarea plină de fervoare a celor două Mari Puteri Cosmice este indicată mai ales acelora care doresc să realizeze o transformare radicală şi foarte rapidă în viaţa lor, în ceea ce priveşte viziunea pe care o au asupra realităţii.

În panteonul tantric, BAGALAMUKHI este considerată cea care se află în fruntea „armatei” pe care o formează toate zeităţile (aceasta fiind de fapt, „armata” Supremei Energii manifestatoare (SHAKTI) a lui SHIVA) şi prin urmare, ea reprezintă forţa ei teribilă şi fulgerătoare. În timp ce Marea Putere Cosmică CHINNAMASTA este capabilă să stopeze percepţiile noastre variate (determinându-ne astfel să avem priza de conştiinţă asupra Adevărului Divin Esenţial), forţa de acţiune a lui BAGALAMUKHI are acelaşi efect, dar această forţă se manifestă în ceea ce priveşte vorbirea, gândurile şi activitatea PRANA-ică din fiinţa umană. Cu alte cuvinte, BAGALAMUKHI reprezintă punctul central în care noi ne putem identifica cu liniştea inefabilă, cu tăcerea tainică şi cu nemişcarea extatică a naturii noastre divine esenţiale, punct care, deşi se află dincolo de orice activitate, structurează totuşi în mod perfect toate acţiunile din Manifestare.
Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI are puterea divină de a transforma orice aspect sau acţiune în opusul ei. De exemplu ea transformă vorbirea în tăcere, cunoaşterea în ignoranţă, puterea în lipsă de forţă, înfrângerea în victorie etc. Din această perspectivă, ea reprezintă înţelepciunea divină care ne arată că, în timp, totul în manifestare se transformă şi ajunge să treacă ciclic prin starea care defineşte opusul acelui aspect la un anumit moment. Ideea este aceea că, fiind chiar punctul vidului beatific care se află între cele două stări sau condiţii contrare (din care acestea izvorăsc în dualitate) BAGALAMUKHI ne oferă astfel posibilitatea de a transcende cu succes starea manifestată, pentru a ne resorbi extatic în liniştea oceanică a Vidului Beatific Creator.

Rezonanţa cu această Mare Putere Cosmică este amplificată mai ales atunci când reuşim să percepem în fiecare dintre situaţiile vieţii cu care ne confruntăm existenţa opuşilor complementari, fără a ne mai lăsa amăgiţi de jocul lor tentant, dar iluzoriu. De pildă, a dobândi capacitatea de a putea vedea într-un mod matur (acolo unde, de cele mai multe ori, majoritatea oamenilor dau greş) că aproape în orice succes există şi un sâmbure de eşec sau că în viaţă este prezentă, de asemenea, şi moartea; a percepe, de exemplu, că în orice bucurie se află şi un sâmbure de tristeţe sau dezamăgire, ori că într-un acces de mânie putem găsi scânteia calmului deplin (întocmai cum ochiul central al unui uragan teribil este perfect liniştit) etc., reprezintă tot atâtea modalităţi şi totodată certitudini ale rezonanţei inefabile de stare cu sfera de conştiinţă a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI. Cu alte cuvinte, ea este prezenţa tainică a aspectului opus, în care totul se dizolvă şi revine astfel în Nemanifestat.

Unele texte ale tradiţiei tantrice hinduse corelează manifestarea sau “lăcaşul lui BAGALAMUKHI în trupul fiinţei umane ca fiind la nivelul zonei moi a boltei palatale, adică la nivelului lui INDRA-YONI, care reprezintă punctul central între plasarea organelor de simţ ce definesc auzul, văzul, mirosul şi gustul, respectiv urechile, ochii, nasul şi limba. La modul general vorbind, această zonă a boltei palatale este corelată cu funcţia celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), ceea ce implică faptul că BAGALAMUKHI, la fel ca şi CHINNAMASTA, este asociată cu acest centru subtil de forţă.

O altă modalitate de adorare a lui BAGALAMUKHI este aceea de a învăţa să blocăm fluxul energetic subtil care se manifestă în trupul nostru, la voinţă, fie prin intermediul acţiunii gândului, fie prin cel al unei MANTRA. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea într-un înalt grad a capacităţii de concentrare (DHARANA) şi de a fi totodată capabil să ne focalizăm la voinţă şi cu putere atenţia asupra unui anumit obiect, aspect etc. În această direcţie, tradiţia yoghină menţionează că ţinta focalizării noastre trebuie să fie mereu Sinele Etern (Atman), în calitatea sa de natură divină supremă şi neschimbătoare, focalizare care trebuie abordată de la nivelul lui AJNA CHAKRA, fie de la nivelul lui ANAHATA CHAKARA (prin intermediul unor tehnici specifice).

O abordare practică mai dificilă şi totodată mai abstractă a rezonanţei cu BAGALAMUKHI este aceea de a urmări mai mereu să ne aducem aminte de natura noastră spirituală veritabilă, ceea ce va avea ca rezultat focalizarea atenţiei noastre şi eliminarea fluctuaţiilor secundare ale minţii (care de cele mai multe ori se manifestă prin intermediul diferitelor dorinţe, idei secundare etc.).
Acest proces este relativ dificil de efectuat pentru cea mai mare parte a oamenilor, deoarece el implică urmărirea cu o mare atenţie a fluctuaţiilor mentale de pe poziţia unui martor exterior, lucid şi detaşat, pentru a constata în mod gradat faptul că ea, mintea, devine din ce în ce mai stabilă şi mai liniştită. Înţelepţii yoghini afirmă că aceasta este cea mai eficientă cale de adorare sinceră a lui BAGALAMUKHI. Pe măsură ce practica avansează, înţelegem că atitudinea de martori şi simpli observatori neimplicaţi în procesul devenirii atrage după sine lipsa de identificare cu aspectele relative din manifestare, adică, practic vorbind, cu modificările minţii noastre care atunci devine stabilă şi sub un deplin control ce este manifestat de noi într-un mod pe deplin conştient.
Textele spiritualităţii tantrice mai menţionează o altă cale de a dobândi accesul la sfera de conştiinţă şi putere a Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, referindu-se la acţiunea de stopare a fluxului energetic subtil ascendent, pe SUSHUMNA NADI (canalul subtil central de la nivelul coloanei vertebrale), la nivelul lui AJNA CHAKRA, al zonei moi a boltei palatale ori la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Scrierile menţionează că, dacă această blocare a energiilor se realizează la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA), atunci conştiinţa Sinelui ni se revelează în chiar timpul stării de veghe (JAGRAT AVASTHA); dacă blocarea energetică se realizează la nivelul boltei palatale, atunci Sinele ni se revelează în timpul stării de somn cu vise (SVAPNA AVASTHA); iar dacă blocarea energiei are loc la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, atunci revelarea naturii noastre spirituale supreme are loc în timpul stării de somn profund fără vise (SUSHUPTI AVASTHA).

ingeri

Ierarhiile angelice descrise de Dionisie Areopagitul

Dionisie Areopagitul este cea mai mare autoritate in domeniul angeologiei crestine. Opera sa include mai multe carti legate de lumea ingerilor dintre care enumeram urmatoarele lucrari: "Ierarhia celesta", "Ierarhia ecleziastica", "Numele divine" si "Epistola". Aceste lucrari s-au bucurat de stima si admiratia majoritatii figurilor ilustre ale bisericii.

In lucrarea "Ierarhia celesta", regasim foarte multe referiri in legatura cu "beatificele ierarhii angelice prin care Tatal Ceresc a manifestat plin de generozitate lumina Sa si cu ajutorul carora noi putem sa ne elevam fiinta pana la splendoarea Sa absoluta".

Ierarhiile ceresti, mai spune Dionisie Areopagitul, participa la guvernarea intregii creatii si sunt mult mai apropiate de Principiul Divin, reflectand intr-o proportie mult mai mare vointa divina decat se produce aceasta in cazul oamenilor. Intr-adevar "iluminarile Principiului Divin se implinesc mai intai in ei si apoi prin ei ni se transmit noua, oamenilor, revelatiile superioare".

Ierarhiile ceresti sunt in numar de noua, la randul lor subimpartite in trei ordine majore, numite si triade: prima se afla cel mai aproape de Dumnezeu si cuprinde Serafimii, Heruvimii si Tronurile, cei "cu multi ochi si multe aripi". Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuti (sau Puteri) si Stapaniri, iar cel de-al treilea ordin este format din Intaietori, Arhangheli si Ingeri.

Ierarhia angelica a Serafimilor

Despre semnificatia numelor data Serafimilor, Dionisie afirma ca: "Neobosita si continua lor miscare in cadrul Realitatii Divine, caldura, fierbinteala, clocotul acestei eterne miscari continue, stabila si ferma, care urmareste sa-i aduca pe subordonatii lor ierarhici la acelasi nivel cu ei, elevandu-le energia, facandu-i sa arda si sa se "inflacareze" pana ating o vibratie egala cu a lor, putere purificatoare de o intensitate asemanatoare cu cea a fulgerului, natura luminoasa si stralucitoare care nu se oculteaza si care nu poate fi stinsa niciodata, luminand orice obscuritate si sublimand tot ceea ce este negativ, aceasta este semnificatia numelui de Serafim."

Ierarhia angelica a Heruvimilor

"Cat despre numele heruvimilor, aceasta reveleaza puterea lor de a cunoaste si contempla Divinitatea, capacitatea de a primi darul de lumina cel mai inalt si de a contempla demnitatea Principiului Divin in atotputerea sa originara, capacitatea lor de a se umple de intelepciune si de a comunica, fara invidie, celor din ordinul urmator, propria lor cunoastere."

Ierarhia angelica a Tronurilor

"Cat despre numele Tronurilor, spirite foarte inalte si sublime, acesta ne arata ca ei transcend datorita puritatii lor orice inclinatii negative, ca ei aspira catre varful desavarsirii intr-un mod supraomenesc, ca se dezic ferm de orice atitudine josnica, ca stau intr-un mod ferm si neclintit in jurul Celui Preainalt, ca poarta ceea ce pogoara din Principiul Divin cu un calm de necrezut si in sfarsit ca sunt purtatorii lui Dumnezeu, deschisi sa primeasca darurile sale."

Ierarhia angelica a Domniilor

Sa vedem acum ordinul intermediar al fiintelor ingeresti, numite Domnii, Virtuti sau Puteri si Stapaniri, nume care ne reveleaza caracteristicile lor. "Eu cred", spune Dionisie, "ca numele revelator al sfintelor Domnii ne arata capacitatea lor de elevare, care niciodata nu este diminuata, fiind libera de orice compromis; ele nu coboara, nu raspund niciodata unei realitati dizarmonioase si tiranice, sunt deasupra oricarei aservitati degradante, intra cat mai mult posibil in comuniune cu Principiul Divin."

Ierarhia angelica a Virtutilor

Numele sfintelor Virtuti semnifica curaj in toate activitatile, un curaj care nu oboseste niciodata sa cumuleze lumina Principiului Divin si care este intens si ferm orientat spre a-L reflecta pe Dumnezeu in fiinta lor."

Ierarhia angelica a Stapanirilor

"Cat despre numele sfintelor Stapaniri aceasta arata egalitatea in grad cu Domniile si cu Virtutile, abilitatea de a acumula daruri divine, puteri supraomenesti."

Ierarhia angelica a Intaietorilor

A treia ierarhie cereasca cuprinde Intaietori, Arhangheli si Ingeri. Dionisie spune: "Numele Intaietorilor indica un caracter divin suveran si o putere de comanda, care este in perfecta consonanta cu puterile suverane; ei se modeleaza dupa acelasi Principiu Unic, izvor al tuturor principiilor; ei, cu ajutorul bunei coordonari a ierarhiilor suverane, exprima acest principiu ca Principiu ordonator suveran."

Ierarhia angelica a Arhanghelilor

"Sfantul ordin al Arhanghelilor, prin pozitia sa centrala in ierarhie este legata in mod egal atat de sfintii Intaietori cat si de Ingeri." Arhanghelii "primesc pe scara ierarhica lumina Principiului Divin prin intermediul ordinelor primare si le transmit plini de bunatate Ingerilor, care la randul lor ni le manifesta noua, ca raspuns la sfintele atitudini ale celor care devin iluminati de Divin."

Ierarhia angelica a Ingerilor

"Cu ingerii", spune Dionisie Areopagitul, "se incheie si se completeaza ordinele Fiintelor ceresti, pentru ca Ingerii, ultimele dintre entitatile ceresti, poseda caracterul de mesageri si sunt cei mai apropiati de noi; de aceea, mai mult lor decat celorlalti li se potrivesti numele de ingeri deoarece sarcina lor este aceea de a se ocupa de tot ceea ce este manifestat si mai mult, de lucrurile din lumea aceasta.

Rezumand in final indatoririle si rolul ierarhiilor ceresti, Dionisie Areopagitul afirma ca "Inteligentele ceresti sunt toate revelatoare si mesagere a ceea ce le precede. Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, in timp ce celelalte, fiecare dupa fortele lor sunt sub tutela entitatilor animate de Dumnezeu."

http://www.armonianaturii.ro/Ierarhiile-angelice-descrise-de-Dionisie-Areopagitul.html*articleID_193-articol

kali

Sadhana sau practica spirituala in ceea ce priveste Marea Putere Cosmica Kali implica efortul spiritual de a purifica si dinamiza in cel mai inalt grad centrii subtili de forta ai fiintei practicantului si de a realiza totodata trezirea si ascensiunea glorioasa a Constiintei si Energiei Divine, esentializate la nivelul lui Muladhara Chakra sub forma lui Kundalini Shakti. Ascensiunea lui Kundalini Shakti reprezinta, de altfel, unul dintre cele mai importante aspecte ale influentei si manifestarii sferei de constiinta cosmica gigantica a lui Kali in fiinta adoratorului, ea fiind in mod direct corelata si cu practica amorului transfigurator cu continenta, intr-o deplina conformitate cu principiile si ideile doctrinei sistemului tantric.

Sadhana (practica spirituala specifica) de adorare a Marii Puteri Cosmice Kali reprezinta, fara indoiala, una dintre cele mai inedite si temerare modalitati de adorare spirituala, care este proprie in special tipologiei eroului spiritual. Plin de curaj si neinfricat in fata formelor teribile pe care Kali si le asuma in fata lui (testându-i astfel indrazneala, hotarârea, rabdarea, perseverenta si maturitatea spirituala), adeptul care se caleste in acest mod in focul purificator al experientei spirituale sublime accede in cel mai scurt timp (si uneori chiar fulgerator) la conditia transcendenta a Constiintei Divine Absolute, care este insusi Dumnezeu Tatal.

Deoarece pentru cei mai multi dintre adoratori aspectele subtile ale zeitei Kali (si, in general vorbind, ale oricarei alte divinitati) nu pot fi percepute in mod direct printr-o vie emotie launtrica transfiguratoare (bhavana), este necesar ca imaginea zeitatii sa fie plasata in fata adoratorului sub forma unei statui sau macar a unui desen (fotografie) care este bine realizat. Desi aceasta metoda poate parea o forma exterioara de adorare (upasana), ea poate sa creeze, in profunzimile inimii adeptului, rezonanta de stare care este specifica adorarii acelei zeitati. Cea mai grosiera forma de adorare o reprezinta deci imaginea (murti) in trei dimensiuni a zeitei (statuia lui Kali sau a altei Mahavidya), apoi urmeaza asa-numitele embleme (salagrama shila) ale virtutilor, care sunt reprezentate de niste pietre de culoare neagra cu desene complicate, iar, mai apoi, la un nivel superior se afla modalitatea de adorare a zeitei prin intermediul yantra-ei care ii este specifica.

Yantra speciala sau, cu alte cuvinte, forma geometrica sacra de evocare (rezonanta) a lui Kali este alcatuita dintr-o serie de cinci triunghiuri echilaterale asezate unul in interiorul celuilalt si plasate pe cercul unui lotus cu opt petale. Cele cinci triunghiuri cu vârful in jos ale yantra-ei lui Kali simbolizeaza in realitate atât transcendenta celor cinci simturi, cât si a celor cinci elementele (tattva-ele) principale. Lotusul in forma de cerc cu opt petale indica faptul ca zeita Kali poate fi in mod corect inteleasa si perceputa launtric prin focalizarea emotiilor elevate in centrul secundar Hrid Chakra sau cel mai bine in Anahata Chakra. In centrul acestei yantra trebuie vizualizat un punct mic, simbolizând stabilitatea deplina a constiintei. Yantra Mamei Kali este un puternic simbol pentru concentrare mentala si meditatie si ea poate fi folosita de asemenea drept talisman protector. Gasiti aici Yantra Marii Puteri Cosmice Kali...

In sfârsit, forma cea mai elevata de adorare o constituie utilizarea mantra-ei (sau bija mantra-ei) respectivei zeite (in cazul nostru este vorba despre bija mantra Marii Puteri Cosmice Kali) care poate fi integrata in tehnica de japa(repetarea cu voce tare, in soapta sau mentala a mantra-ei ce corespunde acelei zeitati) sau in tehnica mai complexa si mai nuantata ca efecte, care este tehnica de meditatie laya yoga. Trebuie, de asemenea, sa mentionam faptul ca in cazul adorarii imaginii (murti) zeitei, mintea adoratorului tinde in mod treptat sa se identifice cu forma respectivei Mari Puteri Cosmice (Kali), moment in care perceptia imaginii materiale nu se mai raporteaza la un simplu obiect exterior, ci ea este inlocuita cu perceptia efectiva a puterii divine a zeitei care este evocata cu fervoare si care este astfel facuta sa “coboare” la nivelul statuii sau imaginii. Alte elemente ritualistice de adorare constau in prosternarea plina de iubire in fata imaginii zeitatii, in oferirea de flori, fructe proaspete sau alte produse de o calitate cât mai pura, in arderea de tamâie etc.

Nyasa reprezinta de asemenea un aspect important al adorarii. Aceasta actiune (nyasa) implica plasarea mâinilor, palmelor si a degetelor adoratorului pe diferite zone ale trupului sau, simultan cu repetarea mentala a mantra-elor specifice acelor zone si cu exercitarea imaginatiei creatoare care realizeaza astfel omologarea diferitelor parti ale corpului zeitatii cu partile propriului sau corp. Ritualul ia sfârsit cu o miscare specifica a mâinii care “difuzeaza” energia subtila a zeitei in intregul corp al adoratorului.

Kali este oricând gata sa raspunda celor care o evoca prin adorarea calitatilor ei perfecte, prin repetarea mentala a mantra-elor sale, prin vizualizarea yantra-ei sale si a numeroaselor sale forme traditionale sacre. Kali transmite multa dragoste atunci când impulsul pasional al dorinti sincere de unire cu ea da nastere unei vitalitati debordante, prin care cel sau cea care o adora intra si apoi se ridica prin Marele Ax, care este canalul central al corpului subtil, Sushumna Nadi. Ea este de asemenea incântata fulgerator in cazul experientelor amoroase extatice ale barbatului si femeii in unirea lor sexuala tantrica fara sfârsit (cu continenta). Kali ne ofera din imensa sa fericire ori de câte ori ne amintim de ea. Kali este constientizata ca un oceanic extaz atunci când este frenetic evocata ca fiind impreuna cu Shiva.

Ea poate fi adorata oferindu-i (consacrându-i) cu dragoste orice, fara ipocrizie. Ea este foarte usor evocata prin intermediul mirosurilor sale senzuale de santal, mosc, paciuli si camfor. Si ii mai plac de asemenea ghirlandele de flori rosii, muzica amoroasa ritmata si dansul profund transfigurator, senzual. Kali raspunde cu bucurie la râsul spontan, la cântecele de dragoste emotionante, la iubirea pasionala si la atitudinea mentala de “totul sau nimic”.

O femeie frumoasa, senzuala si vitala poate deveni rapid una cu Kali identificându-se profund si amplu cu puterea sa teribila care este obtinuta prin initierea tainica in sfera sa de forta. Astfel, ea intra in inefabila rezonanta cu aceasta Mare Putere Cosmica Kali. Atunci când ipocrizia, indoiala de sine, egoismul si invidia sunt aproape complet eliminate din sufletul unei femei, profunda intelepciune intuitiva a lui Kali, datatoare de extaz si armonie, iese cu putere la lumina. Plina de o debordanta vitalitate amoroasa si energie sexuala, oferind intelepciune divina si putere discriminatorie, Kali actioneaza atunci permanent ca o initiatoare foarte puternica in inefabila natura a realitatii. Pentru femeia care o simte cu adevarat, Kali este neinfricata si pasionala; odata obtinuta gratia acestei Mari Puteri Cosmice, ea nu si-o mai retrage. In rolul sau de Kali, femeia actioneaza atunci spontan ca distrugatoare a iluziei si ca cea care indeplineste spontan dorintele cele mai intime ale celui care o adora.

androgin

Tripura Bhairavi

Înainte de a analiza şi prezenta alte aspecte fundamentale ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, vom vorbi acum despre ASPECTUL SĂU FUNDAMENTAL cunoscut în INDIA sub numele de SATI. Astfel, am amintit că verbul RIC/ARC are un al doilea sens şi anume acela de „a adora”, „a se devota” unei Divinităţi [DEVATA]. SATI este deci una din formele Zeiţei-Mamă asociată CREDINŢEI INTENSE, devotată în întregime Soţului Său Preaiubit, SHIVA. Există câteva Mituri legate de SATI, însă ceea ce EA reprezintă, ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI este SACRIFICIUL. În unele mituri, SATI este fiica lui DAKSHA [ÎNDEMÂNAREA în săvârşirea procedeelor de ADORARE este SATI, fiica acestui rege], unul dintre primii ŞAPTE ÎNŢELEPŢI creaţi de BRAHMA. Se spune că în India, locurile de pelerinaj ale adoratorilor Mamei - Divine sunt toate asociate diferitelor părţi ale corpului lui SATI. În limba sanscrită, cuvântul “SATI” înseamnă literar „cea pioasă” şi este numele soţiei lui SHIVA. Datorită SACRIFICIULUI pe care EA îl reprezintă, în INDIA, epitetul SATI era atribuit VĂDUVELOR care se lăsau incinerate pe rugul arzător al soţilor lor decedaţi. DEVI, sub forma de soţie a lui SHIVA este numită SATI, UMA, PARVATI şi GAURI. După cum vom vedea, ultimile trei aspecte menţionate sunt aspecte ale Marii Puteri Cosmice MATANGI. SATI însă este în mituri soţia lui SHIVA într-un aspect specific. Fiind fiica lui DAKSHA, ea a dorit să participe şi să asiste la ceremonia sacrificială prin care DAKSHA realiza un sacrificiu în cinstea tuturor zeilor, şi în acest scop ea i-a cerul lui SHIVA - soţul ei - permisiunea de a pleca la DAKSHA-YAJNA. Deoarece SHIVA i-a refuzat dreptul de a participa, atunci, se spune că, pentru a-şi expune Puterea Imensă către SHIVA, SATI i s-a revelat ca fiind cele ZECE FORME ALE LUI SHAKTI cunoscute şi celebrate ca DASHA-MAHA-VIDYA în următoarea ordine: KALI, BAGALAMUKHI, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI, MATANGI, KAMALATMIKA, DHUMAVATI, TRIPURA SUNDARI, TARA şi BHAIRAVI. În timpul lui DAKSHA-YAJNA, SATI părăseşte viaţa pentru totdeauna, plină de ruşine şi de tristeţe din cauza felului in care tatăl EI [DAKSHA, ce se spune că s-a purtat violent cu ea pentru a o umili] s-a purtat cu ea în faţa soţului EI[SHIVA]. Atunci, legenda spune că „SHIVA i-a luat înapoi corpul şi, purtându-l mereu cu EL, a rămas atunci plin de mâhnire şi neconsolat. Pentru a salva lumea de forţele răului care au apărut şi au sporit odată cu retragerea Controlului Său Divin, VISHNU - cu discurile sale [CHAKRA], a tăiat cadavrul lui SATI, pe care-l purta SHIVA, în cincizeci-şi-unu de fragmente, care astfel au căzut pe Pământ în locurile cunoscute apoi ca fiind cele cincizeci-şi-unu de MAHA-PITHA-STHANA [al 51-lea este celebrat ca fiind ZEIŢA KAMAKHYA, ce s-a născut din şi reprezintă YONI-ul mitic al ZEIŢEI SATI n.n.]. În aceste locuri, DEVI - împreună cu BHAIRAVA -este adorată sub diferite Nume”.[Arthur Avalon: „Introducere în MAHA-NIRVANA-TANTRA, pg.25-26].

Tot la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA, tratatele yoghine secrete tradiţionale menţionează prezenţa unui alt aspect fundamental al lui TRIPURA BHAIRAVI, şi anume DAKINI-SHAKTI, considerată, textele precizează clar acest lucru, una din cele mai mari BHAIRAVIS. În textul TANTRA-ic SHAT-CHAKRA-NIRUPANA găsim următoarele descrieri, destinate VIZUALIZĂRII în meditaţie [DHYANA] a Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, ca DAKINI:

„Aici [în MULADHARA CHAKRA, n.n.] sălăşluieşte DEVI DAKINI; cele PATRU BRAŢE ale ei strălucesc de frumuseţe, iar ochii Ei sunt de UN ROŞU SCLIPITOR. Ea radiază pretutindeni cu forţa şi LUMINA a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp. Ea este cea care poartă REVELAŢIA ETERN PUREI INTELIGENŢE DIVINE.”[SUTRA 7].Comentariile la această SUTRA ne relevă faptul că Ea este foarte Roşie, după înţeleptul VISHVANATHA, care interpretează astfel expresia „EA radiază pretutindeni cu Forţa şi Lumina a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp.” În altă parte, Meditaţia [DHYANA] asupra lui DAKINI este prezentată astfel:

„Meditaţi asupra lui DAKINI cea roşie şi având ochii roşii, ca fiind amplasată în MULADHARA şi aducând FRICA [ BHAYA, n.n.] în inimile celor care sunt PASHU [cei ignoranţi şi neiluminaţi încă]; Ea ţine în cele două mâini din DREAPTA SULIŢA [SHULA sau TEPUŞA] şi KHATVANGA [o agăţătoare ce trece printr-un craniu omenesc], iar în cele DOUĂ MÂINI STÂNGI SABIA şi O CUPĂ PLINĂ CU VIN. Zeiţa este TERIBILĂ şi plină de FORŢĂ, arătându-şi dinţii ascuţiţi. Este corpolentă şi doritoare de PAYA SANNA [hrană specifică]. Astfel vor trebui să mediteze asupra Ei cei ce doresc obţinerea Nemuririi.”

Într-un alt text, Ea este descrisă ca fiind „purtătoare a unei TILAKA [SEMN FAVORABIL PURTAT DE CĂTRE FEMEI ÎN INDIA, între sprâncene, ca semn că SOŢUL LOR TRĂIEŞTE] purpurii şi strălucitoare, ochii ei ornamentaţi cu COLLYRIUM, îmbrăcată în negru [piele de antilopă, SIMBOL al TAPAS-ului şi al ASCEZEI, n.n.] şi împodobită cu diferite bijuterii.” Asupra lui DAKINI, se va medita însă ca fiind îmbrăcată în piele neagră de antilopă. Aceasta este TRIPURA BHAIRAVI, TRIPURA cea TERIBILĂ şi CUMPLITĂ. DAKINI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA BHAIRAVI, tot aşa cum KAMA-DEVI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA SUNDARI.

Marele Yoghin şi Eliberat SVAMI SHIVANANDA afirmă în acest sens:

„O ador pe DURGA, Cea cu TREI OCHI a căror Strălucire este ca o Fulgerare bruscă, cea care este aşezată pe însuşi regele animalelor [leul], care este foarte temută, pe care o slujesc multe Fecioare cu arme şi ţepuşe în mâini; o proslăvesc pe DURGA, Cea care ţine în mâinile sale un disc, o scoică, o licoare, ţepuşe, săgeţi şi un arc cu coarda întinsă; Ea, Cea care străluceşte precum FOCUL [AGNI, n.n.] şi în a cărei Coroană este prinsă însăşi LUNA.” [JAPA-YOGA, p. 4 ]. Acest aspect este de fapt evocat sub numele special de VANA - DURGA, deşi leul este vehiculul comun majorităţii aspectelor lui DURGA reprezentate iconografic.

Să aprofundăm puţin Aspectul de DURGA al Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, care este, spre deosebire de Zeiţa-Mamă-DURGA, una dintre Marile VIDYA [MAHA - VIDYA], deşi DURGA însăşi este numită MAHA - VIDYA în listele de 18 SIDDHA - VIDYA fundamentale în TANTRA: Kali, Tara, CchinnaMASTA, Matangi, Bhuvaneshvari, Annapurna, Nitya, Durga, Mahishamardini, Tvarita, Tripuraputa, Bhairavi, BagalaMUKHI, Dhumavati, KamalaTMIKA, Sarasvati, Jayadurga şi Tripurasundari, conform textului NIRUTTARA TANTRA. VIDYA desemnează pentru VEDANTA cunoaşterea REALITĂŢII [BRAHMAN] şi distincţia de Iluzia Lumii [MAYA]. În TANTRA însă, Lumea este privită ca fiind Reală, adepţii TANTRA-ici urmărind realizarea Identităţii între SHIVA şi SHAKTI, ca poli opuşi, complementar-necesari pentru fiinţarea MANIFESTĂRII. Astfel, pentru tradiţia spirituală autentică TANTRA-YOGA, VIDYA reprezintă O CALE DE REALIZARE SIGURĂ şi PERFECTĂ A REALITĂŢII SPIRITUALE ULTIME [sau, altfel spus, a DIVINULUI ABSOLUT]. Scopul SADHANA-ei TANTRA-ice îl reprezintă reunirea celor două principii polare în chiar sufletul aspirantului.

DURGA, sub aspectul ei TERIFIANT, reprezintă DISTRUGĂTOAREA RĂULUI, A EGOISMULUI şi A ILUZIEI-CE-CREEAZĂ-SUFERINŢA. Un fragment din tratatul SA-TANTRA-TANTRA, citat de KRISHNANANDA în lucrarea lui, TANTRA SARA, expune vizualizarea lui DURGA: „Zeiţa, asemănătoare unui munte negru, are un chip înspăimântător, este îmbrăţişată de SHIVA şi poartă mai multe ghirlande de capete în jurul gâtului; are părul despletit şi este surâzătoare.” Nu lipseşte nici un singur amănunt: „nici şarpele [NAGA] ţinând loc de cordon sacru, nici Luna de pe frunte, miile de mâini de morţi dispuse în jurul soldurilor, gura însângerată şi corpul pătat de sânge, cele două cadavre de copii în chip de cercei”, etc.” [M. Eliade, Op. cit., p.183]. Această imagine “înspăimântătoare” reprezintă similitudini uriaşe cu KALI şi deseori în Tradiţia Indiană KALI şi DURGA au fost considerate ca fiind Una şi Aceeaşi Putere Feminină [ SHAKTI], soţie a lui SHIVA. Totuşi DURGA nu este identică cu KALI; deşi are foarte multe asemănări, există totuşi anumite deosebiri esenţiale. Asemeni Ei [lui KALI], Ea este FOAMEA şi este MOARTEA. Ea este ANUL-deci TIMPUL CICLIC-şi este detaşată complet de continuul proces de DEVORARE a acestui Univers. În schimb, spre deosebire de KALI, DURGA posedă LUNA pe fruntea Sa; Ea este astfel TRIPURA BHAIRAVI, „ÎN A CĂREI COROANĂ STRĂLUCEŞTE LUNA”, acest Simbol [LUNA sau CHANDRA] sugerând că Ea este cea care, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, guvernează în locul subtil din SOMA - CHAKRA, numit CHANDRA - MANDALA „bând” energia vitală divină [AMRITA] ce îi permite să ARDĂ toate impurităţile, aspect celebru în Tradiţia KAULA şi numit ANANDABHAIRAVI. Astfel, aspectul ei special în acest caz este însăşi AMRITI, aspect BINEVOITOR care oferă aspirantului ÎN ÎNTREGIME PURIFICAT DE TENDINŢELE EGO-ULUI, minunate Daruri Spirituale. La fel ca şi KALI, TRIPURA BHAIRAVI oferă numeroase daruri celor puri şi evoluaţi spiritual, diferenţele faţă de BHADRA-KALI constând doar în Simboluri şi Reprezentări. Însă înainte de a obţine GRAŢIA lui AMRITI-SHAKTI, discipolul se confruntă cu aspectul terifiant al lui DURGA-DEVI, adică chiar cu DAKINI-SHAKTI [de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA], CE ACŢIONEAZĂ, după cum spun textele, ca PĂZITOR AL PORŢII [DVARAPHALA-SHAKTI]. Este timpul să spunem că DAKINI este denumirea data simbolic în Budismul VAJRAYANA personificării Energiei Cosmice Feminine ca ARHETIP EROTIC al INTELIGENŢEI FEMININE, uneori CREATOR, alteori DISTRUGĂTOR. DAKINI este: apărătoarea învăţăturilor ezoterice [DHARMAPHALA-SHAKTI]; Zeiţa Celestă, expresie a INTUIŢIEI FENOMENALE; şi uneori Muză a INSPIRAŢIEI, în cazul celor TREI Mari Puteri Cosmice: TRIPURA BHAIRAVI, BAGALAMUKHI şi MATANGI. În tradiţia secretă ANUTTARA-TANTRA [VAJRAYANA], pentru a se indica în mod sigur DAKINI ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI, ea a fost denumită PANDARA. Ea este o exaltare a Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ROŞIE, asociată ELEMENTULUI FOC [AGNI] şi părţii de VEST a Universului, în timp ce BAGALAMUKHI este numită VAJRADAKINI-de-culoare-ROŞIE [TEJAS sau RAJAS], iar MATANGI este reprezentată de ISHVARI, nume ce desemnează de asemenea exaltarea Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ALBĂ, asociată cu elementul Spaţiului [AKASHA=ETERUL] şi CENTRUL UNIVERSULUI. PANDARA sau PANDARAVASINI este deci asociată FOCULUI [AGNI]. Astfel, culoarea ROŞIE asociată Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI este re-asociată în principal lui AGNI-FOCUL DEVORATOR DIVIN COSMIC, şi în plan secundar lui TEJAS-TATTVA şi RAJAS-GUNA-aspect comun şi totodată Specific al Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, după cum vom vedea mai târziu. Totuşi, pentru a indica Strălucirea Ei asemănătoare Soarelei [el însuşi fiind una din formele lui AGNI] şi pentru a nu o confunda cu TRIPURA SUNDARI - Răsăritul Creaţiei [sau KAMA-AGNI, FOCUL SACRU AL DORINŢEI DIVINULUI DE A CREA], BHAIRAVI este considerată ca guvernând punctul de Apus al Soarelui [TAPO-AGNI sau FOCUL TAPASULUI DIVIN şi AL SACRIFICIULUI PERMANENT AL CREATORULUI dar şi PUNCTUL CARDINAL SUD în aspectul de DAKINI], ELE nefiind decât două faze inevitabile ale procesului CICLIC al MANIFESTĂRII Unicului Soare Suprem ce apune [MOARE] pentru a se putea RENAŞTE a doua zi [în zorii unei noi KALPA] trezind cu o forţă şi mai mare TOTUL la VIAŢA prin LUMINA şi CĂLDURA Lui. Astfel, STRĂLUCIREA şi FRUMUSEŢEA ORBITOARE a lui TRIPURA BHAIRAVI SUNT ASPECTE LEGATE DE PUTEREA EMBRIONULUI-DE-AUR, pe care îl „coace” PRIN TAPAS-ul COSMIC.

Este bine să precizăm că DURGA are o formă de adorare a ei separată faţă de BHAIRAVI. Pentru a nu complica înţelegerea, ei îi va fi dedicat un studiu special. Mai trebuie să spunem că DURGA a încarnat Aspectul Distructiv al Zeiţei-Mamă. Asemeni lui KALI, însă, BHAIRAVI prezintă două FAŢETE ADORATORULUI SĂU-una este cea Distructivă, cealaltă este cea Binevoitoare. Am vorbit anterior despre termenul de RASA. El reprezintă în cazul lui TRIPURA BHAIRAVI aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul lui TRIPURA SUNDARI: Farmecul inefabil al Existenţei, AMRITA, izvorât din uniunea plină de fericire a lui SHIVA cu SHAKTI. Astfel, BHAIRAVI, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, ESTE LA NIVEL MACROCOSMIC, aflată într-o îmbrăţişare indescriptibilă cu BHAIRAVA. Uniunea lor produce SUNETUL COSMIC, SHABDHA, reprezentat de PRANAVA-BIJA. Ea nu mai este terifiantă, dar este INACCESIBILĂ [DURGA], Ea fiind CITADELA ascunsă a INIMII discipolului. Sub aspectul de SUNET, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă starea Primordială a lui SHABDHABRAHMAN. Ei îi aparţin Aspectele Supreme ale lui PRANAVA BIJA, fiind totodată dincolo de cele trei-stări [amintite în legătură cu PRANAVA-BIJA la timpul potrivit]. Înainte de a aborda alte aspecte ale lui TRIPURA BHAIRAVI este bine sa facem unele precizări necesare şi totodată indispensabile adorării eficiente a lui TRIPURA BHAIRAVI. Datorită Importanţei acestor precizări, este bine ca discipolul să mediteze asupra lor pentru a avea astfel acces la acea cunoaştere interioară a ASPECTELOR CREAŢIEI aşa cum sunt ele expuse aici. Datorită, de asemenea, gradului oarecum mărit de dificultate ridicat de realizarea practică a acestor noţiuni, ele sunt prezentate gradat, sub forma a trei teme majore. Considerăm Importantă păstrarea ordinii de prezentare a informaţiilor în timpul meditaţiei asupra acestora.

ASPECTE CARACTERISTICE şi FUNDAMENTALE

ale celei de-a cincia MAHAVIDYA,

TRIPURA BHAIRAVI, Puterea TAPAS-ului în MACROCOSMOS

Până acum am expus aspecte şi funcţii specifice lui TRIPURA BHAIRAVI, dar nu am insistat încă asupra aspectelor Fundamentale considerate Secrete, ale acestei Mari Puteri Cosmice, aspecte despre care am afirmat că vom reveni asupra lor. Primul aspect fundamental este cel de KULA - KUNDALINI - SHAKTI, Mult Adorata Putere a lui KAULA.

Celui care o adoră, spun textele, BHAIRAVI îi apare ca fiind INTENS STRĂLUCITOARE, COPLEŞITOARE şi INEGALABILĂ. Ajutând practicantul spiritual în transcenderea totală a limitărilor Egoismului, ea reprezintă Puterea ce-i oferă acestuia FORŢA VITALĂ DIVINĂ - Puterea Nesfârşită PRANA- ică Divină, care îl va ajuta să-şi reveleze Sine-le Suprem prin trezirea completă a energiei adormite în fiinţă, KUNDALINI SHAKTI, al cărui sediu static (FINAL) în fiinţă este SAHASRARA CHAKRA, şi al cărei centru dinamic este de obicei MULADHARA CHAKRA (sau orice alt centru la nivelul căruia se manifestă această energie). Se ştie din literatura textelor tradiţionale tantrice că există Patru Nivele Fundamentale ale Logosului Divin [Malinivijayottara Tantra numeşte 4 stadii, în timp ce Siddha Siddhanta Paddhati, atribuit lui GORAKHNATH, afirmă că VAK - SKATI are cinci stadii, al cincilea fiind MATRIKA]. În microcosmosul fiinţei, PARA, Prima Stare Supremă, Transcendentă a Sunetului Subtil este localizată în MULADHARA CHAKRA, celelalte trei nivele fiind PASHYANTI, MADHYAMA şi VAIKHARI. La nivel macrocosmic însă, PARAVAK reprezintă starea de echilibru perfect între TAMAS, RAJAS şi SATTVA GUNA, fără dualitate. De aceea toate formele şi sunetele, precum şi fonemele (MATRIKA) ce formează numele, îşi au rădăcina în PARAVAK, iar PARAVAK nu este altceva decât Conştiinţa Supremă (CHAITANYA). Malinivijayottara Tantra afirmă:

„Logosul, sau Cuvântul Atot- Transcendent (PARAVAK), conţine în germen toate Sastra sau Agama în forma lor de dincolo de cuvinte, în sensul pur simbolic. Acest Logos se materializează gradat în formă fizică ca silabe sau vocabule şi, acestea formează unitatea cuvântului. În materializarea sa preliminară ca Pashyanti, cele două aspecte ale conştiinţei (subiect - obiect, vorbitor - vorbit) sunt în întregime unite împreună şi cuvintele şi înţelesurile lor nu sunt separate deloc. Obiectele percepţiei în acest stadiu apar ca unite deplin cu subiectul. Prin intermediul stadiului Para, cuvintele şi sensurile lor sunt diferenţiate de celelalte în minte înainte de a fi rostite. În ultimul stadiu (PARA, n. n.) devine Vaikhari deoarece se exprimă ea însăşi prin cuvintele rostite de diferitele organe de vorbire. Astfel Para, formează în final sursa tuturor Shastra emanate ca rostiri în cuvinte din cele cinci feţe ale Supremei Fiinţe, care reprezintă încincita lui Shakti: Chit, Ananda, Iccha, Jnana şi Kriya. Cele cinci sisteme de revelare (a Sinelui Suprem, n. n.), care îşi au originea primordială în Paramashiva prin intermediul celor cinci puteri ale Lui, constituie cele 92 de şcoli de Tantra divizibile în trei clase şi numite Shiva, Rudra şi Bhairava. Prima din acestea menţine doctrina dualităţii specifică de obicei celor 10 sisteme. A doua clasă conţine optsprezece sisteme şi propune doctrina dualităţii-unitate sau Bhedabheda. Ultima, pe de altă parte, este unică în declararea adevărului etern în lumina Monismului Idealist şi predându-şi doctrina în 64 de sisteme.”

Iată de ce rădăcina suport (MULADHARA) ca bază de dezvoltare a corpului material, corespunzând ultimei TATTVA emanate în ordinea Creaţiei (PRITHIVI - TATTVA), este asociată lui PARAVAK în extensia lui finală, Creatoare a realităţii fizice prin MULA - PRAKRITI. MANTRA sămânţă (BIJA) a lui TRIPURA BHAIRAVI este Manifestarea Supremă a Sunetului Divin Creator (PARAVAK), fiind TRIPURA, conţinând Puterea Vorbirii (VAK -SHAKTI) în Manifestare, uniunea dintre SHAKTI (Principiul Lunar) şi SHIVA (Principiul Solar) prin TAPAS (Principiul Focului), şi conţinând Puterea întreită (TRIPURA SHAKTI) formată de Siddha Kaulesha Bhairavi, Sampatprada Bhairavi şi BHUVANESHVARI BHAIRAVI, aspecte inerente în MAHA -TRIPURA - BHAIRAVI [Jnanarnava Tantra afirmă că această BIJA MANTRA este esenţială în SHRI VIDYA PUJA]. BHAIRAVI deţine deci şi controlează perfect aspectele vorbirii (cele 8 SHAKTI „Secrete” (Rahasya Yogini) ce guvernează Puterile Vorbirii sunt, în tradiţia SHRI VIDYA: Vashini, KamesHvari, Modini, Aruna, Vimala, Jayini, Sarveshvari şi Kaulini - ele sunt aspecte ale unora din cele 10 Maha Vidya) şi corelarea perfectă dintre gând - cuvânt - acţiune în corpul adoratorului Ei. KAULINI, Stăpânind complet TAMAS - GUNA, este numele dat acelei SHAKTI care interiorizează vorbirea, cuvintele rostite având o natură lunară, secretă, nocturnă.

Fluture

atat de verde

ELOGIUL ETERNULUI FEMININ ŞI AL MISTERULUI FEMINITĂŢII CARE EXISTĂ ÎN FIECARE FEMEIE

de Gregorian Bivolaru

Motto: "Ceea ce vrea femeia şi care este bun vrea şi Dumnezeu."

Chiar şi pentru cei care nu sunt iniţiaţi, femininul fiinţei are o tainică rezonanţă cu sentimentul poetic. În cazul fiinţelor umane care aspiră să descopere sufletul soră, această căutare pătimaşă vizează, în fond, descoperirea jumătăţii polar opuse, care ne lipseşte. În realitate, această căutare ilustrează dorinţa inconştientă de a atinge starea androginală. În sfera manifestării, unele fiinţe umane presimt, iar altele chiar intuiesc că, dincolo de pulsaţia binară plus-minus, yang-yin, solar-lunar, masculin-feminin, se găseşte misteriosul necunoscut şi infinit sau, altfel spus, DUMNEZEU TATĂL, care lucrează neîncetat.


Îmi amintesc că, atunci când am început să practic yoga, într-o anumită etapă am avut posibilitatea să studiez un anumit text tantric, în care am descoperit o frază care, în acea perioadă, mi-a apărut ca fiind surprinzătoare. Iată care era acea SUTRA pe care am memorat-o : „Dacă un practicant al sistemului TANTRA va putea să înţeleagă sufletul unei femei, datorită stării sale de identificare perfectă (SAMYAMA), el va putea cunoaşte în felul acesta lumea, împreună cu forţele oculte care se află în spatele ei şi totodată va putea să-L găsească pe BRAHMAN (DUMNEZEU) cel Atotputernic şi Etern, care există dincolo de această lume.”

Această frază mi-a apărut atunci în acelaşi timp banală, dar totodată fascinantă şi enigmatică. Dacă era lecturată într-un mod superficial, ea te făcea să te gândeşti la acel gen de aşa-zise clişee pe care le întâlnim în unele tradiţii milenare. Străvechiul arhetip al lui ANIMA MUNDI (sau, altfel spus, al SUFLETULUI LUMII) s-a perpetuat în tradiţiile ezoterice ale Occidentului încă din antichitate şi despre acest aspect se poate spune că, într-un anume fel, mulţi oameni au intuiţia unei fascinante legături intime a Femeii cu natura Lumii. Chiar merită să ne amintim că nu este deloc întâmplător faptul că cea de-a XX-a lamelă a Tarotului, ce înfăţişează LUMEA, are drept simbol în centrul său o femeie nudă şi frumoasă, care evocă, pentru cei iniţiaţi, MISTERUL lui SHAKTI.

Referitor la acea SUTRA pe care am citat-o este necesar să adaug că, atunci când am citit-o, am avut fulgerător intuiţia unui adevăr care se ascundea în spatele adevărului aparent al acelor cuvinte. Atunci am început să intuiesc că fără îndoială „ceva” misterios se ascundea în spatele LUMII şi aş putea spune că, dupa aceea, respectiva intuiţie s-a instalat în conştiinţa mea pentru totdeauna. Acea enigmă care a fost intuită în respectiva SUTRA a rămas vie în mine mulţi ani, în cursul transformării spirituale devenind chiar un fel de idee forţă care, în timp, a devenit un far călăuzitor ce m-a ajutat mult.

Orice transformare spirituală ascunde, fără îndoială, nenumărate paradoxuri. În ansamblul lor, majoritatea tradiţiilor înţelepciunii, de îndată ce încep să indice calea sinuoasă a transformării spirtituale, stabilind repere şi etape esenţiale, nu ezită să sfătuiască, ba chiar să interzică adeseori în mod dogmatic, orice formă de asociere sau tovărăşie cu fiinţele de sex femeiesc. În perioada în care a compus imnuri care erau dedicate Zeiţei MAMĂ, marele înţelept şi yoghin SHANKARACHARYA a scris, din cauza faptului că respingea femeia şi feminitatea, următoarele: „Dintre toate formele de naştere, naşterea omenească este cea mai dificilă de obţinut; chiar şi mai dificilă este însă aceea într-un corp masculin.”

Fie că aparţin Orientului sau Occidentului, un mare număr de tradiţii cu finalitate mânăstirească – ce propovăduiesc asceza şi renunţarea ca fiind unice modalităţi de eliberare spirituală – insistă în mod irevocabil asupra necesităţii de a te îndeparta de tot ceea ce este direct sau indirect legat de feminitate, care în viziunea lor este cauza tuturor devierilor senzuale şi lumeşti, fiind totodată privită ca obiectul multor tentaţii.

Acea SUTRA vorbea însă despre sufletul femeii şi conţinea un secret a cărui înţelegere intimă şi profundă putea să conducă la o cunoaştere cu mult mai vastă. SUTRA respectivă făcea referire la acea cunoaştere care se află în spatele acestei lumi şi chiar dincolo de toate acestea. Dar noi ştim că în spatele energiilor oculte ale acestei lumi nu există nimic altceva în afara lui DUMNEZEU TATĂL, care totodată este Absolutul şi misteriosul Necunoscut. Acea SUTRA revela într-un anume fel o mare taină. Înteleasă aşa cum trebuie, acea SUTRA urmărea să ne facă să înţelegem că a cunoaşte prin identificare perfectă (SAMYAMA) sufletul unei femei ne poate totodată ajuta să cunoaştem misterele Creaţiei şi, mai mult decat atât, ne poate ajuta chiar să-L descoperim pe DUMNEZEU TATĂL.

Mesajul acelei SUTRA a făcut apoi să rezoneze într-un mod profund „ceva” în fiinţa mea. Ulterior, am meditat adeseori asupra mesajului enigmatic al acelei SUTRA. Încetul cu încetul, am simţit cum acel mesaj îmi invadează literalmente întreaga fiinţă ca şi cum el mi-ar fi trezit, într-un anume fel, fiecare celulă. Apoi, acea stare inefabilă care a apărut s-a amplificat în mod gradat şi mi-a însufleţit fiinţa, făcând adeseori să apară un intens şi profund fior înălţător. Atunci când respectiva stare a devenit din ce în ce mai amplă şi copleşitoare am meditat adânc asupra ei.

Am constat, în timp, că ceea ce se instala în universul meu lăuntric prin evocarea magiei acelor cuvinte din acea SUTRA era totodată o mare fecunditate. Ea era, aş putea spune, şi o stare poetică intensă. Acea SUTRA făcea deci să se trezeasca în universul meu lăuntric şi o stare intimă şi inefabilă de poezie. Apărea în acelaşi timp o stare spontană de transfigurare şi percepţia întregii lumi şi chiar a propriei mele fiinţe devenea cu totul alta. Tocmai pentru a o defini, aş putea spune ca acea stare era în acelaşi timp şi o inefabilă trăire poetică. Atunci când intram în acea stare descopeream ritmuri tainice şi o indescriptibilă „muzică” ce circula atât prin tot ceea ce exista în fiinţa mea, cât şi prin ceea ce era în afara mea. Totodată începea să mi se reveleze o tainică realitate, care exista în simultaneitate dincolo de toate realităţile parţiale şi ea mă făcea să trăiesc ceva misterios, extatic şi îmbătător. Acea stare care mi se revela era magică şi totodată poetică.

Ulterior am realizat, datorită intensităţii acelei experienţe, care devenea din ce în ce mai profundă şi clară, că multe fiinţe umane caută să trăiscă şi să înţeleagă într-un mod, aş putea spune poetic, fiinţele, fenomenele şi lucrurile. Acum aş putea spune că atunci intram, fără îndoială, în stări profunde de transă benefică şi eram adeseori însufleţit de o nevoie aproape viscerală de a trăi magia şi poezia Vieţii. Acea indescriptibilă îngemănare a magiei şi a poeziei, pe care o trăiam plenar, făcea să se reveleze în fiinţa mea o condiţie a sufletului care pătrunde natura tuturor lucrurilor, pentru a descoperi în toate acestea vibraţia intimă a ceea ce ele au interior. Muzica enigmatică şi esenţială pe care o vehicula forma lor mă făcea să descopăr anumite mesaje subtile care se ascundeau dincolo de ele.

Atunci când trăiam intens şi profund această stare aveam sentimentul că ea este o experienţă complexă şi incomunicabilă. Dincolo de toate acestea, aveam însă sentimentul că trăiesc ceva care era într-un mod esenţial feminin. Acest ceva profund feminin care era conţinut în universul meu lăuntric îmi apărea ca un corp, simultan nou şi vechi, care exista în trupul meu. Acel ceva feminin era un corp de magie şi de poezie.

Prin repetare şi prin aprofundare gradată, acea stare a declanşat în mine transformări profunde. Mai târziu am ajuns să realizez că de fapt nu există filozofie veritabilă, nici religie şi nici spiritualitate veritabilă fără poezie, fara transfigurare, fără magie şi nici fără eros conştient. Eternul Feminin (care în Orient este prefigurat de starea de SHAKTI) este ceea ce conferă spiritualităţii o anumită poezie, magie, transfigurare şi mister.

Referitor la aceste stări pe care le-am descris anterior aş putea sa mai adaug că, pe la vârsta de nouă ani, un eveniment extraordinar m-a făcut să devin conştient de destinul meu spiritual. Îmi amintesc că, la vârsta la care mulţi băieţi sunt tentaţi să se masturbeze, eu eram cuprins în întregul trup de o exaltare inexplicabilă şi chiar extatică, ce mă făcea să pătrund într-o lume misterioasă şi feerică, lume care, în viziunea mea de atunci, era imaginară şi care mi se dezvăluia ca fiind nelimitată. Acel tărâm misterios şi feeric în care pătrundeam era alcătuit din arabescuri gigantice, nemaivăzute şi turbioane viu colorate. Totodată, acea trăire mă facea să mă scufund într-o stare de interioritate atemporală. În felul acesta, erosul trupesc şi pulsional era într-un anume mod înlocuit la mine – de fapt, aş putea spune ca era sublimat – prin intermediul unui altfel de eros mult mai subtil, intangibil, care circula mai mult prin universul meu psihic decât prin simţuri, hrănindu-mă cu stări şi imagini feerice, ce declanşau în mine îmbătătoare elanuri mistice.

Cu toate că eram o natură tăcută şi singuratică, atunci când uneori mă întorceam de la şcoală împreună cu două fetiţe de vârsta mea, simţeam imboldul să le povestesc anumite povestioare extraordinare. Realizam, mai ales atunci, că lumea mirifică şi fermecătoare ce exista în mine nu putea fi înţeleasă şi împartăşită decât de acele două fetiţe, care îmi amintesc că erau foarte atente la tot ceea ce le spuneam. Această intimă stare de ascultare a lor producea în mine un fel de stimulare constantă, care alimenta în felul acesta o aspiraţie înălţătoare, euforizantă, a erosului meu inconştient, ce se afla în efervescenţă. Acum aş putea spune că atunci apărea o simbioză perfectă între receptivitatea acelor două fetiţe şi activitatea interioară, spontană, a imaginaţiei mele creatoare.

Pe atunci, fără să-mi dau seama, prin tot ceea ce făceam eram deja pe cale să curtez MUZA inspiraţiei. Totodată, eu dialogam cu erosul şi chiar realizam – fără să ştiu – primele sublimări ale energiei amoroase, într-o deplină stare de inocenţă. Mult mai târziu am ajuns să înţeleg că erosul, în cazul meu, era mult mai mult mobilizat de feminitatea mea interioară decât de masculinitatea mea exterioară. Starea de ascultare este, fără îndoială, o activitate feminină care invită într-un mod cât se poate de natural la confesiune şi la o activare eliberatoare a imaginaţiei creatoare.

Fiinţele umane care nutresc o intensă stare de aspiraţie spirituală ajung să trăiască într-o tainică lume intermediară, care este tangentă cu două realităţi complementare: realitatea Lumii vizibile şi cea a Lumii invizibile. Angrenarea plină de aspiraţie pe o cale spirituală are drept ţel reconcilierea acestor două lumi în universul fiinţei, facându-le până la urmă să devină mutual interschimbabile. Realităţile lor respective se amestecă şi se topesc la un moment dat în realitatea fiinţei în care ele dobândesc un sens unic.

Prin însăşi natura sa biologică, vitală şi psihică, femeia trăieşte într-o lume asemănătoare, între manifestat şi nemanifestat, în cadrul căreia percepţia şi înţelegerea lucrurilor, fenomenelor şi a fiinţelor au un caracter mai mult estetic, aş putea spune, decât moral. Vreau să subliniez că aici folosesc cuvântul „ESTETIC” în sensul său cel mai vast şi totodată cel mai profund: cuvântul grecesc AISTHETIKOS exprimă de fapt o facultate inefabilă de a fi pătruns, care ne face să simţim într-un mod intens şi profund unitatea armonioasă a lucrurilor şi fiinţelor. Această facultate este, am putea spune, preponderentă şi inerentă feminităţii. Femeia simte într-un mod intuitiv înainte ca să ştie, bărbatul vrea să ştie înainte ca să simtă, femeia trăieşte pentru a înţelege, bărbatul trebuie să înţeleagă pentru a ajunge să simtă că trăieşte. Nu trebuie de asemenea să uităm că termenul „filozofie” este de genul feminin.

Pentru aceia care privesc cu o mare atenţie realitatea înconjurătoare, este profund semnificativ faptul că mai ales lumea poeziei şi a artei este atât de impregnată de prezenţa feminină. Acest aspect este valabil chiar dacă majoritatea autorilor care au oferit umanităţii cele mai mari capodopere aparţin sexului masculin. Chiar merită să ne punem întrebarea dacă nu cumva prin ei se manifestă mai ales aspectul feminin.

Astăzi aş putea spune că, datorită unei tainice magnetizări interioare, a cărei subtilitate şi amploare a crescut în timp, am devenit în mod gradat conştient de importanţa stării androginale. Acest proces a fost însoţit de o conştientizare din ce în ce mai profundă a femininului interior. Prin trezirea stării androginale respectiva sensibilitate feminină pe care dexteritatea masculină o utilizează este apoi manifestată într-un mod amplu şi plenar.

Spiritualitatea împreună cu arta şi poezia sunt, am putea spune, o continuitate a naturii în fiinţa umană. Atunci când acţionează împreună, într-o deplină simbioză, ele „fecundează” sufletul uman. Femininul nu este doar într-un mod simbolic legat de natură. Mai mult decât atât, femininul este deţinătorul (cel mai adesea nebănuit) al secretelor naturii şi totodată este altarul ce se află în aer liber al esenţei sale.

Fiind în acelaşi timp dătătoare şi hrănitoare a Vieţii, Femeia încarnează realitatea naturii umane finalizate. Ea a exercitat această misiune sacerdotală încă din zorii istoriei, atunci când ea „conspira” cu natura, semănând primele seminţe, care au dat naştere agriculturii, în timp ce barbaţii conspirau hăituind vânatul în păduri sau urzindu-şi planurile care urmau să-i conducă la razboaie interminabile şi la distrugerea organizată a naturii.

La ora actuală, mai ales prin intermediul artei, femininul se manifestă în lume, iar în Orient femininul îi însoţeşte pe aspiranţi de-a lungul itinerariului lor spiritual, mai ales prin intermediul sistemului TANTRA YOGA. Atingerea stării androginale glorioase este un aliaj alchimic al masculinului şi al femininului care face să apară o a treia entitate misterioasă, de care se pot bucura numai aceia care au atins această stare extraordinară.

În continuare aş vrea să insist asupra a ceea ce este definit în limba latină prin expresia NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ) a femininului, căci nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că, prin intermediul femininului, Spiritul, sau altfel spus invizibilul, dobândeşte o substanţă prin care experienţa îl face apoi apt să fie recunoscut. Privită din acest punct de vedere, natura masculinului ne apare, în conformitate cu o altă expresie latină, ca fiind NATURA NATURATA (care în limba română se traduce prin: ANSAMBLUL LUCRURILOR ŞI FIINŢELOR CREATE), aceasta datorită unui tranzit biologic şi psihic în matricea femininului.

După aceea, numai printr-o anumită formă de trecere iniţiatică, retroactivă, în conştiinţa matricială a femininului, bărbatul va putea sa acceadă la condiţia unei aşa-zise NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ) care este într-un anume fel compatibilă cu natura lumii în care el trăieşte. Atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere, reîntoarcerea vitală, psihică, mentală şi spirituală a bărbatului IN UTERO (în uterul femeii) urmăreşte de fapt să inverseze, într-un anume fel, această transformare tainică ce conduce la reunificarea în fiinţa sa a celor două aspecte polar opuse, complementare, ale naturii.

S-ar putea spune că prin intermediul acestui SUI-GENERIS film care este proiectat de-a-ndoaselea (sau altfel spus de la sfârşit către început) este astfel realizată şi profund conştientizată în fiinţa bărbatului o a doua naştere spirituală, tainică. Acest mod misterios de a proceda, care este cunoscut de cei initiaţi, rezumă calea iniţiatica ce este preconizată de metodologia secretă tantrică.

Dacă ne referim la exemplul fascinant al Indiei, se poate spune că India este de neconceput fără evidenţa omniprezenţei femininului, care este revelat prin intermediul conceptului de SHAKTI. Religia milenară a Indiei este singura în care zeii trăiesc în mod etern în cuplu, iubitele lor fiind adesea nişte modalităţi de acces de care trebuie să se ţină seama atunci când se urmăreşte adorarea lor şi fuziunea profundă şi intensă cu ei. În ceea ce priveşte exemplele umane, este necesar să ne amintim despre faimosul cuplu spiritual Sarada Devi şi Ramakrishna. Această concepţie milenară a înţelepciunii afirmă interdependenţa tainică a celor două principii, respectiv masculinul şi femininul şi susţine nediferenţierea lor în sânul fiinţei.

În cazul în care fiinţa umană atinge starea androginală glorioasă, această nediferenţiere care survine prin trezirea armonioasă a masculinului şi a femininului în cadrul universului ei lăuntric este chiar evidentă. Pe de altă parte, în opoziţie cu concepţia occidentală, femininul sau SHAKTI în tradiţia indiană este activ, în timp ce masculinul sau altfel spus SHIVA este pasiv. Cu toate acestea, noţiunea de activitate aici trebuie să fie înţeleasă în sensul unei interiorităţi absolute. SHAKTI (energia feminină) acţionează în permanenţă asupra universului interior sau altfel spus asupra MICROCOSMOSULUI fiinţei încarnate în acelaşi fel în care ea (SHAKTI) acţionează prin intermediul fenomenelor naturii şi nu asupra acestora. Prin intermediul acestei reactivări, această acţiune tainică ce este în întregime interioară are efecte multiple asupra lumii exterioare. Aceste efecte tainice sunt de altfel în strânsă legătură cu nivelul de conştiinţă al fiinţei umane în care acţionează SHAKTI (energia feminină), cu gradul de cunoaştere sau de ignoranţă pe care acea fiinţă umană o are cu privire la acţiunea sa în toate sferele şi părţile componente ale universului său lăuntric.

SHAKTI (energia feminină) este prin urmare NATURA NATURANTE (care în limba română se traduce prin: NATURA CARE CREEAZĂ), a Zeului a cărui iubită ea este în eternitate. Întocmai ca şi în cazul celor zece Mari Puteri Cosmice, rolul cel tainic al lui SHAKTI constă în a face să devină cât mai “NATURALI” credincioşii, adoratorii şi aspiranţii, pentru ca astfel ei să poată realiza în universul lor lăuntric natura intim unită şi extatică a cuplului amoros pe care ei îl alcătuiesc. Datorită faptului că în felul acesta “bucla” se închide, ei ajung la rândul lor să cunoască experienţa stării de non-dualitate şi se regăsesc apoi unificaţi în fiinţa lor. Repetând şi aprofundând această stare iniţiatică, ei ating în felul acesta, în mod gradat, starea androginală glorioasă. Natura fascinantă a lui SHAKTI (energia feminină) este înconjurată de un mare mister la care se adaugă misterul ultim, spiritual, transcendental al iubitului său (ZEUL, cum ar fi, spre exemplu, SHIVA) cu privire la care ea singură deţine toate secretele.

SHIVA, VISHNU sau KRISHNA trăiesc fiecare într-un tărâm misterios, care nu poate fi definit şi care totodată este inaccesibil. Cu toate acestea, graţie prezenţei, persistenţei şi activităţii fascinante şi misterioase a lui PARVATI, care este iubita lui SHIVA, sau a celor zece Mari Puteri Cosmice, natura fiinţei umane care aspiră să atingă starea de eliberare spirituală se trezeşte, se deschide şi înfloreşte devenind în mod gradat capabilă să primească în universul ei lăuntric experienţa extatică, iluminatoare a realităţii ultime.

Ştiind toate acestea este necesar să ne punem unele întrebări:
„Care este în realitate rolul femininului misterios, care cel mai adesea nu poate fi înţeles?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios, în cazul căruia un mare număr de adepţi ai anumitor căi spirituale, ce erau furibunzi şi îndârjiţi, au fugit de el întocmai ca de ciumă?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care trubadurii l-au cântat şi l-au preamărit ca fiind o manifestare tainică a Sfântului Duh?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care marii poeţi l-au venerat, mai ales datorită nostalgiei lor pentru momentul începuturilor?
Care a fost în realitate rolul femininului misterios pe care marii înţelepţi şi clarvăzători ai VEDELOR l-au comparat cu răsăritul, cu imensitatea cerului înstelat, cu strălucirile paradisiace, cu frumuseţile cereşti şi cu starea de puritate ideală, pe care nici zeii şi nici oamenii nu-l cunosc în esenţa sa?
Ce este în realitate acest feminin omniprezent şi absorbant pe care yoghinii tantrici îl adoră şi îl invocă în acelaşi timp, dorind să fie în întregime aspiraţi, inspiraţi şi transformaţi de misterul său şi pe care o tradiţie gigantică cum este aceea a Indiei l-a făcut să se nască în multiplele ipostaze fermecătoare ale devenirii?
Ce este oare acest feminin fascinant şi misterios care nu cere altceva decât să se trezească şi să înflorească aşa cum trebuie în fiecare dintre noi?”

Simbolic vorbind, acest feminin fascinant şi misterios este un vas virgin, dar care totdeauna este primitor, binevoitor şi prietenos. Fiecare picătură care cade în el, îl face să intre în tainică stare de rezonanţă ocultă, toate părţile sale componente se manifestă ca şi cum fiecare picătură ce există ar fi intim unită cu un gigantic ocean şi totodată este ea însăşi un ocean. Aceste caracteristici ale sale ne revelează misterul structurării holografice a întregii manifestări în care Partea este în Tot şi Totul este în Parte. În cazul său, totul se petrece ca şi cum el ar fi acelaşi unic ocean care cade şi se manifestă prin fiecare picătură.

Acest feminin fascinant şi misterios prezintă totodată o capacitate specifică, ce face să apară ceea ce vrea Spiritul. Acest feminin fascinant şi misterios este acceptarea ce face să se nască lumina Spiritului în substanţa dureroasă a Lumii. Acest feminin fascinant şi misterios hrăneşte totul, fără încetare şi fără a aştepta nimic în schimb, cu chintesenţa vieţii. Acest feminin fascinant şi misterios este acela care conferă transcendenţei imanenţa sa. Acest feminin fascinant şi misterios este experienţa interioară şi misterioasă a fiinţei. Prin intermediul femininului fascinant şi misterios, SHIVA îşi manifestă voinţa sa şi datorită lui (femininului fascinant şi misterios) el nu este un SHAVA (cadavru, în limba sanscrită).

A vorbi despre femininul interior este aproape un pleonasm, deoarece prin definiţie biologică femininul este ceva interior şi tainic. A ne scufunda trup şi suflet în universul nostru interior nu înseamnă totodată că ne întâlnim cu feminitatea noastră? Oare nu acesta este motivul pentru care marea majoritate a bărbaţilor asa-zişi macho (bărbaţii macho sunt aceia care dau dovadă de machism. Machismul este o ideologie şi totodată un comportament care se bazează pe ideea falsă ca bărbatul trebuie să domine din toate punctele de vedere, inclusiv social, femeia şi că el trebuie să facă să primeze în tot şi în toate presupusele virtuţi virile) se cramponează cu încăpăţânare să rămână la suprafaţa fiinţei lor, complăcându-se într-o penibilă stare de superficialitate, de frică să nu piardă cumva identitatea lor masculină de împrumut? Această tendinţă chixo-comică persistă încă, din nefericire, la unii bărbaţi ignoranţi care frecventează cursurile de yoga.

Atunci când ne angrenăm, plini de aspiraţie şi perseverenţă, pe o cale spirituală autentică, viaţa noastră spirituală este o perpetuă transformare. Traiectoria sa sinuoasă avansează într-un mod indefinit către o spiritualizare din ce în ce mai intensă şi însufleţitoare a tuturor aspectelor existenţei noastre de zi cu zi. Ghidul spiritual, mai ales pentru aceia care au cunoscut unul în „carne şi oase”, trebuie să se transforme într-un ghid spiritual interior. Această metamorfoză se produce întocmai ca un lent proces de topire în lanţ ce este dependent de profunzimea transformării noastre lăuntrice.

În cursul acestui proces, aportul spiritual al ghidului exterior se dizolvă în tainica şi substanţiala măduvă a conştiinţei, făcând să apară în felul acesta o sevă hrănitoare, din care va lua naştere un SUI GENERIS „corp al adevărului”, care va invada, puţin câte puţin, întreaga fiinţă. Aceasta este o fază importantă a transformării noastre lăuntrice. Ghidul interior este acea prezenţă infailibilă care mărturiseşte despre autenticitatea pe care am atins-o prin intermediul învăţăturilor ghidului spiritual exterior.

În această etapă, noi putem să observăm în ce mod acţionează o prezenţă feminină, comportându-se adesea întocmai ca o oglindă a ghidului spiritual interior, pe care-l stimulează şi îl pune la încercare, cerând fără încetare ca el să apară cât mai adesea la suprafaţa fiinţei noastre, pentru a face să se expansioneze acest „corp al adevărului” dincolo de limitele existenţiale. În felul acesta el va deveni un ghid spiritual interior care reacţionează cu uşurinţă.

Absenţa transfigurării, desacralizarea aproape completă a vieţii pe care ne-o impune lumea modernă l-a făcut pe bărbat să uite că există MUZE şi că ele sunt tot timpul printre noi. Dacă ghidul spiritual este un model de înţelepciune, MUZA este un model fascinant de frumuseţe şi graţie la care aspiră sufletul. Funcţia sa constă în a conduce sufletul către LOGOS prin canalul erosului transfigurator care este perfect controlat în cazul acelora care se folosesc aşa cum trebuie de continenţa amoroasă.

Nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că amorul cu continenţă şi transfigurare este în realitate o asceză a plăcerii, în care cei doi iubiţi consideră amorul ca fiind un mijloc şi nu ca fiind un scop în sine. Ascetismul pur şi dur, care cel mai adesea este lipsit de poezie şi de o anumită estetică, refulează în general acest proces perfect natural, respingând orice intervenţie a MUZEI care catalizează într-un mod tainic experienţa beatitudinii.

În cazul bărbaţilor care frecventează cursurile acestei şcoli spirituale, ei s-ar putea orienta să-şi descopere MUZA în una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, care fără îndoială se manifestă prin femeia iubită. Fie că ştie sau nu ştie aceasta, fiecare femeie manifestă în universul său lăuntric, într-un anume mod, preponderenţa unei stări tainice de rezonanţă cu arhetipul uneia dintre cele zece Mari Puteri Cosmice. Apropiindu-se plin de adoraţie şi transfigurare de fiinţa iubită, bărbatul poate să descopere în femeia iubită arhetipul uneia dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, cu care iubita sa rezonează într-un mod preponderent.

Descoperind care este arhetipul iubitei sale, bărbatul va putea după aceea să contemple aproape de fiecare dată în femeia pe care o iubeşte MUZA care îl inspiră şi îl ajută să se transforme din toate punctele de vedere. Prin intermediul acestei revelaţii, bărbatul va aprecia la justa sa valoare ajutorul pe care i-l poate oferi eternul feminin şi acest proces îl va face, printre altele, să accelereze trezirea şi înflorirea în propriul său univers lăuntric a stării androginale.

În ceea ce priveşte atât abstinenţa, cât şi ascetismul, trebuie să avem în vedere că acestea pot uneori sa devină nişte nevroze, printre multe altele. O spiritualitate care trebuie să conducă la reconcilierea opuşilor complementari şi chiar a contrariilor trebuie să pornească de la conjugarea armonioasă şi metodică a ascetismului şi a erotismului. O asemenea alternativă este amorul transfigurator care se bazează pe iubire reciprocă pe continenţă sexuală deplină. Dacă noi ne-am născut cu toţii dintr-un cuplu ar trebui să ne gândim că şi exerciţiile spirituale, atât cele mai entuziasmante sau pasionante, cât şi cele mai periculoase, pot fi trăite în sânul vieţii de cuplu, acolo unde toate măştile şi ultimele subterfugii ale egoului cad literalmente.

Chiar merită să ne amintim că în cazul fiinţei umane care trăieşte o mare iubire şi reuşeşte să iubească fără măsură, egoul este cu uşurinţă transcens. Tocmai de aceea marii înţelepţi au spus că atunci când intră cu adevărat iubirea, iese egoul şi atunci când egoul vine înapoi şi ne acaparează, iese din noi iubirea.

Mulţi dintre noi putem să învăţăm pe dinafară timp de ani de zile un anumit rol, fără să-i înţelegem totuşi sensul care îl însufleţeşte. Tocmai de aceea în anumite situaţii aşa-zisa noastră viaţă „spirituală” poate să nu fie altceva decât un plagiat vulgar al unei învăţături spirituale sublime. Constanta prezenţă în viaţa noastră a unei femei pe care o iubim poate să devină interlocutorul infailibil care ne obligă să ieşim din rol, pentru a intra în actualizare. Inspiratoare şi totodată revelatoare, femeia iubită poate să reacţioneze întocmai ca o cutie de rezonanţă ce vibrează la ecourile ghidului spiritual.

Prezenţa feminină a iubitei, care era pentru noi la început insondabilă şi misterioasă, va deveni încetul cu încetul o realitate care va trezi în noi starea androginală, ajutându-ne astfel să ne transformăm atât în afară, cât şi înăuntru. Prin intermediul femeii iubite, întreaga noastră spiritualitate se va încarna şi se va actualiza. Femeia iubită ne va ajuta să redescoperim şi să realizăm sub nişte unghiuri noi, care sunt mai apropiate de simplitatea realului, tot ceea ce noi credeam că am integrat. Exigenţa iubirii sale va fi pentru fiecare bărbat cel mai purificator filtru magic.

Prin iubirea care îi leagă şi îi face să devină unul, cei doi iubiţi se vor descoperi fiecare cu ajutorul celuilalt. În felul acesta, bărbatul va descoperi că ea (femeia) aspiră cu ardoare ca el să-i înţeleagă profunzimea sufletului şi va constata că sufletul lui începe deja să aducă o tainică lumină în noaptea secretă a universului ei lăuntric. Prin libertatea sa tainică şi înnăscută ce caracterizează condiţia sa de femeie şi prin dăruirea sa de a fi totodată pentru bărbat o SUI GENERIS „mamă” care îl „hrăneşte” şi îl ajută să se „nască”, ea îl va ajuta în fiecare zi să recunoască lumea ca fiind o misterioasă continuitate indisociabilă a Spiritului.

Prin transparenţa şi adevărul său, care ni se revelează prin tot ceea ce ea este, bărbatul va începe la un moment dat să intuiască şi apoi va ajunge să cunoască REALITATEA ULUITOARE ŞI ÎNCÂNTĂTOARE CARE EXISTĂ ÎN SPATELE ACESTEI LUMI. APROFUNDÂND APOI ACEASTĂ CUNOAŞTERE, BĂRBATUL VA DESCOPERI CĂ, DINCOLO DE TOATE ACESTEA, EXISTĂ DUMNEZEU TATĂL, CARE ÎN ETERNITATE VEGHEAZĂ ŞI ÎMBRĂŢIŞEAZĂ TOTUL.

yogaesoteric
8 Martie 2007