Lunar Touch

Purpose of existence

"The highest joy of being is to contemplate itself" Moojiji

shakti

Shakti înseamnă în limba sanscrită forţă a naturii, energie. Considerată adesea drept contrapartea feminină (-) sau iubita lui Shiva (Supremul masculin, +), ea este expresia eternului feminin sau a zeiţei - mame, unificând feminitatea şi maternitatea prin manifestarea sa ca Forţă a Naturii. În fiinţa umană expresia cea mai uşor sesizabilă a lui Shakti este dinamismul sexual.


Pulsiunea amoroasă sau libidoul este un exemplu de manifestare a lui Shakti. Textele secrete orientale menţionează că graţia lui Shakti în fiinţa umană (trezirea, acumularea, transmutarea şi sublimarea diferitelor aspecte sau manifestări specifice ale lui Shakti) este indispensabilă pentru a putea înţelege gradat dimensiunea transcendentală a lui Dumnezeu. Tantrismul, în special, se interesează de conştientizarea şi integrarea lui Shakti în fiinţă. De aceea femeile care întruchipează într-o formă specială trăsături precum vitalitate, senzualitate, putere de dăruire, farmec irezistibil, bucurie de a trăi sunt modele ale lui Shakti şi oglindesc în viziunea orientală o înzestrare deosebită pentru o evoluţie spirituală rapidă, care poate fi înlesnită prin iniţieri în anumite forme de yoga.

Sursa:http://seductiatrupului.ro/arta-seductiei/marilyn-monroe---initiatii-cred-ca-a-fost-ondina.html

Through the Veil

Light

Te iubesc de Acolo de unde se naste Lumina...
Te iubesc de Acolo de unde se naste Iubirea...
Te iubesc de Acolo de unde se naste Eternitatea...

meerabai

“Voi dansa în faţa celui ce mi-a fermecat Conştiinţa.
Dansînd şi dansînd fără oprire, îmi voi încînta iubitul.
Îi voi simţi prezenţa îmbătătoare alături de mine.
Voi prinde la glezne clopoţei care îmi vor striga dragostea.
Voi purta ghirlanda ce este dovada Prezenţei sale.
Lumea poate să vorbească la nesfîrşit,
dar eu voi merge şi mă voi aşeza în patul Preaiubitului meu.
Eu, Mira, mă voi dizolva în strălucirea dragostei Lui.”

“Am aruncat bijuteriile de perle şi coral
Şi m-am înfăşurat într-o ghirlandă de flori sălbatice.
Cu lacrimile mele, am udat floarea dragostei pe care o sădisem în inimă.
Acum floarea a crescut, iar parfumul ei se răspîndeşte pretutindeni
Dînd naştere fructelor binecuvîntării, beatitudinii şi preafercirii.”
Mirabai

vei plange mult ori vei zambi?

Eu
nu mă căiesc
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul
că sufletul mi-aşa curat
cum gândul tău îl vrea,
cum inima iubirii tale-1 crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Lucian Blaga

lumina

Lumina ce-o simt
navalindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetata adânc de viata?

Nimicul zacea-n agonie
când singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"

O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?

Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.

Lucian Blaga - Lumina

Radha

"Văzui cu ochii mei această minune împodobită cu toate odoarele şi, pe când privirile îmi erau aţintite asupră-i, fulgerul ochilor ei sclipi; într-o clipă simţi că răbdarea mea nu mai era răbdare.
 O, dragul meu prieten, privirea îi era plină de vrăji care-mi luară minţile şi pricepui că pe lume nu i se află pereche. Chipul ei, asemeni lunei, era o mreajă a dragostei.
 Ea-şi sărută capătul pletelor apoi, răsucindu-se în două rânduri ca să le apuce, şi le adună pe ceafă.

Cu un deget se silea să-şi ţină sariul care-i luneca şi în faţa acestei privelişti orice muritor ar fi simţit cum cade pradă ispitei şi Madana însuşi trebuie că era întunecat de dorinţă.
Cu ce să-mi îmbărbătez inima ?
Această tânără care-mi ieşi în cale cu părul ei lăsat pe spate, pe malul râului, m-a lăsat fără nici o apărare.
Părul ei părea un şarpe. Oare nu i-e teamă să poarte un şarpe?
Era atât de frumoasă şi de curată!
Dinţii ei te duceau cu gândul la şiraguri de perle şi când râdea, din gura ei parcă ieşea luna.
Ah! Sufletul meu înnebuneşte, frumuseţea ei a făcut ca inima mea să freamăte, oglindindu-se în ea!
Nu mi-a rămas decât bietul înveliş trupesc, căci suflarea din el a fugit cu Preaiubita mea."  Krishna despre Radha

"- Prinţ al Dragostei, simbol al cunoaşterii, reluă Radha, să cântăm împreună pe acelaşi flaut, să pătrundem o mai dulce muzică. Simbolul cunoaşterii zâmbi şi începu şi el să sufle în flaut; cele două nume, al Radhei şi al lui Krişna, se ridicară melodioase în aer şi o fericire cerească cuprinse inimile celor care le auzeau. Sub suflările lor unite se ridică din flaut un cântec atât de pătrunzător, încât învie viaţa în copacii morţi, iar apele Jamunei, care lâncezeau între maluri, se zbuciumară dintr-o dată, trezite la viaţă. - Hari, din inimă te rog, mai murmură Radha, învaţă-mă să cânt bine. Spune-mi cărei note îi e hărăzită fiecare gaură a flautului şi ce sentiment se iscă suflând în ea. Spune-mi care vorbă de dragoste se rosteşte anume prin fiecare dintre ele. Avem zece degete şi nu cântăm decât cu şapte. Care este taina fiecăruia? Şyam zise: - Ascultă, o, Radha, flautul nu este decât o cale de a dobândi ştiinţa asupra tuturor lucrurilor. în Bhagavata se află tainele viersului ce se aude atât de dulce în păşune, când cânţi din flaut. Demult, tare demult, apăruse Treimea cu un ulcior de miere. Ea se aşeză în pădure şi vorbi despre pădure. Treimea fiind pătrunsă de aceeaşi dorinţă, vărsă toată mierea pe pământul Pădurii de miere. Acea miere luă trupul Lunii de pe cer, iar Luna se preschimbă într-un trup femeiesc frumos, strălucitor şi divin. Acea femeie este umbra miezului simţurilor şi zidirii universului. Slăvită-i acea femeie. Ţi-am dezvăluit taina ei, trimiţându-ţi gândurile mele, fără să-ţi spun prin viu grai. Chandidasa fu uimit de măiestria lui!" fragmente din cartea "Radha şi Krişna" de Chandidas

mirabai

Mirabai is one of India's most beloved poet-saints. Her devotional poetry -- directed toward Giridhara, a form of the great God-man Krishna -- is so intensely personal that it borders on the erotic while, at the same time, it remains transcendentally spiritual.

Mirabai was born into a noble Rajput family in Northern India. She was married to the crown prince of Mewar, but she made it clear that her love was for Giridhara alone.

Many of the tales of Mirabai's life focus on her struggles with her husband's royal family. They apparently did not approve of her constant devotion to God to the neglect of her husband and family. And her preference for the company of wandering holy men was not considered proper for a princess. These conflicts grew to such a point that it is said they attempted to kill her, once with a deadly snake, another time by poison, but she was miraculously saved both times.

When her husband died, Mirabai refused to throw herself on his funeral pyre and eventually took up the life of a wandering mendicant and poet, immersing herself in her love for God alone.


The Music by Mirabai(1498 - 1565?)
English version by
Robert Bly
16th Century

My friend, the stain of the Great Dancer has penetrated my body.
I drank the cup of music, and I am hopelessly drunk.
Moreover I stay drunk, no matter what I do to become sober.
Rana, who disapproves, gave me one basket with a snake in it.
Mira folded the snake around her neck, it was a lover's necklace, lovely!
Rana's next gift was poison: "This is something for you, Mira."
She repeated the Holy Name in her chest, and drank it, it was good!
Every name He has is praise; that's the cup I like to drink, and only that.
"The Great Dancer is my husband," Mira says, "rain washes off all the other colors."

persia

Rassouli

kamalatmika

Kamalatmika - the Last but Not the Least

Kamalatmika is the Goddess Devi in the fullness of her graceful aspect. She is shown as seated on a lotus, symbol of purity. She is one of the Mahavidyas.
The name Kamala means "she of the lotus" and is a common epithet of Goddess Lakshmi. Lakshmi is linked with three important and interrelated themes: prosperity and wealth, fertility and crops, and good luck during the coming year.

Appearance of Kamalatmika

Kamalatmika is the Goddess Devi in the fullness of her graceful aspect. Kamalatmika is a beautiful young woman with a shining complexion. She is shown as seated on a lotus, symbol of purity. Two elephants flank her and shower her with water while she sits on a lotus and holds lotuses in each of her four hands. Kamala is a beautiful young woman with a shining complexion. Kamala like Lakshmi is a goddess of fortune, riches, fertility and conception of children, fame, and material well being.

Appearance of Kamalatmika - Symbols

The lotus is related to life and fertility. The cosmos as lotus-like suggests a world that is organic, vigorous, and beautiful. It is the fecund vigor suggested by the lotus that is revealed in Kamalatmika. She is the life force that pervades creation.
Kamalatmika's association with the elephant suggests other aspects of her character that are ancient and persistent. The elephants have two meanings. According to Hindu tradition, elephants are related to clouds and rain, and hence fertility. Second, elephants also suggest royal authority.