Calea spre Tine

"Cât de minunat este să-l poţi admira pe cel pe care-l iubeşti! În plină lumină a zilei, cu totală luciditate. Aşa cum priveşti soarele. Aşa că voi veni să te văd dimineaţa şi din felul în care te voi privi vei şti că te iubesc, că sunt tulburată de vocea ta, de ochii tăi, de zâmbetul tău strălucitor şi de sunetul paşilor tăi. Te voi vedea şi sunt fericită, înspăimântător de fericită, pentru că sunt aproape de tine". Anaïs Nin

"Tremuram înfiorată de o imensă, imensă bucurie. Frig şi febră şi lumină, o iluminare, o vizitare, prin întreg corpul, fiorul unei prezenţe. Lumina şi cerul in trup, Dumnezeu în trup, şi eu dizolvându-mă în Dumnezeu. M-am dizolvat în Dumnezeu. Nici o imagine. Simţeam spaţiu, aur, puritate, extaz, imensitate, o profundă, ineluctabilă comuniune. Am plâns de bucurie. Am ştiut atunci că nu aveam nevoie de dogme ca să comunic cu El; nu aveam nevoie decât să trăiesc, să iubesc şi să sufăr. Nu aveam nevoie de nici un om sau preot ca să comunic cu El. Trăindu-mi viaţa, pasiunile, creaţia până la limită, intram în legătură cu cerul, cu lumina şi cu Dumnezeu." Anaïs Nin


"Mă simt inepuizabilă! În loc să lupt, eu farmec; în loc să înfurii, eu îi fac pe ceilalţi să se topească. Şi zâmbesc uşor, ca o mamă obosită căreia copiii i-au jucat prea multe feste. Mă simt mamă a tot şi a toate - pântecele şi pământul, cu imense aripi protectoare! Pasiune şi simţ matern contopite - mamă precum noaptea, acoperind lumea, învelind-o, murmurându-i cântece de leagăn ca să-i aline durerea." Anaïs Nin

"Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timidităţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilităţile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult şi în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când se revarsă asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă şi mătase şi să-i lipesc din nou de mine." Anaïs Nin