Parisul, dragostea mea...

"- Esti faimoasa, libera si traiesti la Paris, dar... singura. Nu-ti lipsesc tandretea, mangaierile, atingerile unui barbat? Nu ti se pare ca-ti refuzi niste momente de fericire, fie ele si efemere?

Parisul, dragostea mea...

- Cateodata ma mai aprind si eu dupa cineva, fiindca mi-e dor de o atingere. Dar ma inchin. Sau zic un rozariu. Este medicamentul perfect pentru toate pornirile. Bine, eu trebuie sa spun cate un rozariu in fiecare zi, la ce porniri am! Hahaha! La rozariu o invoci mereu pe Fecioara Maria care te ajuta sa fii atrasa de duhul pur, nu de duhul impur. Pana la urma, nevoia de afectiune e nevoia de Dumnezeu din celalalt. Sufletul omului este facut pe masura lui Dumnezeu. Nu-l poate umple decat Dumnezeu. Cu orice altceva ai incerca sa-l umpli, nu-ti va ajunge niciodata, nu te va satura niciodata de tot. Disperarea asta de a trai viata cu orice chip, de a nu precupeti nici o clipa, trairismul asta, e tot o lipsa a credintei. Castitatea mi-a adus o pace si un calm pe care nu le cunosteam. De cand sunt din nou singura, foarte multi barbati roiesc in jurul meu. Si trebuie sa ma apar prin rugaciune si sa am mult discernamant, ca sa-mi dau seama daca ma vor pe mine, cu adevarat, sau pe Rona Hartner, fiindca da bine s-o ai in palmares. Nu am de gand sa aduc pe oricine pe post de tata surogat. N-as mai accepta un om fara credinta, indiferent de cat de frumos, destept sau bogat ar fi. Daca Dumnezeu nu-mi scoate in cale pe nimeni, stau cuminte, in pacea mea, si-mi vad de treaba!"

sursa: http://www.formula-as.ro/2009/877/lumea-romaneasca-24/la-paris-cu-rona-hartner-11363