Motto
: „Adorația
este
atitudinea celui care se pune in prezența lui Dumnezeu și se lasa
atins de splendoarea Sa, de ințelepciunea Sa și de iubirea Sa
infinita.”
Stim
cu toate ca atunci cand adoram un aspect al divinului acesta se va
manifesta pentru noi cel putin cu aceeasi viteza si intensitate pe
care noi am exprimat-o anterior, bucuria Lui necunoscand limite. Ne
ramane sa speram ca vom fi constiente clipa de clipa, fie ca suntem
sau nu in prezenta iubitului nostru manifestat in corp fizic, si vom
manifesta acesata iubire sfanta care ne indumnezeieste - atat cat vom
putea sa manifestam acum.
Sperand
ca vom vedea chipul Iubitului Shiva in fiecare dimineata in iubitul
nostru putem spera la o viata divina atat pentru noi cat si pentru
el.
Oare
nu asta ne dorim?
Oare
cata intelepciune ne trebuie ca sa alchimizam orice defect?
Si
oare cata iubire ne trebuie ca sa uitam orice uitare, orice uitare a
sa atunci cand nu ne priveste ca si pe o manifestare divina in viata
sa?
Probabil
e valabila acea maxima „Cel ce iubeste ca un zeu este deja un zeu
”, sau in cazul nostru doar atingand si mentinand starea de
rezonanta continua cu Zeita din noi vom putea iubi perfect, adorand
Sinele Suprem in ceilalti, bucurandu-ne neincetat de prezenta Sa.
In
Tantra autentica adorarea femeii ocupa o pozitie extrem de
importanta, caci Femeia este cu adevarat imputernicita sa se
manifeste ca o zeita, cu un deosebit potential creator, capabila de a
revarsa gratia divina.
O privire, un
zambet, un gest, starea de jucausenie, satisfactia deplina – iata
numai cateva dintre modalitatile pe care spiritul divin din
interiorul femeii, o data trezit, le poate folosi pentru a-l initia
pe barbat in misterele spiritualitatii. Atunci cand zeita din
interiorul femeii este una cu zeul sau, totul devine posibil caci
„atunci cand iubirea devine
nesfarsita, imposibilul devine
cu usurinta posibil”.
In
“Lakshmi Tantra” Marea Zeita insasi spune: “Atunci cand
yoghinul intalneste o femeie frumoasa si cu un corp foarte armonios,
el trebuie sa ma vada pe mine, Lakshmi, in acea femeie. El trebuie sa
considere suflul vital al femeii (prana) ca fiind soarele, iar
sufletul ei ca fiind Sinele Suprem. Frumusetea si farmecul ei trebuie
vazute ca fiind focul ceresc. Barbatul trebuie sa o vada intotdeauna
pe femeia inzeastrata ca fiind una cu mine, Marea Zeita!”. Acesta
vizualizare este extrem de simpla si genereaza in mod spontan o
atmosfera spirituala deosebita.
Acelasi
principiu este valabil si atunci cand femeia este privita ca fiind o
manifestare a femeii interioare a barbatului (anima). Atunci cand
fuziunea celor doua aspecte, masculin si feminin, se produce in
interiorul unei singure fiinte, apare cu usurinta starea androginala.
Iata ca, adorarea femeii poate fi, atunci cand este integrata
corespunzator o modalitate de acces la desavarsire. Bineinteles si
adorarea barbatului este tot o modalitate de access la desavarsire.
Un
text tantric povesteste despre inteleptul indian Vasistha, care in
vizita fiind in nordul Indiei, la granita cu China, a ramas uimit
cand l-a gasit acolo pe Buddha, mancand, band si flirtand cu mai
multe femei extrem de atragatoare. Pe cand Vasistha se intreba cum
era posibil ca o persoana iluminata, asa cum era Buddha, sa se poata
comporta intr-un asemenea mod el a auzit o voce din ceruri, care i-a
spus: “Aceasta este o forma de adoratie accesibila fiintelor care o
venereaza pe Marea Zeita. Acest tip de adoratie tantrica presupune ca
participantii sa faca un juramant cum ca nu vor jigni si nu vor
ameninta niciodata o femeie.” Buddha insusi l-a chemat atunci pe
Vasistha si i-a spus: “Femeia trebuie adorata deoarece toate
zeitatile isi au lacasul in fiinta sa!”.
Adoratia
manifestata direct spre un aspect divin ne aduce aminte de marele
yoghin Ramakrishna a atins eliberarea spirituala prin adorarea Marii
Puteri Cosmice a Timpului – KALI, pe calea Bhakti-yoga.
Ramakrishna ne spune:
“Mama
Divina doreste sa continue sa se joace cu fiintele pe care le-a
creat.
Intr-un
joc de-a v-ati ascunselea, cautarea se opreste de indata ce
adoratorul Ei o gaseste. Dar cum nu toti o gasesc, in felul acesta
jocul poate sa continue mereu si mereu, cu toate fiintele umane.
Acest joc continuu este spre bucuria Ei.”
“Adorarea
lui Shakti este extrem de dificila. Nu este o gluma. In practica mea
spirituala, timp de doi ani eu am urmarit numai sa realizez acea
stare in care sunt “instrumentul” Ei si Ea actioneaza in si prin
mine. Dar atitudinea mea fireasca a fost intotdeauna cea a unui copil
care o cauta pe mama lui. Priveam sanii oricarei femei ca si cum ar
fost ai mamei mele.“
Adoratia
manifestata direct spre un aspect divin a transformat viata multor
oameni, a multor femei. Daca ne amintim de Ma Ananda Moy, de Mira
Bai, de Amma care l-au adorat pe Krishna sau de Maica Teresa care l-a
adorat pe Iisus si lista este mult mai lunga. Orice cale spirituala
am urma telul final este acelasi: iubirea divina dusa pana la
adoratie si identificare cu Dumnezeu.
Tot
Ramakrishna ne spune: “Daca nu esti stabilit in Samadhi, chiar daca
studiezi, analizezi, judeci si rationezi, nu vei reusi sa treci
dincolo de “juristrictia” lui Shakti. Chiar si atunci cand spui:
“eu meditez”, sau “eu contemplu”, tu te misti de fapt in
imparatia lui Shakti, in realitatea Ei.”
Deci
ne ramane tot adoratia ca si cheie de intrare in imparatia Sa, in
Inima Sa divina.
Adoratia
implica sa avem inima pura si fiinta curata. Sa iubim puritatea
inaintea tentatiilor acestei lumi, lume a carei intelepcine este
nebunie in fata lui Dumnezeu. Sa iubim sinceritatea fata de Dumnezeul
din inima noastra. Sa simtim mangaierea lui Dumnezeu in fiecare
adiere de vant si in fiecare raza de soare. Sa privim fiecare rasarit
ca o declaratie de dragoste si fiecare apus ca o promisiune a eternei
reintoarceri. Sa privim ploaia ca un dans cu Preaiubitul inimii
noastre si fiecare strop de ploaie ca un sarut pe care El ni-l
daruieste exaltat de fiinta noastra, a noastra fiinta care este in
esenta Iubire. Iubire ce raspunde Iubirii. Adoratie care reflecta
Adoratia.
Dumnezeu,
Mahashakti a tesut acest univers din iubire, fire de iubire
invizibile ochiului uman dar atat de palpabile cu sufletele noastre.
Oare ce i-am putea darui in schimb, daca nu Iubire?
